Din păcate, ştiinţa nu poate explica, încă, mecanismele de apariţie şi evoluţie a cancerului. Psihooncologia, considerată o specialitate “de graniţă” între medicină şi psihologie, a stabilit că există anumite corelaţii între factorii psiho-sociali ce duc la apariţia cancerului.

Psihooncologia urmăreşte descifrarea structurilor de personalitate ale pacientului, a istoricului său de viaţă şi boală şi a contextului psiho-socio-profesional al acestuia. “S-a constatat că între aceste aspecte şi apariţia cancerului există anumite corelaţii, anumiţi factori psiho-sociali de risc. Din interacţiunea acestor factori se dezvăluie profilul psihologic al individului, eventual cancerofobia, şi modul său de a reacţiona în faţa bolii şi de a se adapta”, explică psihologul clinician Nicoleta Pascu, de la Centrul Medical Mediclass; www.mediclass.ro, tel: 021-4120128;021-4120129;021-4102727; programari@mediclass.ro; Str. Sf. Elefterie nr. 47-49, sector 5, Bucureşti.

Interpretarea reacţiilor adverse ale tratamentului
Opţiunile de tratament, prognosticul bolii şi, nu în ultimul rând, suportul psihologic primit de la cadrele medicale specializate influenţează modul de a reacţiona al pacientului la aflarea unui diagnostic de cancer. “Ideea falsă a pacientului că va fi blamat de către societate, repudiat sau compătimit reprezintă factorul perturbator al procesului de vindecare a bolii. Tot cauzatoare este şi corelaţia greşită pe care pacientul o realizează în ceea ce priveşte tratamentul şi reacţiile adverse ale acestuia. El le poate interpreta ca pe o agravare a bolii, dacă nu există o comunicare eficientă între el şi psiholog”, susţine psihologul Nicoleta Pascu.

Contextul apariţiei afecţiunii
Specialistul poate identifica factorii ce ţin de contextul psihologic al apariţiei bolii din punct de vedere al responsabilităţilor sociale şi personale, al relaţiilor intra şi interpersonale ale pacientului. “Acestea ţin de personalitatea premorbidă, rezistenţa la stres şi la frustrare, mecanismele de apărare, modul în care pacientul şi-a reprezentat boala, experienţe anterioare ale acestuia legate de afecţiune şi, în plus, tot ce ţine de suportul familial şi social - rude, prieteni, colegi”, explică specialistul.

Tehnici de adaptare
Psihologul va folosi tehnici prin care se realizează adaptarea simultană a pacientului şi familiei la simptome, diagnostic, tratament şi la eventualele reacţii secundare, dar mai ales la reacţiile emoţionale de a face faţă noii situaţii şi tratamentului şi de a-şi asuma schimbarea în activitatea de zi cu zi pentru o bună integrare în societate.

“Adaptarea bolnavului oncologic la această nouă situaţie existenţială este un proces specific fiecărui individ în parte”, Psiholog clinician Nicoleta Pascu