Ieri, Anton Doboş, fost fundaş la naţională, a împlinit 45 de ani. De doi ani însă, Toni, aşa cum îl ştiu prietenii, a început o nouă viaţă. După un cumplit accident de maşină, Dumnezeu i-a mai dat o şansă, despre care fostul fotbalist a acceptat să discute, în exclusivitate, cu echipa „ring”.

La aproape 43 de ani, Doboş era un om pe deplin realizat. Fost mare fotbalist, membru al „Generaţiei de Aur”, jucător atât la Dinamo, cât şi la Steaua, în România, sau AEK Atena, peste hotare, Toni se implicase cu aplomb în managementul sportiv. A preluat Fulgerul Bragadiru, pe care l-a „rebranduit” în AEK, apoi a mutat echipa la Timişoara, înfiinţând Poli AEK. Anul 2008 l-a găsit pe Doboş în postura de preşedinte la prim-divizionara „U” Cluj. În noaptea de 30 spre 31 august 2008, Toni se întorcea acasă, la Cluj-Napoca, de la Târgu Mureş. La ora 3.20, când mai avea 500 de metri până în faţa locuinţei, a adormit la volan şi a izbit violent un tir parcat regulamentar. În urma unui grav traumatism cranio-cerebral, Doboş a intrat în comă profundă cu şanse infime de supravieţuire. A ieşit din comă abia după câteva săptămâni, ulterior suferind două operaţii pe creier.

Familia şi Dumnezeu, cei mai dragi
Pe 13 octombrie 2010, Toni Doboş se simte – după cum el însuşi spune – „binişor”. Nu a organizat vreo petrecere mare. „Sărbătoresc împreună cu familia, într-un cerc restrâns, alături de câţiva prieteni”, marturiseşte Doboş pentru „ring”. Despre episodul tragic petrecut în urmă cu doi ani nu a vorbit cu presa. Şi acum, după întrebarea noastră, tăcerea a pus stăpânire, preţ de secunde bune, pe celălalt capăt al telefonului. În cele din urmă, Toni a murmurat: „Nu îmi amintesc prea multe de atunci. Însă cred cu tărie că numai Dumnezeu a făcut ca acum să mai fiu în viaţă. Am fost o persoană credincioasă şi nu pot crede decât că asta m-a salvat, credinţa!”. I se simte veselie în voce atunci când vine vorba de familie. „Doar ei contează cu adevărat pentru mine, membrii familiei mele. M-au susţinut în permanenţă, în toate momentele cumplite. Aştept sărbătorile de iarnă, pe care, de asemenea, vreau să mi le petrec în sânul familiei. Nu ştiu încă dacă acasă sau undeva la munte”, mai spune Doboş.

„Ne putem califica, însă avem nevoie de Mutu!”
După cele două operaţii a încercat să stea departe de tot ce înseamnă fotbal, dar Anton Doboş nu a putut. Mai merge la o miuţă cu prietenii, însă nu se bagă la contacte mai dure. „Stau mai mult în faţă, atacant, nu în apărare, aşa cum jucam înainte”, spune Toni. Regretă actuala evoluţie a naţionalei şi crede că vinovaţi sunt atât jucătorii, cât şi stafful tehnic. „Lucescu jr are partea lui de vină pentru aceste rezultate, aşa cum şi jucătorii au făcut greşelile lor. Şi nu mă refer doar la evoluţia din teren. Faţă de generaţia mea, e o diferenţă uriaşă legată de mentalitate, de seriozitate. Spre exemplu, ce se mai poate spune despre Adrian Cristea, pe care l-am văzut şi eu dezbrăcat prin diverse publicaţii? Ce exemplu poate fi el? Revenind la naţională, cred totuşi că mai avem şanse la locul al doilea în grupă, însă pentru o revigorare cred că e nevoie ca Mutu să se întoarcă la lot”, declară Doboş, în exclusivitate pentru „ring”.

23 de meciuri a jucat, între 1993 şi 1998, Doboş în naţionala României, pentru care a înscris un gol.

„Aştept să văd Dinamo-Steaua, sper să fie un meci frumos, iar cei mai buni să învingă!”, Toni Doboş