Filmul regizat de Andrei Ujică, “Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, a făcut senzaţie la Cannes în acest an. Acum, publicul românesc are ocazia să vadă pe ecrane povestea dictaturii la persoana I.

Imaginile de arhivă, multe dintre ele inedite sau cenzurate de propaganda vremii, refac evenimente din viaţa celui care a condus România un sfert de secol. Părerile despre perioada comunistă pot fi împărţite, dar un film documentar poate să îşi propună să refacă o parte a realităţii acelor vremuri. Este vorba chiar despre partea care era interzisă publicului larg, partea care ajungea la noi filtrată de jurnalele propagandistice: perspectiva personală a celor care participau la evenimente publice, ulterior deformate de cenzură. Interesant pentru filmul lui Ujică este şi modul în care imagini pe care le ştiu cei mai mulţi dintre cei care au prins acea perioadă se transformă treptat în bucăţi dintr-un puzzle care poate alcătui filmul unei întregi perioade din istoria recentă. "La urma urmei, dictatorul nu e decât un artist, care are posibilitatea să-şi pună integral în practică egoismul. E doar o chestiune de nivel estetic dacă el se numeşte Baudelaire sau Bolintineanu, Ludovic al XVI-lea sau Nicolae Ceausescu", spune regizorul Andrei Ujică.