Mai devreme sau mai târziu, toţi silabisim o bandă desenată. Fie că este o glumă dintr-o revistă cu nume împrumutat din istoria literaturii, fie o carte cu subiect serios şi eroi cu superputeri, aria acoperită de acest gen de expresie este uriaşă. Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu au reuşit să aducă la lumină “Istoria Benzii Desenate Româneşti” (Editura Vellant, 2010).

În consistentul volum lansat de curând sunt surprinşi nu mai puţin de 120 de ani în care evenimentele sociale şi politice au fost dublate de o adevărată cronică a imaginarului acelor vremuri în grafică şi casete cu legende în serial. Foarte interesante în istoria publicată de Vellant sunt capitolele dedicate începuturilor benzii desenate, numite aici “Vârsta de aur”, odată cu prima revistă pentru copii, editată de B.P. Hasdeu, dar şi perioadei comuniste, cu surprizele şi nostalgiile pe care le rezervă cititorului adolescent în acele vremuri. Cum tirajele unor cărţi precum cele din seria “Strămoşii” (Editura Sport-Turism) ori pentru orice Almanah al copiilor erau impresionante (zeci de mii de exemplare), este foarte greu să fi scăpat cineva fără să fi încercat să descifreze logica poveştii unei benzi desenate.

Bine-venită este şi actualizarea pe care volumul de faţă o realizează privind destinele diferiţilor graficieni care au conceput acele cărţi. O parte din ei au sfârşit tragic în anii comunismului, alţii au reuşit să evadeze semnând grafica unor numere din celebrele Pif, ori lucrând pentru MarvelComics (cum s-a întâmplat cu Sandu Florea, autorul deja pomenitei serii “Strămoşii”).