Emoţia provocată de dispariţia poetului Adrian Păunescu nu s-a stins încă, oamenii continuând să aducă flori şi să aprindă candele pe locul unde scriitorul îşi va petrece veşnicia. Cetăţenii se reculeg, spun rugăciuni sau evocă marea personalitate a artistului.

Înmormântarea poetului Adrian Păunescu de duminică, de la Cimitirul Bellu, a lăsat o puternică impresie în sufletele admiratorilor artistului. Oamenii vin mereu la mormânt pentru a aprinde candele şi a aduce flori. Aflat în imediata vecinătate a locurilor de veci ale unor mari creatori precum Nichita Stănescu sau Mihai Eminescu, mormântul lui Adrian Păunescu este acoperit în întregime cu coroane şi cu buchete de flori.

Aleea Scriitorilor, o adevărată agora
Cetăţenii simpli sau intelectualii veniţi pe Aleea Scriitorilor deplâng dispariţia poetului, opinia unanimă fiind aceea că plecarea lui s-a petrecut prea devreme. Adrian Păunescu este considerat un geniu, un patriot desăvârşit, un artist sclipitor, o personalitate care cu siguranţă va lipsi spaţiului cultural românesc tot mai sărăcit de dispariţia marilor sale valori.

„Am fost la Cenaclul Flacăra când eram în liceu. Tot timpul poeziile lui Adrian Păunescu m-au mişcat.” (Ivănuţ Constanţa, pensionară)

„Nu-i adevărat că Cenaclul Flacăra era o manifestare comunistă. Mergeam pe stadion, pe 23 August, şi acolo era o adevărată oază de libertate.” (Bilcu Vasile, pensionar)

„Adrian a fost un fenomen, un geniu. Răutăţile la adresa lui fac parte dintr-un program prestabilit: ce este intelectual român nu este bun.” (Georgeta Ungheanu, soţia scriitorului Mihai Ungheanu)

„Aici este averea noastră, sufletul României. Adrian Păunescu a plecat odată cu sufletul nostru.” (Costache Elena, pensionară)

„Invidia, prostia şi ignoranţa au învins un om, un mesager al lui Dumnezeu: Adrian Păunescu” (Eugenia Dumitrescu, tehnician proiectant)

„Mi se pare nedrept că poetul care dăinuieşte, omul Adrian Păunescu, a traversat hotarul veşniciei. S-a nemurit prin tot ceea ce a scris.” (Felicia Soloviev, profesoară)