Pe urmele întâmplărilor din staţiile transportului subteran, ne ocupăm de tronsonul ce leagă nordul de sudul oraşului, de la staţia „Pipera” spre „Dimitrie Leonida”, fostă „IMGB”. Ultimele „pelegrinări” ale campaniei noastre prin amintirile dumneavoastră de la metrou coboară spre sudul oraşului prin istoria mai mult sau mai puţin îndepărtată a Capitalei, încă dinainte ca pe aceste locuri să se afle vreun oraş. Asăzi ne ocupăm de trei staţii de metrou ce înconjoară un cunoscut parc din Capitală.

La „Tineretului”, se intră de obicei dinspre parcul din apropiere. Cel puţin asta este impresia interlocutoarei noastre de la cabina de acces. „Tot din parc se mai întâmplă să coboare înspre staţie şi căţei. Este o staţie spectaculoasă”, zâmbeşte dânsa. „Vedete sunt călătoarele care aici trebuie să coboare cu grijă pentru că în orice moment curentul le poate ridica fustele”, ne explică în continuare. „De fapt, a fost, la un moment dat, un călător care ne-a ameninţat că ne dă în judecată pentru că soţiei sale i s-a ridicat rochia din cauza curentului”, completează un coleg al interlocutoarei noaste. „Dar ce să facem? Nu avem buton să oprim curentul”, încheie aceasta. Este o staţie renumită pentru curentul care se creează la intrare.

În jurul parcului
Staţia „Tineretului” are o arhitectură specială între opririle pe care metroul le face în drumul său spre sudul Capitalei. Tavanul portocaliu o individualizează, culoarea vie de pe tavan, la fel ca în staţiile noi din estul Bucureştiului, contrastând puternic cu ornamentele de pe podea şi de pe stâlpii masivi concepuţi după regulile de design de la jumătatea anilor `80, când a fost dată în folosinţă. Ieşirea din metrou este chiar la intersecţia bulevardului Tineretului cu Dimitrie Cantemir, unde se trece de la zona de centru a Bucureştiului spre cartierele din sud. În apropiere se află şi Liceul „Gheorghe Şincai”, iar la o staţie de autobuz este Palatul Naţional al Copiilor. Toate staţiile următoare traversează din nord spre vest şi apoi spre sud Parcul Tineretului.

Spre sud prin sud-vestul preisoric
Sectorul 4 al Bucureştiului, care acoperă această zonă, are o lungă tradiţie industrială, astfel că profilul său se potrivea de minune cu intenţiile ce au stat la baza proiectului iniţial de dezvoltare a metroului. Încă din 1877, aici se afla o întreprindere metalurgică căreia i-a urmat o „Fabrică de furnituri militare, pielărie şi încălţăminte” numită Leon şi Mandrea. Iar din 1879 s-a construit aici fabrica de chibrituri de la Filaret. Această zonă a Bucureştiului are cea mai diversă gamă de forme de relief din Capitală pentru că, după ce se îndepărtează de lunca Dâmboviţei, un turist este surprins de o serie de dealuri de la Patriarhie spre Văcăreşti şi Vitan-Bârzeşti. Probabil că relieful variat din Radu-Vodă, Dealul Piscului sau Jilava a făcut ca în această zonă să fie descoperite şi vestigii umane din paleolitic.

Istoria recentă
După 1989, prima staţie de metrou al cărui nume a fost schimbat este „Eroii Revoluţiei”. Numită până atunci „Pieptănari”, după numele bulevardului şi al pieţei din apropiere. În decembrie 1989, pe măsură ce se desfăşurau mişcările de stradă şi era reformulată puterea politică, aici au fost înmormântaţi cei ucişi în acele zile, un mic parc de joacă pentru copii fiind transformat în cimitir. Traseul de metrou din jurul Parcului Tineretului se încheie la „Constantin Brâncoveanu”. În preajma sărbătorilor de iarnă, pe aici se intră spre Orăşelul Copiilor şi, din când în când, mai întâlneşti bucureşteni care vin să le arate celor mici celebrul trenuleţ ce te întâmpina cândva la această intrare în parc. Peronul are din nou o arhitectură specială, tavanul fiind împodobit cu bârne portocalii.

Puteţi posta poveştile dumneavoastră din metroul bucureştean pe site-ul nostru www.ziarulring.ro

22 de minute face metroul de nordul la sudul Bucureştiului.

“În orice moment, curentul le poate ridica fustele” , Controlor acces