În sfârşit... reaprinsă! Azi, puteţi găsi din nou pe piaţă, după o pauză de câteva săptămâni, „Flacăra lui Adrian Păunescu”. Copiii poetului de curând dispărut, Andrei şi Ana-Maria Păunescu, au reuşit să reaprindă scâteia şi să repornească LOCOMOTIVA DE LITERE ŞI GÂNDURI lăsată de tatăl lor, pentru un timp, într-o gară, numită... ”URGENŢA INIMII”. Ce putem vedea în acest număr cu totul şi cu totul special, primul după moartea poetului, primul fără marele făcător de presă şi totuşi unul în care spiritul şi fiinţa lui Adrian Păunescu sunt peste tot prezente? ”Este un număr dedicat în întregime tatălui nostru. Pe primele 16 pagini este prezentată viaţa şi activitatea lui: de la biografie şi cărţi publicate până la dosar de securitate, familie, călătorii. Practic, toată viaţa lui în... 16 pagini. Apoi toate discursurile de la Bellu: Vadim, Vosganian, Socaciu, Tucă şi toţi ceilalţi vorbitori. Mai sunt mesaje de la Presfinţitul Daniel şi alte personalităţi, foarte multe fotografii şi, pe ultima pagină, cele din urmă texte ale lui: două articole, respectiv «Scrisoare din urgenţa inimii» şi «Apel suferind», precum şi poezia «De la un cardiac, cordial»”, ne-a declarat ieri, în exclusivitate, Andrei Păunescu.

A fost greu, a fost uşor fără Adrian Păunescu la pupitru?

„Vă spun un lucru pe care puţini îl ştiu, deşi mulţi ne întreabă cum lucrăm, cum ne este fără el. Eu vă spun că tatăl nostru, de 20 de ani pe mine şi de câţiva ani pe Ana-Maria, ne-a tot antrenat să ne putem descurca singuri. Deci, numărul s-a făcut la fel de uşor sau la fel de greu precum şi cele la care lucram împreună. În rest, el parcă e pe aici, peste tot, şi prin operă şi prin familia pe care a lăsat-o, doar că absentează din încăperea unde ne aflăm, uneori. Mai mult nu pot să spun”.

Tatăl, antrenorul copiilor: Andrei şi Ana-Maria Păunescu!
A fost greu, a fost uşor la primul număr din ”Flacăra lui Adrian Păunescu” fără... Adrian Păunescu la pupitru? Iată o impresionantă mărturie a lui Andrei Păunescu: „Vă spun un lucru pe care puţini îl ştiu, deşi mulţi ne întreabă cum lucrăm, cum ne este fără el. Eu vă spun că tatăl nostru, de 20 de ani pe mine, şi de câţiva ani pe Ana-Maria, ne-a tot antrenat să ne putem descurca singuri. Deci, numărul s-a făcut la fel de uşor sau la fel de greu precum şi cele la care lucram împreună. În rest, el parcă e pe aici, peste tot, şi prin operă şi prin familia pe care a lăsat-o, doar că absentează din încăperea unde ne aflăm, uneori. Mai mult nu pot să spun”.

Ce... va urma?
”Aşa cum am mai spus (n.r. - pe blog şi în interviul exclusiv acordat ”ring”), în următoarele numere, revista va avea un număr de pagini care-i vor aparţine tatălui meu, pentru că are o operă mult prea bogată pentru ca să nu fie de actualitate, săptămână de săptămână, dar, în rest, nu va fi o revistă memorială, ci va fi o publicaţie vie, aşa cum şi-a dorit-o şi a făcut-o el: nu va avea materiale superficiale, îşi va păstra tenta social-politică, de interviuri, de caricatură, de pamflet şi, într-un spaţiu anume, va fi prezent mereu Adrian Păunescu, cu poezii şi publicistică. Mai mult, nu pot vorbi în numele celor care au scris până acum, dar noi rămânem deschişi pentru toţi cei care au colaborat şi pentru toţi cei care doresc să colaboreze de acum încolo”, spune fiul poetului.