Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Că pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Şi n-ai mai dat crezare tristei veşti
Că el, murind, se sting, o clipă, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi îşi pierd din rază,
O-nvălmăşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

În toate câte-au fost era şi el,
Cu partea lui de linişte şi bine,
Ce n-a putut la alşii pedepsii
El a tăcut şi-a pedepsit în sine.

Şi-atât de bun, şi-atât de împăcat
Nederanjându-şi epocă-ncordată,
Încât el - mort de mult ni se părea
Şi-acum murind murea încă o dată.

Am aşteptat să tacă surzii lui,
Ce-n remuşcare nu sfârşesc a-l plânge,
Dar boală lui nu-i boală pentru ei,
Că-n vine au cerneală şi nu sânge.

A fost boier, dar şi mai mult poet,
Atlant de iluzorii Atlantide,
Da, Doamne, vreme bună-n Univers
Pe unde-i sufletul lui Philippide.

Pentru-nceput înaltă milă ta
Să-i dea ceva să simtă şi să scrie,
Şi vei vedea că însuşi de cuprinzi
De omenească lui melancolie.

Apoi, când te vei supăra pe el,
Că are dor de cărţi şi dor de ducă,
Să-i interzici să scrie că poet,
Dar da-i ceva, în ceruri, să traducă.

Şi pedepsit, că şi pe-acest pământ,
Neştiutor de uneltiri perfide,
Din când în când, mai dă-ni-l în vreun vis
Şi noua pe poetul Philippide.

Psihoză buletinului de ştiri
Produce-un fel de rea imunitate,
Nici nu mai ştim ce-i grav şi ce-i uşor,
Ce-i râs, ce-i tragedie dintre toate.

O zi că multe altele a dat
Furtuni, răpiri, ciocniri, efemeride,
Şi între două ştiri despre petrol,
" A încetat din viaţă Philippide".

Deloc orgolios şi agresiv,
Dispus mereu în taină să şi moară,
Să nu cumva să credeţi, scribi mărunţi,
Că acţiunea voastră-i mai uşoară.

Un ultim Philippide a murit,
Căzând scârbit în mit şi-n transcendenţă,
Dar alţi poeţi au răsărit pe loc
Să umple dureroasă lui absenţă.

El v-a iertat, dar nu vă iartă ei,
Că umiliţi şi-aţi umilit poeţii,
Poetul poeziei a căzut,
Dar îl vor răzbună poeţii vieţii.