Prezentatoarea ştirilor sportive ale Antenei 1 şi-a luat vacanţă şi a plecat acasă, la Oradea. „Am concediu o săptămână şi am venit la părinţi, unde voi sărbători în avans Crăciunul. Am împodobit bradul mai repede, mama mi-a gătit câteva mâncăruri tradiţionale, aşa că spiritul Sărbătorilor m-a cuprins mai devreme anul acesta”, a declarat, pentru „ring”, Crina Abrudan.

Pentru că are doar două zile libere de Crăciun, Crina profită de concediu: „Atât seara de Ajun, cât şi cea de revelion pică vineri, deci Sărbătorile vor fi ca un simplu weekend. Cum în cele două zile libere mi-e imposibil să ajung la Oradea, am plecat de pe acum. Aici am parte şi de zăpadă, aşa că totul e cum îmi doresc de Crăciun. Două zile petrec la bunicul meu, o zi la munte, cu prietenii, iar câteva după-amieze la ştrand, la Băile Felix. De revelion voi lucra, aşa că eu şi prietenul meu vom rămâne în Bucureşti, iar cele două zile libere de Crăciun le vom petrece la Craiova, la familia lui”.

Două torturi în loc de cozonaci
Crina va găti pentru ea şi iubitul ei, fostul fotbalist Gabi Popescu. „Îmi place să am şi jumări, cârnaţi prăjiţi, lebăr, castraveţi muraţi sau conopidă murată. Nu-mi plac cozonacii, însă când îmi petreceam Crăciunul la bunici îmi plăcea să simt mirosul acestora când se coceau în cuptorul sobei. Acum fac de fiecare dată, de Sărbători, un tort de ciocolată şi unul de fructe”, a spus ştirista.

Secretul de la miezul nopţii
Revelionul o va prinde pe Crina Abrudan alături de iubitul ei, în Capitală. Chiar dacă e superstiţioasă, ştirista nu-şi pune mereu dorinţe în noaptea dintre ani: „Uneori îmi pun dorinţe, alteori nu. Agitaţia e atât de mare încât mă trezesc că a trecut miezul nopţii şi renunţ să mă mai gândesc la ce mi-aş dori să-mi aducă noul an. Oricum, îndeplinirea dorinţelor şi a visurilor nu cred că ţine de ceea ce-ţi pui în gând de revelion, iar acele dorinţe reprezintă ceva personal ce nu trebuie spus. Asta şi din superstiţie”.

„Tata se costuma în Moş Crăciun”
Vedeta Antenei 1 şi-a amintit şi de copilărie: „La noi acasă se adunau toţi copiii vecinilor de pe scară, iar tata, costumat în Moş Crăciun, ne aducea darurile. Nu înţelegeam de ce tata rata mereu acel moment. Culmea era că, la câteva minute după plecarea lui, tata revenea. Când aveam vreo patru ani, după ce i-am recitat moşului o poezie, am întrebat-o pe mama: «Moş Crăciun de ce are papuci ca ai lui tata?». Ea a trecut repede peste momentul respectiv, fără să-mi dea vreun răspuns”.