Decembrie 1989 va rămâne pentru totdeauna în conştiinţa generală ca fiind momentul în care românii au înţeles că lucrurile nu mai puteau continua aşa şi că era necesar ca ţara să scape de Ceauşescu. Ziua de 22 decembrie a înclinat definitiv balanţa în favoarea celor care credeau în democraţie şi într-o viaţă mai bună. În ultimul episod al miniserialului despre revoluţie, „ring” îl aduce în prim-plan pe jurnalistul Stelian Tănase, unul dintre cei care s-au aflat în stradă în timpul sângeroaselor evenimente şi care promite o carte-document despre decembrie ’89. O carte marca „Stelian Tănase”.

Domnule Stelian Tănase, unde vă aflaţi în decembrie 1989? Ce reacţie aţi avut la aflarea veştilor din Banat?
Trăiam ascuns, fugit de acasă, de teamă să nu mă aresteze Securitatea în urma scrisorii de protest a unor intelectuali, redactată la mine acasă cu Ioan Buduca şi Dan Arsene. Eram conectat la posturile de radio străine şi m-am îngrozit la auzul veştilor despre masacrul de la Timişoara. Mă întrebam ce urmează.

Ce făceaţi pe 21 decembrie?
Dimineaţa am fost la dl Paleologu, în Armenească nr. 34, să scriem un protest faţă de masacrul de la Timişoara. La 12.00 eram pe bdul Magheru, la Scala, şi de atunci nu am părăsit strada până când s-a dat la TV procesul Ceauşeştilor.

Aţi fost la Universitate în noaptea de 21 spre 22 decembrie?
Da, am fost până a început să se tragă la miezul nopţii, când am fugit, şi am revenit pe 22 dimineaţa. Voiam să cadă regimul, chiar cu preţul vieţii mele.Toată lumea de la baricadă simţea la fel.

Unde eraţi în momentul fugii dictatorului?
În sediul CC al PCR.

„Lumea era exasperată de sărăcie şi mizerie!”

Cum priviţi acum lucrurile, după 21 de ani? A fost revoluţie, lovitură de stat sau câte puţin din fiecare?
A fost o revoluţie a străzii, având ca fundal căderea regimurilor comuniste în tot estul Europei. Ceauşescu nu avea cum să supravieţuiască. Lumea a înţeles asta şi a ieşit în stradă să protesteze exasperată de mizerie şi sărăcie, de lipsa libertăţii, de paranoia lui Ceauşescu, cel care a devenit un criminal odată cu masacrul de la Timişoara.

Şi-a meritat Ceauşescu pedeapsa? Ce părere aveţi despre proces?
Orice tribunal din România l-ar fi condamnat la moarte pe Ceauşescu pentru ce a făcut la Timişoara, Cluj, Sibiu sau Bucureşti. Procesul însă trebuia să fie unul adevărat.

Ce reacţie aţi avut după ce aţi văzut filmul execuţiei?
Nicio reacţie, şi eu i-aş fi condamnat la moarte. Îi detestam pe Ceauşeşti. Eram conştient de cât rău făcuseră.

Credeţi într-un proces al procesului Ceauşeştilor?
Nu.

„Unii dintre amicii mei au fost informatori!”

Aţi declarat că în tinereţe aţi fost “troţkist”. Cum se împacă opţiunea dvs. de dreapta din prezent cu cea de stânga de odinioară?
Sunt liberal încă de la începutul anilor ’80, după ce i-am citit pe Locke, Montesquieu, Tocquevile. Acest parcurs l-au avut şi alţi intelectuali est-europeni, de exemplu disidenţii polonezi Adam Michnik şi Jacek Kuron sau iugoslavul Milovan Djillas, care au luat, ca şi mine, din Troţki doar critica stalinismului, şi nu aberaţiile totalitare.

Înainte de 1989, două dintre romanele dvs. au fost cenzurate. Aţi aflat care au fost persoanele din spatele deciziei de interzicere?
Cei din Editura Cartea Românească, apoi cei de la cenzură şi securiştii care mă filau şi îmi ascultau telefoanele şi făceau periodic referate negative.

Ce impresie v-a făcut dosarul dvs. de la Securitate? Aţi descoperit printre delatori nume apropiate dvs.?
M-a impresionat foarte tare. Da, am găsit printre amici şi informatori cunoscuţi plătiţi ai Securităţii interne şi DIE. Unii sunt activi şi azi.

Vă mai simţiţi urmărit în prezent de serviciile secrete?
Da, sunt zile când sunt filat. Telefonul îmi este ascultat în permanenţă.

„Dacă Ceauşescu s-ar fi întors, ar fi fost o baie de sânge!“

A adus revoluţia din decembrie 1989 democraţia în România?
Greu de spus. Răspunsul cere o analiză amplă. Avem o democraţie limitată. Nici societatea civilă nu este puternică. Românul e supus, aşteaptă totul de la stat. Nu prea vrea democraţie.

Dacă, prin absurd, Ceauşescu ar fi reuşit să se întoarcă, ce credeţi că s-ar fi întâmplat?
Ar fi fost o baie de sânge, război civil. S-ar fi terminat tot prin căderea lui Ceauşescu. Era terminat.

Pe când un roman despre revoluţie marca „Stelian Tănase”?
L-am scris în anii 1991-1995, aştept să găsesc ceva timp să îl reiau pentru a-l încredinţa unei edituri. Până atunci citiţi „Dracul şi mumia”, apărut recent, o răfuială cu bolşevismul şi cu secolul care l-a produs.

Securiştii de ieri, îmbogăţiţii de azi
Credeţi că au existat nişte conturi secrete ale lui Ceauşescu sau doar conturile Securităţii (interne şi/sau externe), rămase în multe cazuri/operaţiuni în derulare... pe „ţeavă”, care justifică marii îmbogăţiţi de după revoluţie?
Nu ştiu. Ce ştiu este că Securitatea avea conturi puse deoparte, în diferite formule, în ţară şi în străinătate. Din ele s-au alimentat mulţi dintre miliardarii şi milionarii de azi. Cam 80% din ei provin din structurile Securităţii (mai ales DIE), ca foşti ofiţeri acoperiţi, simpli informatori, rezidenţi, şefi de reţea, agenţi de influenţă. Între timp au ajuns bancheri, oameni de afaceri, moguli mass-media, parlamentari, şefi de partide, miniştri.

„Orice tribunal din România l-ar fi condamnat la moarte pe Ceauşescu pentru ce a făcut la Timişoara, Cluj, Sibiu sau Bucureşti”

„SRI şi SIE au continuat să recruteze şi după ’89, astfel că avem şi printre cei de generaţie medie, şi printre tineri acest tip de om de succes“