Cazul celor trei crime şi o disparţie de la Cernavodă continuă să neliniştească atât opinia publică, cât şi pe unii dintre cei mai experimentaţi specialişti. Ba, mai mult, s-a ajuns până acolo încât celebrul regizor Sergiu Nicolaescu să dorească, musai, realizarea unui thriller cu sângeroasele crime din oraşul nuclear. Cei care ”se bat”, ştiinţific vorbind, în ipoteze sunt psihologii şi chiar psihiatrii.

”Toată moartea asta are o mistică aparte...”
Crimă justiţiară? Crimă ritualică pe fondul unui posibil delir religios al lui Bogdan Mitu, cel care, acum dispărut şi căutat peste tot de poliţie după ce şi-a înecat soţia, avea în casă foarte multe icoane? Să nu mai vorbim despre presupusele cărţi de tarot găsite, se pare, în casa groazei?! Tot atâtea întrebări, tot atâtea ipoteze provocatoare. La toate acestea încearcă să răspundă, în exclusivitate pentru ”ring”, psihiatrul prof. dr Florin Tudose. Care spune: ”Faptul că între Bogdan (n.r. - cel dispărut) şi Deli-Iorga (presupusul autor al dublei crime din casa soţilor Garoafă) există o legătură puternică ar putea conduce la ipoteza unui delir religios care ar putea sta în spatele acestor crime. Pe de altă parte, trebuie să fie urmărită cu exactitate traiectoria lui Georgică (minorul martor la înecarea soţiei lui Bogdan), care nici el nu ar putea fi străin de crimă. Şi ar putea, de asemenea, să fie luată în calcul ipoteza unei crime justiţiare, legată de trecutul celor implicaţi (n.r. - Bogan, Gabriela, Georgică), raportată la relaţia cu familia Garoafă. În momentul de faţă, nimic nu elimină ipoteza că Deli-Iorga şi Bogdan puteau fi împreună la crimă”. În concluzia analizei sale, psihiatrul Tudose crede că... "toată moartea asta de la Cernavodă are o mistică aparte, legată probabil de icoanele prezente în locuinţa lui Bogdan Mitu!".

”Este un caz-şcoală!...”
Pe de altă parte, criminalistul prof. dr Tudorel Butoi ne-a declarat, în exclusivitate: ”E un caz fără precedent pentru mine. N-am mai întâlnit aşa ceva: în aceeaşi unitate de timp, relativ în aceaşi unitate de spaţiu, să acţioneze doi autori fără să ştie unul de celălalt, cu privire la rezoluţia infracţională, adică la omor. Câtă vreme Mitu Bogdan o omorâse pe fată sub privirile martorului Georgică, puteai crede că el a ieşit din apă şi i-a omorât şi pe cei doi bătrâni. De unde să crezi că, de fapt, în timp ce el îşi mierleşte soţie, altul cloceşte gândul jafului şi, la un moment dat, provocat, ajunge la dublu omor?! Or, tocmai aici este frumuseţea judiciară a cazului: că autorii, Mitu şi Deli-Iorga, nu au avut aceeaşi rezoluţie infracţională. (...) Este un caz-şcoală pe care eu am să-l predau şi juriştilor, şi poliţiştilor, tuturor, pentru că repune în discuţie ipoteza fantastică, ipoteză judiciară care readuce în prim plan imaginaţia psihologului criminalist. Şi de ce suntem obligaţi să facem asta? Pentru că timpul trece în favoarea infractorului”.

Coincidente nefericite
“Nu mai este nicio problemă acum, dar, în cazul acesta de la Cernavodă, ne-am confruntat cu o serie de coincidenţe nefericite, pe care nu le-am mai întâlnit până acum: să ai doi autori care operează fără aceeaşi rezoluţie  infracţională, fiecare de capul lui, fiecare pe mâna lui!?!... Şi, în felul acesta, iniţial, s-a gândit, de către anchetatori, că Bogdan Mitu ar fi şi autorul crimelor din casa soţilor Garoafă. Dacă i-ai fi spus cuiva că acolo, în casa Garoafă, au operat alţii, ţi s-ar fi spus că… eşti nebun. Acum, Deli-Iorga îşi ia pedeapsa pentru dublu asasinat, o să lămurească ancheta… Dar, cred eu, este şi jaf acolo, iar Bogdan, fără îndoială, este şi el înecat. Dar pentru noi rămâne problema că în aceeaşi unitate de timp, relativ la aceeaşi unitate de spaţiu, acţionează doi autori fără să ştie unul faţă de celălalt cu privire la rezoluţia infracţională, respectiv la omor (…) Câtă vreme Mitu omorâse fata, nu aveai decât să crezi că acelaşi autor a ieşit din apă şi i-a ucis şi pe ceilalţi. Or, tocmai aici intervine partea interesantă, frumuseţea judiciară cazului: că Bogdan Mitu şi Deli-Iorga acţionează separat! (…) Nu-i problemă, că şi minorul putea fi autor, dar, deocamdată, în contextul actual, tot ce a declarat minorul e confirmat de realitate şi, de aceea, capătă o greutate extraordinară spusele minorului că şi Bogdan s-a aruncat în apă. Şi este limpede că aşa a fost. Apa rece şi cu efortul făcut să o suprime pe fată… au făcut un şoc termic şi asta a fost! Mă gândesc, în primul rând, la constituţia lui debilă şi la faptul că nu intri în apă ca în ceai. Şi, pe de altă parte, s-a epuizat fizic numai cât s-a luptat cu fata ca s-o înece că şi medicii legişti spun că fata avea semne de violenţă, deci s-a opus, că doar Bogdan nu a înecat o păpuşă”, spune, într-o primă analiză profesorul Butoi.

“Delirantul religios se justifică spunând: “Am ucis pentru a face curăţenie pe pământ!”
În ceea ce priveşte posibilele conotaţii sexuale, criminalistul Butoi  ia în calcul doar varianta unei posibile relaţii între Deli-Iorga şi soţia lui Bogdan, în niciun caz posibile relaţii homosexuale între cei doi bărbaţi-prieteni sau între vreunul dintre cei doi bărbaţi şi minor, aşa cum se vehiculează pe diverse televiziuni. În schimb, criminalistul exclude ipoteza posibilului delir religios, luată în calcul de profesorul Tudose. “Delirantul religios este un individ în conştiinţa căruia se încapsulează această formă de delir paranoic faţă de care el se şi justifică spunând «Am ucis pentru a face curăţenie pe pământ, am ucis pentru că intrase dracul în ei!» Or, aici nu avem aşa ceva.”

Semnătura crimei/crimelor
Cu privire la semnătura crimei/crimelor, profesorul Butoi spune că, într-adevăr, “autorul a dat lovituri repetate, orbeşte, pentru că nu a putut să domolească pe fiecare din victime dintr-o singură lovitură şi a dat în fiecare până nu a mai mişcat”.

Ipoteza fantastică
“Din punctul meu de vedere, cazul este închis. Restul ţine de… considerente speculative. Dar, în ce mă priveşte, cazul de la Cernavodă rămâne un caz-şcoală, care conduce către ipoteza fantastică, ipoteza surpriză/surprinzătoare, ipoteză în care, la început, nu crede nimeni, dar care nu trebuie niciodată eliminată din algoritmul criminalistic al soluţionării cazului atunci când se face analiza de caz şi se croiesc ipotezele. Bineînţeles că, la început, se merge pe ipotezele clasice, găsite în buzunarul experienţei criminalitice, dar, dacă vine un membru al echipei operative şi spune că autorul, criminalul adică, exagerând puţin, s-ar putea să fie unul... de pe Lună, nu trebuie să râdem, ci trebuie să consemnăm: Ipoteză fantastică - criminalul venit… de pe Lună. Pentru că, până la urmă, metaforic vorbind, s-ar putea să fie chiar ăla… de pe Lună. Această ipoteză fantastică mie mi s-a confirmat de nenumărate ori în practică. De aceea spun că şi acest caz de la Cernavdă, în care a funcţionat ipoteza fantastică este… un caz-şcoală, pe care am să-l predau tuturor judiciariştilor”, concluzionează profesorul Butoi, cel supranumit “părintele detectorului de minciuni” din România. Ciudate şi chiar foarte întortocheate mai sunt şi căile (meadrele) lumii judiciare am putea spune! Şi asta pentru că, probabil, nu ne va spune nimeni de ce în cazul crimelor de la Cernavodă se merge pe ”ipoteza fantastică”, şi în alte dosare la fel de complexe şi de… frumoase, judiciar vorbind, precum seria unor sinucideri bizare din care pot fi enumerate cazurile Panait, Erbaşu, Angelescu, Mircea Stănescu ori, mai nou, Mădălina Manole, ”ipoteza fantastică” nu a mai fost valabilă.