Fundaţia Calea Victoriei organizează mâine, de la ora 19.00, o întâlnire cu poveşti despre cafea şi cafenele. Istoricul Adrian Majuru va fi la Shift Pub (str. General Eremia Grigorescu 17) pentru a ne ghida prin vremurile îndepărtate (dar nu foarte), când cafeneaua era un loc imposibil, dacă nu greu, de evitat pentru o persoană cu preocupări artistice, culturale sau politice.

Cafeaua a pătruns în Valahia pe culoarele comerciale ce legau Orientul cu Apusul şi Nordul Europei. Filiera turcească a adus atât produsul comercial, cât şi obiceiurile legate de acest tabiet la început privat, iar apoi tot mai deschis spaţiului public.

În anul 1667, sub domnia lui Radu Leon (1664-1669), este atestată cea dintâi cafenea din Bucureşti, care se afla în vecinătatea Bisericii Doamnei şi a viitorului han Şerban Vodă, de pe locul Băncii Naţionale de azi. Cafeneaua a aparţinut unui turc pe nume Kara Hamie, fost mercenar în trupele sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687). După moartea proprietarului, cafeneaua a revenit Imperiului Otoman, iar în decembrie 1691 a fost vândută lui Kavaz-basa pentru 65 de piaştri. În vremea lui Constantin Brâncoveanu apăruseră deja şi alte cafenele, cele mai multe fiind pe Podul Beilicului, astăzi Calea Şerban Vodă. În anul 1734, pe 20 februarie, este amintit localul lui Gheorghe cafegiul care s-a aflat pe „Podul uliţii care merge la scaunele de carne”, astăzi undeva între străzile Doamnei şi Batiştei. În anul 1785 este amintită cafeneaua cu biliard a veneţianului Michelle. Este cea dintâi atestare documentară a unei săli de biliard în Bucureşti.

La începutul secolului XIX, cafeaua turcească cedează treptat locul reţetelor occidentale aduse de cofetarii italieni, francezi şi germani.