În 2009, campania „ring” l-a ajutat pe Ştefănuţ Florescu, un băieţel bolnav de talasemie, să strângă banii necesari transplantului de celule stem. De atunci au trecut aproape doi ani, grei şi plini de căutări. Acum, în sfârşit, s-a găsit un donator compatibil, şi, marţi, băieţelul va pleca spre clinica din Italia. Îi ţinem pumnii şi îl aşteptăm să se întoarcă vindecat complet.

Minunile pot fi săvârşite de Dumnezeu prin oameni. Şi atunci, ele, înfăptuite cu suflet şi speranţă, pot face, la rândul lor, minuni. „ring” a înfăptuit o minune reuşind ca, de pe 4 martie 2009 până în aprilie 2009, să strângă, în campania umanitară pentru salvarea lui Ştefănuţ, suma de 171.000 de euro. Suma părea atât de mare încât nu speram să se adune într-un interval atât de scurt. Mihaela şi Nicolae Florescu, părinţii băieţelului, s-au bucurat din suflet, considerând o victorie faptul că au cu ce achita transplantul de măduvă ce urma să fie făcut la o clinică din Italia. Însă bucuria lor nu a fost de lungă durată. Lupta părea că nu se mai termină, pentru că nici în Registrul Internaţional al Donatorilor nu s-a găsit o persoană compatibilă cu Ştefănuţ. Asta până de Crăciun. Un telefon primit din Italia a dat familiei Florescu vestea cea mare: pe 1 februarie sunt aşteptaţi la Roma. S-a găsit un donator compatibil.

Minune de Crăciun
Acelaşi Dumnezeu care, în 2006, i-a dat şansa de a nu rămâne unul dintre orfanii României şi a făcut în aşa fel încât să fie adoptat de nişte oameni minunaţi i-a mai întins o mână. Darul lui a venit odată cu Sărbătoarea Naşterii Domnului. După ce micuţul a fost invitat la bradul de Crăciun de la RIN Grand Hotel, unde Moş Crăciun a împărţit cadouri, familia Florescu a primit telefonul mult aşteptat: s-a găsit un donator compatibil. ”Bucuria noastră nu a mai cunoscut margini. Până atunci părea că soarta ne pune sufletele la încercare, şi nu doar pe ale noastre, ci şi pe al copilului. Boala lui a ajuns în stadiul în care face transfuzii lunare, iar şase zile pe săptămână i se montează subcutanat o pompiţă pentru a-i scoate fierul din corp pentru că altfel acesta se depune pe organle interne şi îi pune viaţa în pericol”, ne-a povestit Mihaela, mama băieţelului.

”Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut!”
Priveşte lumea prin imenşii lui ochi albaştri şi nimic nu te duce cu gândul la chinurile prin care trece această mână de om. Puiul blond, care, la început, când nu te cunoaşte, se ascunde după mămica lui, prinde încet curaj şi îşi arată dragostea. Aşa e Ştefănuţ, un lipicios. Pe mama o iubeşte cel mai mult, dar sufletul lui e capabil de atâta dragoste încât îi copleşeşte pe toţi cei din jur. Nici tatăl, nici bunicii nu sunt vitregiţi de afecţiunea micuţului. Fără el, familia Florescu nu ar mai putea concepe viaţa. „Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut! Ziarul «ring», echipa Dinamo, care a jucat trei meciuri pentru Ştefănuţ, domnul Cristian Ţopescu, care a organizat o strângere ad hoc de fonduri la Senat, şi domnul Ionuţ Negoiţă, care ne-a sprijinit enorm atât personal, cât şi prin organizarea unor evenimente caritabile la RIN Grand Hotel, sufleteşte, cu toţii faceţi parte din familia noastră”, mărturiseşte Nicolae Florescu, tatăl lui Ştefănuţ.

Îl au de când era o mână de om
L-au crescut cu dragoste, i-au vegheat somnul, i-au alinat durerile atunci când avea colici şi îi apăreau primii dinţişori, l-au învăţat să meargă pe bicicletă şi, pentru el, de Sărbători, s-au costumat în Moş Crăciun. Îl au de când era o mână de om şi ar face pentru el orice este posibil pe lumea aceasta. „Am dorit un bebeluş pentru ca să nu simtă, să nu ştie că nu suntem părinţii lui biologici. Avea două săptămâni când l-am văzut prima oară. Când am luat în braţe pentru prima oară trupuşorul acela micuţ, mi s-a încălzit sufletul şi l-am dorit al meu. Când avea trei săptămâni, l-am putut lua acasă în plasament de urgenţă, iar după un an s-a definitivat şi adopţia. În fiecare zi ne rugăm să nu ne ia Dumnezeu sufleţelul acesta de lângă noi şi să reuşească transplantul. Nu mai vreau ca boala să-i mistuie lui trupuşorul şi nouă sufletele”, spune mămica lui cu lacrimi în ochi.

„Avem o strângere de inimă”
Pe 1 februarie, Ştefănuţ trebuie să fie la Clinica Mediteraneeana, din Roma, unde echipa de medici condusă de prof. dr Guido Lucareli, acum în vârstă de 82 de ani, va efectua transplantul. ”Timp de 45 de zile se vor face teste preliminare procedurii de transplant. Avem şi o strângere de inimă, pentru că nimeni nu garantează reuşita 100%. Şi medicii români ne-au zis să amânăm pentru că este mic şi că, eventual, poate trăi aşa toată viaţa, cu transfuzii şi apoi extras fierul. Ştim că transplantul este cu două tăişuri, însă el nu mai suportă acest chin. Parcă nu este viaţă”, explică tatăl băieţelului.

”Plec să scap de ace”
Ştefănuţ a primit bucuros vestea transplantului. „Plec să scap de ace!” Aşa i-au explicat părinţii lui motivul internării în Italia. ”Bucuria lui Ştefănuţ îmi rupe sufletul, pentru că urmează o parte grea. Vom sta şase luni la Roma. Primele 45 de zile posttransplant, el va fi într-o cameră sterilă. Avem emoţii enorme”, explică Nicolae Florescu.

28 de transplanturi de celule stem au făcut până acum prof. dr Lucareli şi echipa sa, toate la pacienţi cu talasemie. Dintre aceştia, doi au decedat, şapte au respins celulele primite, iar 19 sunt bine.

”Unii oameni mi-au rupt inima când mi-au sugerat să-l abandonez dacă e bolnav. Cum poate tolera Dumnezeu astfel de suflete? E copilul meu. Aş face orice pe lumea asta să-i pot reda sănătatea şi dreptul la viaţă. Nu e o pereche de pantofi pe care am cumpărat-o şi nu-mi vine bine. E de neimaginat aşa ceva. Nu putem concepe viaţa fără puiul nostru.” Mihaela Florescu, mama băieţelului