Este campioană europeană la juniori şi campioană mondială şi olimpică la seniori. Pe nedrept uitată de iubitorii sportului, una dintre gimnastele de aur ale României predă acum fitness în Bucureşti, la Body Art Wellness Club. „ring” vă prezintă astăzi povestea vieţii uneia dintre marile campioane ale sportului românesc.

Pragul clubului de fitness şi întreţinere Body Art, din incinta hotelului bucureştean RIN Grand, este trecut zilnic de zeci de oameni care îşi găsesc câteva minute de timp liber şi doresc să-l aloce exerciţiilor fizice. Extrem de puţini dintre abonaţii sălii ştiu însă că au privilegiul de a fi antrenaţi de o campioană olimpică şi mondială. Când am descoperit-o pe Andreea, după 10 ani de la momentul marilor sale performanţe, ne-a uimit căldura şi deschiderea ei. Şi bunul-simţ al unei sportive mulţumite de viaţa ei simplă şi lipsită de cancanuri.

Plecată de acasă de la şase ani
Viaţa nu a fost uşoară pentru Andreea, mezina unei familii simple din Bucureşti. Mama ei a murit când ea avea cinci ani, tatăl lucra din greu pentru a întreţine cei patru copii care erau crescuţi mai mult de bunici. „Eram un copil zvăpăiat şi bunicii m-au dus la la gimnastică, la CSS 2. Antrenorii de aici au spus că am talent şi au propus familiei mele să mă transfer la Oneşti, unde aveam asigurat internatul, şcoala, mesele şi antrenamentele. Tata şi bunicii au acceptat. Aşa începe povestea mea în gimnastică. Aveam şase ani. Performanţele juvenile m-au recomandat ulterior pentru lotul naţional, iar de la Oneşti am fost transferată la Deva, unde am început adevărata performanţă, cu domnul Bellu şi doamna Bitang”, povesteşte Andreea Isărescu pentru „ring”.

Preţul succesului: genunchi rupţi şi palme peste ochi
Mult timp s-a încercat descifrarea misterului „fortăreţei” de la Deva, locul de unde au plecat marii campioni ai gimnasticii româneşti. Andreea a dezvăluit pentru „ring” câteva momente trăite la centrul de pregătire hunedorean. „Era un program mult mai strict decât oriunde altundeva. Făceam câte două antrenamente pe zi, ambele însumând vreo şapte ore, între ele mergând la cursuri şi, ulterior, la odihnă, pentru câteva ore. La antrenamente nu era simplu. Nu erai rugat să te încălzeşti sau să faci anumite exerciţii. În cazul erorilor sau a indisciplinei, da, primeai şi câte o palmă. Era însă o severitate pe care eu o consider pozitivă. Îmi aduc aminte de necazurile avute cu meniscul genunchiului stâng, chiar înainte de Mondiale. A fost cumplit, dar am strâns din dinţi pentru a concura. Nu poţi ajunge campion dacă nu te dedici în totalitate sportului şi pregătirii. Asta nu se înţelege în ziua de azi”, povesteşte Andreea pentru „ring”.

2001, final de drum
Tot genunchiul i-a pus capăt carierei. Nu acelaşi genunchi stâng, ci dreptul. În 2001, pe când avea doar 16 ani, Andreea s-a accidentat la un antrenament la sărituri şi şi-a rupt ligamentele. „Am avut un moment de ezitare în aer, am aterizat greşit şi am ieşit şase luni din circuit. Nu am mai putut să revin. Kilogramele în plus şi lipsa pregătirii şi-au spus cuvântul. Sincer, a fost şi un fel de automulţumire. Câştigasem orice putea câştiga un sportiv, nu am mai avut nici motivaţie”, povesteşte Andreea, care, ulterior, s-a întors la Oneşti pentru a termina liceul, apoi a revenit în Bucureştiul natal, unde a absolvit ANEFS.

Se pregăteşte de nuntă
În 2011, la 26 de ani, Andreea este un om fericit. Pe lângă salariul de la clubul de fitness, are o rentă viageră de 3.800 de lei care îi asigură un trai decent şi, mai mult, se pregăteşte de nuntă. „În acest an mă voi căsători cu Ştefan, cel care mi-a fost iubit încă din facultate. Cred că a venit timpul, aşa cum cred că a venit timpul şi pentru a face un copil cât de curând”, a declarat Andreea Isărescu.

Andreea Florenţa Isărescu
Data naşterii: 3 iulie 1984
Performanţe:
-campioană olimpică Sydney 2000 (echipe)
-campioană mondială Tianjin 1999 (echipe)
-campioană europeană de juniori St.-Petersburg 1998 (sol)
Modele sportive: Gabriela Szabo, Mihai Covaliu

„Am fost colege de cameră şi la Oneşti, şi la Deva. Nu pot uita momentele când citeam împreună poveşti pentru copii sau când mâncam ciocolată pe furiş. Dar, mai ales, am apreciat-o pentru puterea de a reuşi să treacă peste momentul pierderii mamei, a cărei poză o avea lipită pe prima pagină a cărţii ei de rugăciuni de care nu se despărţea niciodată. Este un suflet extraordinar căruia îi doresc tot binele.”
Andreea Răducan, campioană olimpică Sydney 2000

30 de mii de dolari a primit Andreea Isărescu din partea statului român şi a COSR după medalia de aur de la Olimpiada din anul 2000, de la Sydney.