Povestea care urmează este desprinsă parcă dintr-o operă antică deşi, în timp şi spaţiu, reprezintă o istorie recentă: pe cât de plină de suspans, pe atât de... adevărată! Orice mare regizor, probabil, şi-ar dori-o transpusă într-un scenariu pentru un film de succes. Pentru că este o poveste exemplară despre... viaţă. O poveste în care o femeie simplă nu uită toată viaţa că, la un moment dat, i-a salvat viaţa, în mod miraculos, întâmplător, un om special - Florin Piersic. Pe care ea, Elena Cloşan, de atunci, din 4 martie 1977, îl numeşte... ÎNGER!

Povestea de mai jos poate să se numească simplu: ”Elena”. Sau ”Florin”. Sau ”Poveste cu o doamnă şi un înger”. I-o dedicăm lui Florin Piesic - omul şi, deopotrivă, ACTORUL VIEŢII SALE: o VIAŢĂ, acum, la cea de-a 75-cea ROATĂ de-a dreptul... ÎMPLINITĂ! Exemplar împlinită.

”Sunteţi omul providenţial, sunteţi îngerul...”
Vom pune în oglindă cele două versiuni ale aceleiaşi poveşti: MINUNEA DE LA CUTREMUR. Mai întâi, să-l lăsăm pe Maestrul Piersic să ne spună. Cu har. O poveste de demult. Spusă... UNDEVA, CÂNDVA. ”Ajungem la Casablanca, luăm avionul şi avem escală la Madrid. Stăm în tranzit, cumpărând pentru acasă câte o mică amintire spaniolă. Ne îmbarcăm. Vizavi de mine, o doamnă excepţional de drăguţă, minionă, dulce... (...) Văd că-mi zâmbeşte. «Doamnă, nu-mi daţi pentru un minut revista pe care o citiţi? Pe copertă sunt regele Juan Carlos cu regina Sofia, şi-mi place de ei». Ea: «Vai de mine, domnul Piersic, v-o dăruiesc!». Şi dă-i vorbe (...) Aterizăm, schimbăm telefoane şi-i promit c-o invit neapărat la premiera filmului. (...) În seara cu pricina, la ora 21.20, când cutremurul ne-a secat inimile tuturor, pe ecran era tocmai scena în care o sărutam pe partenera mea italiancă, Paula Senattori, amândoi stând îmbrăţişaţi pe pat, în poziţia cea mai sexy. Mi-am spus (n.r.- în sală, la premeră, vizionând scena): ”Măi, ce efect a băgat Drăgan (n.r. - regizorul) ăsta! Cum naiba de se clatină totul, că doar n-o sugrum, o... giugiulesc!”. După câteva secunde am realizat şi eu, şi spectatorii ce se întâmplă. A doua zi, înnebunit de tot ce se petrecuse (...) după această imensă tragedie, sună telefonul. Cine era? Aţi ghicit: DOAMNA MEA DIN AVION! Îmi spune cu voce tremurândă: «Domnule Piersic, sunteţi îngerul familiei noastre! Dacă n-aţi fi avut ideea să ne chemaţi la premieră, dacă n-aţi fi insistat, noi acum eram... cenuşă! Întorşi de la Sala Palatului, din blocul nostru n-am mai găsit nimic. Pentru noi, sunteţi omul providenţial care ne-aţi dat o nouă viaţă!»”. Asta a povestit Florin Piersic într-un serial intitulat ”Romanul fvieţii mele” (publicat în anii 2000-2001, în revista „VIP”). A povestit cu tot harul de care dă dovadă, dar fără să divulge numele femeii care l-a considerat şi-l consideră încă, din 4 martie 1977 încoace... ÎNGERUL EI SALVATOR. Pornind de la povestea Maestrului, noi, cei din ”ring”, am găsit-o pe femeie. Se numeşte Elena Cloşan. O DOAMNĂ care locuieşte,undeva, într-un cartier bucureştean. Şi tine,la loc de cinste,fotografii si scrisori de la cel care i-a salvat viata. O doamnă care pare că poartă de-o viaţă, pe suflet, PECETEA UNEI MINUNI.

Întâlnirea. Avancronica unei... MINUNI
După câte aţi văzut, povestea Elenei Cloşan începe în urmă cu 35 de ani, undeva... deasupra norilor. Într-un avion care, evident, plecase dintr-un aeroport din Spania spre... România. ”Da, povestea începe cu întoarcerea mea acasă de la Barcelona, unde am fost trimisă pentru a lua comenzi de haine. L-am întâlnit pe Florin Piersic în aeroport, pentru că, în aceeaşi perioadă, el se întorcea de la filmările din Maroc pentru «Cuibul Salamandrelor». Era toată echipa de filmare, printre care şi Jean Constantin, Constantin‚ Drăgan, Dinică... Şi Florin, foarte amabil, s-a oferit să îmi ia bagajele. Domnul Jean Constantin chiar i-a făcut o carte poştală soţului meu şi i-a spus că a fost încântat de cunoştinţa soţiei lui şi că suntem primii invitaţi la premiera filmului «Cuibul Salamandrelor». Asta era în iunie 1976. Pentru ca totul să fie ca în vis, pe 1 martie 1977 mă trezesc cu Florin Piersic unde lucram, la Româno-Export, cu un buchet imens de garoafe roşii şi cu invitaţiile la film. Şi eu, şi toate colegele mele eram înnebunite după filmele lui Florin Piersic. Nu mai spun că erau toate geloase şi îmi puneau tot felul de întrebări de genul: «Când te-ai mai întâlnit cu el?». Şi multe alte picanterii de genul ăsta. Dar eu aveam un nume, eram căsătorită...”, îşi aminteşte Elena Cloşan despre întâlnirea vieţii ei. Întâlnirea cu omul-înger, care avea să-i salveze viaţa. Întâmplător, dar... MI-RA-CU-LOS.

Cum a salvat-o ÎNGERUL PIERSIC pe pământeana Elena. La cutremur.
”Eu şi soţul meu stăteam, în 1977, în Alexandru Sahia (n.r. - azi strada Jean-Louis Calderon) la numărul 1. Pe 1 martie (n.r. - 1977) a venit Florin cu invitaţiile. Soţul meu era foarte ocupat, până noaptea, şi nici nu ştiam dacă poate merge la premiera filmului. Florin a insistat în cele din urmă şi ne-am ţinut de promisiune. Eu îmi lucram nişte toalete cu croitoreasa mea‚ pentru că trebuia să plec, peste câteva zile, în Cipru. Îmi aduc aminte în seara aia că a venit soţul meu acasă şi mi-a spus: «Nu mai stăm nicio clipă, ne îmbrăcăm şi mergem la premieră!». El stătea cu mâna pe clanţă de parcă simţea ceva. În acelaşi timp, croitoreasa mea îşi strângea lucrurile şi a sunat-o soţul ei şi i-a spus să vină mai repede acasă că vrea să mănânce împreună. Între timp, ea s-a mai oprit puţin la o altă prietenă de-a ei şi exact la câteva secunde după ce a ieşit din bloc a văzut cum se prăbuşeşte tot. Noi eram deja în Sala Palatului şi vedeam o secvenţă din filmul «Cuibul Salamandrelor», când se stingeau cele trei sonde de petrol incendiate, iar, în paralel, Florin Piersic, avea o scenă în care se giugiulea cu o actriţă. (...) Tot ce am simţit a fost că, la un moment dat, ne-am dus într-o parte şi în alta şi, după aia, ne-a venit stomacul în gât. Tomi, soţul meu, m-a luat în braţe şi a spus: «S-a dus! Aici murim!». Noi am crezut, iniţial, că a fost o explozie jos la cazane. Şi, pe întuneric, cu bricheta în mână, ne-am dus la garderobă şi ne-am luat hainele. Pe stradă, am ajuns la Romarta. Era fum şi gălăgie. Poliţiştii trăgeau după ţiganii care furau blănurile din magazine. Când am ajuns la blocul Dunărea şi am văzut că e căzută, s-a zbârlit pielea pe mine. Şi, de la Teatrul Naţional, am văzut exact la farmacia din spatele magazinului meu. Dispăruse, pur şi simplu blocul”, relatează doamna Cloşan despre modul cum a trăit primele minute ale Marelui Cutremur.

„Nimic nu este întâmplător!”
Blocul nostru (n.r. - Piaţa Rosetti: Sahia, colţ cu Republicii) era o clădire de 10 etaje în care au murit 114 persoane. După cutremur au explodat ţevile de gaze şi a generat un incendiu de proporţii şi ardeau oamenii ca şoarecii. Noi ne-am aşezat în faţa blocului şi am găsit în stradă o punguţă de ciorapi pe care o aveam din străinătate, iar perdelele mele erau pe firele de curent ale tramvaiului care trecea prin faţa blocului. A fost ceva înfiorător. Ne-am mutat ulterior într-un bloc de sinistraţi unde aveam o mobilă făcută din bucăţi ale mai multor mobile. A venit apoi Ceauşescu să vadă în ce condiţii stăm şi când a văzut mobilierul i-a destituit pe toţi şi ne-a comandat mobilă nouă de la fabrică. La tot ce s-a întâmplat şi cum Florin ne-a salvat viaţa insistând să venim la premieră, el a avut o singură vorbă: «Nimic nu este întâmplător!».

Cariera doamnei Cloşan
”Eu am făcut şcoala de construcţii şi acolo, după doi ani, s-a desfiinţat şi a trebuit să îmi găsesc un loc de muncă pentru a mai înscrie la seral. O prietenă care lucra la Ministerul Comerţului Exterior m-a chemat la ea, m-a prezentat la şef şi mi-a spus să învăţ să clasez documente şi să bat la o maşină de scris. Asta era în 1959. Fiind bine văzută, imediat m-au băgat în minister la serviciul planificare când ne-am unificat cu Ministerul Comerţului Interior şi a apărut Toma Cloşan, iar eu eram în schema lui sindicală. Lui i-a plăcut foarte mult de mine şi în câteva zile m-a prezentat părinţilor. Şi după aceea ne-am căsătorit. Eu am trecut prin toate procesiunile de calificare la locul de muncă, inclusiv învăţarea a două limbi străine. După aceste etape, în 1975, am trecut în serviciul operativ şi am început să plec în Europa unde vindeam mărfurile fabricate în România. Mai târziu am făcut colaborări cu ambasade şi îmi făcusem un nume. După ce am ieşit la pensie, am lucrat o perioadă cu Doina Levinţa, însă nu mă respecta deloc şi am încetat colaborarea”, spune doamna Cloşan, rememorând perioada roz a vieţii sale.An de an,ea nu uită să-i scrie lui Florin Piersic: ÎNGERUL SĂU SALVATOR.

”Dragă Florine”/”Scumpa mea Elena”
Scrisori, scrisori. Nişte oglinzi ale sufletelor: sufletul unui artist al artei de a fi... un om CA UN ÎNGER, sufletul unei femei care se consideră salvată de un înger căruia îi SPUNE: ”Îţi mulţumesc că EXIŞTI...”
Bucureşti, Duminică. 21.12. 2003. ”Dragă Florine, Ai fost magistral, ca întotdeauna. În această zi ai avut un plus de eleganţă. Costumul cu cămaşă neagră plus cravata, de un roşu-grena, asortată cu batista. Dădeau foarte bine cu decorul sărbătoresc al iernii (...) Trebuie să ştii că devii din ce în ce mai mult plăcut publicului telespectator, pentru că, atunci când lipseşti un timp de pe ecran, dar şi din ţară, mi se pare un veac (...) Aşa s-a-ntâmplat, acum, în această emisiune minunată, care a mers perfect şi direct la sufletul românului, oriunde s-ar afla, gustând bucuria sărbătorilor (...) Îţi mulţumesc că exişti, Elena...”
Azi, 19 ianuarie 2004. „Scumpa mea Elena, Superbă scrisoarea ta din decembrie 21.2003 - eram pe drumuri, am promit-o prin fax, cu întârziere dar... ce plăcere! O citesc cu drag mult şi-o păstrez. Am siguranţă că urmăreşti în continuare emisiunile «Piesic Show» cu atât mai mult că mă iubeşti – Şi eu pe tine. Foarte mult. (...) Te sărut de mii de ori. Mă gândesc cu drag la tine, Florin...”
Bucureşti, 20.01.2004. ”Dragă Florin Piersic, Îţi mulţumesc foarte mult pentru faxul din 19.01.04, care a sosit ca o confirmare că totuşi puţin te gândeşti la mine ca la o prietenă de suflet, care te urmăreşte în toate sau aproape toate emisiunile tale televizate. Acest lucru îmi dă un mai mare imbold de a nu pierde această legătură sufletească ce mă ţine aproape de tine, de cel care mi-a redat printr-o întâmplare a destinului... viaţa (...) Te îmbrăţişez cu toată căldura sufletului meu, Elena...”

De-a lungul vremii, Elena Cloșan și îngerul ei salvator au păstrat vie relația lor specială prin corespondență, vezi aici scrisorile.

Frumoasele din viaţa lui Piersic
Tatiana Iekel
Prima soţie a lui Florin Piersic, cunoscuta actriţă de teatru şi film Tatiana Iekel, i-a dăruit artistului primul copil, Florin Piersic jr. La acest moment aniversar, artista are numai cuvinte de apreciere la adresa marelui actor. „Îi doresc să fie sănătos ca să poată face ce ştie să facă şi să bucure toată ţara şi tot poporul ăsta care-l iubeşte extraordinar de tare. Este cel mai iubit om din România, nu numai cel mai iubit actor. Sunt încântată că este aşa cum este, că e în continuare plin de vervă, de viaţă, de putere. Să-i dea Dumnezeu în continuare tot binele de pe lumea asta.”

Violeta Andrei
Actriţa Violeta Andrei a apărut alături de Florin Piersic în nu mai puţin de opt filme, pelicula „Eu, tu şi Ovidiu” distanţându-se detaşat în preferinţele cinefililor. „Sunt mândră că ţi-am fost parteneră în filme, în recitaluri şi show-uri de televiziune. Eşti un partener extrem de generos, cum rar se întâmplă în lumea noastră. Îţi doresc din tot sufletul meu sănătate multă, ţie şi celor dragi, să creezi cu dăruire roluri şi apariţii minunate pentru publicul care te iubeşte atât de mult”, este mesajul actriţei pentru Florin Piersic.

Aimee Iacobescu
În seria filmelor de aventuri regizate de Dinu Cocea, „Haiducii lui Şaptecai”, „Săptămâna nebunilor” şi „Zestrea domniţei Ralu”, Florin Piersic apare de fiecare dată alături de actriţa Aimee Iacobescu, consacrând o colaborare cinematografică de excepţie. Un alt film în care cei doi apar împreună este „Şapte băieţi şi o ştrengăriţă”, o coproducţie în care rolul principal a fost deţinut de cunoscutul actor francez Jean Marais. „Îi doresc lui Florin multă sănătate, noroc, mulţi ani înainte şi putere de muncă în continuare”, este urarea pe care Aimee Iacobescu i-a adresat-o lui Florin Piersic.

Ana Szeles
O altă femeie importantă din viaţa lui Florin Piersic a fost actriţa Ana Szeles, cea care i-a dăruit al doilea fiu, pe Daniel. Cei doi, care au avut colaborări şi pe scenele teatrelor, au jucat împreună în pelicula „Elixirul tinereţii”, idila începută între ei în timpul filmărilor concretizându-se ulterior printr-o căsnicie care a durat 10 ani. În prezent, Ana Szeles împreună cu Daniel trăiesc în Ungaria.

„Cel mai mare cadou pe care îl puteam primi!”
Marele actor Florin Piersic, poate unul dintre cei mai apreciaţi din România, intră astăzi în cel de-al 75-lea an de viaţă, prilej cu care fostul cinematograf „Republica”, cel mai mare din Cluj-Napoca, a primit numele artistului. Numeroase personalităţi din teatru şi film, foşti colegi de scenă sau de platou, prieteni şi persoane apropiate au ţinut să fie alături de marele artist la acest moment aniversar.

Iniţiativa primarului din Cluj-Napoca de a schimba denumirea cinematografului „Republica” s-a materializat aseară, când cea mai mare sală de proiecţie a oraşului a primit, oficial, numele marelui actor Florin Piersic. „Ideea primarului a fost extraordinară. Eu sunt cinematograf. Lumea crede acum că e al meu, dar nu e. Nu e măcelărie sau magazin de confecţii. Sper că o să mă lase să intru pe gratis, că doar nu o să-mi ceară bilet”, a glumit Florin Piersic la conferinţa de presă care a precedat redeschiderea cinematografului. Cu această ocazie a fost inaugurat şi barul din incintă, care se numeşte „La Mărgelatu’”. Artistul a venit călare pe cal şi îmbrăcat precum Mărgelatu’, personaj pe care l-a interpretat într-o apreciată serie de filme.

„VĂ IUBESC PE TOȚI!”
Domnule Piersic, vă dorim multă sănătate, putere de muncă şi „La mulţi ani” de ziua dvs.!
Vă mulţumesc foarte mult că v-aţi gândit la mine, vă sărut, vă iubesc şi vă doresc numai bine!

Cum apreciaţi faptul că un cinematograf din Cluj-Napoca, oraşul pe care îl aveţi cel mai mult la suflet, poartă de azi numele dvs.?
Este cel mai mare cadou pe care îl puteam primi de ziua mea, când împlinesc 75 de ani.

O să mergeţi acolo în calitate de spectator?
Da, aşa cum am spus, am să mă aşez în fundul sălii, ca să văd câţi oameni sunt şi dacă le place spectacolul.

Încă o dată vă urăm mulţi ani înainte şi să ne bucuraţi mult timp de acum încolo cu performanţele dvs. actoriceşti.
Mulţumesc, toate cele bune şi vouă, dragii mei!

LA MULȚI ANI, FLORIN!

„Îi doresc lui Florin multă sănătate şi la mulţi ani! Să-i dea Dumnezeu mulţi ani înainte!”, Tamara Buciuceanu-Botez

„La mulţi ani!”, Mircea Albulescu

„Dragă Florine, să-ţi dea Dumnezeu sănătate, putere şi rezistenţă să treci prin toate necazurile care s-or ivi şi să ajungi la mulţumirea de sine. Îţi mulţumesc pentru felicitarea pe care mi-ai trimis-o cu poza ta anul trecut de ziua ta. Deşi noi n-am fost apropiaţi aşa, să stăm la un pahar de vorbă, ţi-am preţuit întotdeauna marele tău talent. Îţi doresc din suflet sănătate şi la mulţi ani!”, Valentin Uritescu

„În afară de la mulţi ani şi multă sănătate şi că îl iubesc ca toţi actorii şi că pentru noi reprezintă un punct luminos în existenţa noastră, Florin este veşnic tânăr, la fel de minunat, la fel de talentat cum îl ştim. Sunt convins că aşa îl vom păstra în inimile noastre cât vom exista pe acest pământ. Îi doresc la mulţi ani, multă sănătate, să-i dea Dumnezeu lumină în suflet şi să ne lumineze şi pe noi cu talentul său extraordinar.”, Virgil Ogăşanu

„Să-i dea Dumnezeu sănătate, viaţă lungă şi să rămână acelaşi mare artist cum a fost până acum. La mulţi ani!”, Mitică Popescu

„Sper să fie OK, să mai existe un alt spectacol în care să apară, de două ori mai frumos decât «Străini în noapte». Îi doresc o altă experienţă de genul ăsta, pentru că ştiu că l-a bucurat să revină pe scenă, publicul îl iubeşte şi asta este menirea lui. Vreau să-l văd din nou pe scenă într-un proiect la fel de frumos ca precedentul.”, Florin Piersic jr.

„Îl iubim şi-l admirăm cu toţii. Este absolut unic şi este într-adevăr un bun naţional de care trebuie neapărat să avem grijă. Ce pot mai mult să-i doresc decât să fie sănătos, ca să poată face ce ştie să facă şi să bucure toată ţara şi tot poporul ăsta care-l iubeşte extraordinar de tare, să-l bucure aşadar ani mulţi de-acum încolo. Este cel mai iubit om din România, nu numai cel mai iubit actor. Sunt încântată că este aşa cum este, că e în continuare plin de vervă, de viaţă, de putere. Să-i dea Dumnezeu în continuare tot binele de pe lumea asta.”, Tatiana Iekel

„Am fost la o serbare a lui care s-a făcut la Turda săptămâna trecută. Ce i-am urat atunci şi întotdeauna îi urez şi acum: să aibă mulţi ani în continuare cu bucurii şi cu satisfacţii, în credinţa că este un actor minunat şi unic. Tot ce a făcut pentru cultura românească a făcut într-o formă absolut personală, şi asta îl fixează încă din viaţă în istoria culturii şi a teatrului românesc.”, Dorel Vişan

„Dragă Florin, împlineşti 75 de ani. Ţi-ai dăruit viaţa publicului, privitorilor tăi. Ai ars în fiecare rol cu patimă şi cu marea ta sensibilitate ai recitat versuri dragi ţie, înmărmurind de emoţie suflete, ai plâns şi ai cântat, iar lacrimile tale atât de sincere au lăcrimat atâţia ochi. E de neuitat şi sfâşietor cum ai recitat poezia genialului Păunescu, «Rugă pentru părinţi». Sunt mândră că ţi-am fost parteneră în peste opt filme şi în serialul de douăsprezece episoade «Un august în flăcări», în recitaluri şi show-uri de televiziune. Puţină lume ştie că eşti un partener extrem de generos, cum rar se întâmplă în lumea noastră. Căldura şi tandreţea ta sufletească creează în jurul tău un halou în care reuşeşt să-i transmiţi celui ce joacă alături de tine sentimentul că se poate sprijini pe tine în dorinţa de a crea alături acel sublim care este adevărata creaţie. Îţi doresc din tot sufletul meu sănătate multă, ţie şi celor dragi, să creezi cu dăruire roluri şi apariţii minunate pentru publicul care te iubeşte atât de mult.", Violeta Andrei

„Legat de Florin Piersic, a fost o chestie extraordinară legată de scenele de luptă pe care le făceam în anii ’70, şi anume că era cel mai talentat dintre actori la mişcare. Datorită acestui fapt sigur că ne-am împrietenit. Eu eram cascador, regizam acţiunea, şi n-aş fi crezut că o să jucăm vreodată de la egal la egal ca parteneri şi culmea, să şi facem un tandem extraordinar. Florin a fost cel mai bun elev al meu dintre actori. E un tip extraordinar şi are o afinitate pentru mişcare, o graţie a mişcării de luptă în scene. Ca om este atât de modest, de drăguţ, de săritor, cum nu am cunoscut alţii. Florin Piersic va trăi atât timp cât rasa umană şi cât va exista România, indiferent ce se va întâmpla.”, Sobi Cseh