• Liviu Ciulei, despre: Rebengiuc, Al Pacino şi „Pădurea Spânzuraţilor”
  • 1917 afisari
    10-02-2011 de Ziarul Ring
  • Liviu Ciulei, despre: Rebengiuc, Al Pacino şi „Pădurea Spânzuraţilor”

    Creaţia lui Liviu Ciulei, „Pădurea spânzuraţilor”, pentru care, în 1965, la Festivalul internaţional de la Cannes, a fost premiat pentru regie, a schimbat, practic, destinul filmului de la noi. Prima recunoaştere internaţională a cinematografiei româneşti a coincis cu primul rol însemnat din viaţa actorului Victor Rebengiuc. Astăzi, interpretul lui Apostol Bologa împlineşte 78 de ani, adunând o perioadă de peste o jumătate de secol în slujba teatrului şi filmului. Cu această ocazie, regizorul Liviu Ciulei, cel care l-a propulsat practic în lumea filmului distribuindu-l într-un rol memorabil, a ţinut, prin intermediul ziarului „ring”, să rememoreze câteva dintre împrejurările creării uneia dintre cele mai valoroase opere din filmografia autohtonă.

    Vă rugăm să ne spuneţi ce mai face în prezent omul şi artistul Liviu Ciulei?
    Nu fac mai nimic. Nu mă duc la teatru deoarece nici nu aud, nici nu mai văd prea bine. Mă întâlnesc mai mult cu arhitecţi, pentru că mi-a plăcut arhitectura. Nu prea mai sunt vizitat de oameni de teatru,. Răzvan Vasilescu mă mai sună uneori. Cu Ion Caramitru mă mai întâlnesc, pentru că are treabă aici, la Teatrul Naţional.

    Cum l-aţi cunoscut pe Victor Rebengiuc?

    Nu mai ţin minte foarte exact. Cred că l-am cunoscut când a fost concurs la noi, la Teatrul Bulandra.

    Care a fost prima piesă în care l-aţi distribuit?
    Primul spectacol în care l-am distribuit a fost „Omul care aduce ploaia”, în 1957. A avut rolul Jim Curry. Au urmat apoi mai multe reprezentaţii, în piese precum „Cum vă place”, de Shakespeare, în 1961, „Copiii soarelui”, de Maxim Gorki, în acelaşi an, precum şi „Un tramvai numit dorinţă”, de Tennessee Williams, în 1965, imediat după Festivalul de la Cannes.

    Un Marlon Brando autohton
    Care au fost rolurile din piesele regizate de dvs. în care a excelat Victor Rebengiuc?
    A fost foarte bun în „Un tramvai numit dorinţă”. A fost excelent acolo, în rolul care în film l-a făcut celebru pe Marlon Brando. A fost, de asemenea, foarte bun în „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill.

    Ce v-a determinat să-l alegeţi pe Victor Rebengiuc în rolul lui Apostol Bologa, din „Pădurea spânzuraţilor?
    A fost vorba de talentul lui. Am avut iniţial pe altcineva în distribuţie, care nu a mers. Am făcut vreo două săptămâni de filmare şi nu răspundea. Era băiat bun, dar prea tânăr. După aceea l-am ales pe Rebengiuc. Ţin minte că i s-a lipit nasul atunci cu o pânză foarte subţire, un fel de tifon, ca să i-l ridice un pic, deoarece era niţel coroiat.

    Cât contează măiestria regizorului şi cât talentul actorilor în realizarea unui film?
    Este colosal de greu de răspuns despre nuanţele care fac diferenţa în teatru sau film. Nu depinde neapărat de măiestria regizorului. De pildă, am lucrat cu Al Pacino. El voia să joace neapărat în „Jungla oraşelor” a lui Brecht. I-am spus că nu e potrivit şi el a spus că nu, vrea să joace asta. Au fost cinci spectacole cu public invitat. Nu i s-a potrivit rolul şi s-a oprit spectacolul. Un mare actor, aşadar, care nu realizează un rol.

    „Nu am avut bani să-mi cumpăr doi crenvurşti!”
    Aţi avut dreptate, chiar dacă într-un sens negativ, cu Al Pacino, dar, într-un sens pozitiv de data asta, aţi nimerit actorul potrivit în „Pădurea spânzuraţilor”.
    E foarte greu de spus cât a contat talentul lui Victor în film şi cât a fost contribuţia mea. E foarte greu de drămuit, nu se poate face asta. Regizorul dă indicaţii, iar actorul trebuie să le realizeze. Este un schimb, un du-te vino artistic. Nu există reţetă, cinci grame regizorul, zece grame actorul. Nu! Nu există aşa ceva! Dacă reuşeşti, ca regizor, să sugerezi intrarea în pielea personajului, cum se spune, atunci ai succes, dacă nu, nu reuşeşti...

    Se lucrează uşor cu un actor precum Victor Rebengiuc?

    Se lucrează foarte, foarte uşor. Gândeşte, are intuiţie, ceea ce contează enorm. Talentul lui are ceva organic între gândire şi simţire. Cred că a făcut foarte bine rolul Apostol Bologa. A fost celebra scenă „mută” de la sfârşitul filmului, în care este o singură replică: „Stai şi mănâncă!”. Scena durează cinci minute. Georges Sadoul, criticul şi istoricul de teatru francez, a zis că e sublimă.

    Cum a fost receptat, în România, „Pădurea spânzuraţilor”?
    Filmul a fost bine receptat de publicul din România. Ţin minte că după premieră nu am avut bani să-mi cumpăr doi crenvurşti (râde).

    Cum aţi fost primiţi la Festivalul de la Cannes, în 1965?
    Am fost foarte bine primiţi. De pildă, când am luat premiul de regie, a venit la mine Rex Harrison, care era în comisie, tocmai avusese succes în „My Fair Lady”. A venit la masa mea după spectacol şi m-a felicitat.

    Cum era atmosfera? Aţi avut emoţii?

    A fost extraordinară atmosfera. După spectacol, când am mers la masă, unde erau unguri, ruşi, francezi, printre care şi Catherine Deneuve cu cele două surori ale sale, s-a sculat toată sala în picioare şi ne-a aplaudat. Emoţii au fost mai mult sau mai puţin.

    A avut şanse filmul pentru un Palme d’Or?
    Da, dar dacă era mai scurt puţin. Eu, pe vremea aceea, nu prea vedeam filme străine. Filmele ruseşti erau lente. Am avut pasul ăsta lent. Astăzi aş fi redus din film. Aş putea să consider că s-ar fi putut tăia în mod inteligent şi atent cam 20-25 de minute fără ca filmul să piardă din calitate, dimpotrivă.

    „Am împrumutat 500 de lei ca să îmi fac smoching pentru Cannes”
    Au fost intervenţii din partea cenzurii la montaj?
    Ministru al culturii era atunci un om foarte înţelept, Constanţa Crăciun. Se începuse atunci cu nişte lucruri la montaj, hai să tăiem, hai să facem... Atunci ea a zis: „Ia lăsaţi-l pe dl Ciulei în pace, că destul i-am stricat «Valurile Dunării»!” S-a scos până la urmă doar o singură replică din film, cea a lui Varga, în care spune „Mămăligarii ăia de români”. De altfel, Constanţa Crăciun a fost cea care mi-a împrumutat 500 de lei ca să-mi fac smochingul pentru petrecerea de la Cannes, pentru că nu aveam bani.

    Privind în urmă la Victor Rebengiuc, acum, când are o carieră prodigioasă în spate, cum l-aţi caracteriza ca artist?
    Victor Rebengiuc cred că este cel mai mare actor român. Înaintea lui a fost, umăr la umăr, George Constantin. Sigur, şi Ştefan Ciubotăraşu a fost un mare actor.

    Aveţi un mesaj pentru Victor Rebengiuc, de ziua domniei sale?
    Sper că Victor va înnobila scândurile scenei româneşti cu acelaşi talent şi cu aceeaşi dăruire pe care le-a avut întotdeauna. Cred că este şi un patriot, în afară de faptul că este cel mai bun actor român. Este, într-adevăr, un mare actor.

    „Revăzând filmul, mi se pare că o anumită scenă pe rolul meu am
    jucat-o cam melodramatic. Se putea transmite cu mai puţine mijloace
    lacrimogene.” Liviu Ciulei


    „Cocoşilă” şi „Bălosu’”, din nou alături de „Ilie Moromete”
    Una dintre cele mai bune pelicule din lunga filmografie a actorului Victor Rebengiuc este şi „Moromeţii”, realizat, în 1988, în regia lui Stere Gulea. Doi dintre protagoniştii de atunci au ţinut să-l felicite pe marele actor care a deţinut atunci rolul principal, Ilie Moromete.

    „Îi transmit că îl iubesc foarte mult, îi doresc ani mulţi în continuare, să fie la fel de puternic şi să ne încânte cu realizările lui artistice. Ne-am simţit foarte bine în timpul filmărilor la «Moromeţii». A fost extraordinar, mai ales că au fost multe secvenţe pe care a trebuit să le reluăm, deoarece nu era ca acum, să se filmeze din prima. Se mergea la laborator mai întâi. Erau secvenţe în regim, adică între noapte şi zi, iar dacă nu terminai secvenţa, nu era bună. A fost multă muncă, dar şi multe satfisfacţii. M-am înţeles foarte bine cu Victor la filmări.” Mitică Popescu („Cocoşilă”)

    „Îi doresc să aibă viaţă lungă şi să trăiască şi să înverzească ca şi salcâmul ăla din «Moromeţii», dar pe care să nu-l taie nimeni. A fost foarte bine la filmări. Pe vremea aceea, actorii încă erau actori, era o experienţă să faci asemenea filme. Eu m-am înţeles foarte bine cu dânsul, am stat foarte mult la poveşti împreună. E un mare artist şi a făcut un rol extraordinar atunci. A mai făcut şi în alte filme, dar aici este monumental. Ne-am înţeles foarte bine, suntem şi în relaţii de prietenie cu toată familia, nu numai între noi doi. Sunt legat sufleteşte de el şi mă bucur că am putut fi împreună să facem nişte lucruri deosebite.” Dorel Vişan („Tudor Bălosu”)

    Un actor de Formula 1
    „Eu cred că Victor Rebengiuc este, în acest moment, din toate punctele de vedere, şi profesional, şi moral, şi etic, personalitatea din lumea teatrului şi filmului românesc cu cea mai limpede şi precisă configuraţie umană. Este un artist de multe carate, de Formula 1, cum îi plăcea lui Toma Caragiu să spună, dar în acelaşi timp şi un om vertical, cu o poziţie fermă întotdeauna când vine vorba despre drepturi şi obligaţii ale omului în general. Este un etalon de profesionalism în meseria noastră şi de civism în viaţa de zi cu zi. Astea toate, înscrise într-un soi de personalitate umană şi masculină care emanează farmec şi inteligenţă, ceea ce în teatru şi în film contează foarte mult. Să-l ai pe Rebengiuc în distribuţie este o garanţie a succesului, dar şi a seriozităţii şi profesionalismului. El nu lasă nimic la întâmplare, ceea ce este un mare lucru în teatru. La el lucrurile se orânduiesc de la A la Z într-un discurs profesional important şi face ca toţi cei din jurul lui să respecte acest lucru.” , Ion Caramitru

    Nina şi Ion Iliescu: “La mulţi ani, din suflet!”

    Şi fostul preşedinte Ion Iliescu a ţinut să-l felicite pe Victor Rebengiuc de ziua lui. „Este unul dintre marii noştri actori şi îi urez multă sănătate şi mulţi ani. Îl admir cum îi admir pe toţi cei din generaţia dumnealui, ne-am cunoscut înainte de 1989 şi ne leagă o relaţie frumoasă, de respect reciproc”. De asemenea, doamna Nina Iliescu a ţinut să îi ureze marelui actor „un la mulţi ani din suflet şi salutări atât dumnealui, cât şi doamnei Mariana Mihuţ”. Ion Iliescu a avut o participare extraordinară alături de Victor Rebengiuc în pelicula „Medalia de onoare”, regizată de Călin Peter Netzer. Acţiunea filmului, care a avut premiera în noiembrie anul trecut, este plasată la jumătatea anilor ‘90 şi îl are ca protagonist pe Ion (Victor Rebengiuc), un pensionar care primeşte în mod accidental o medalie de onoare pentru faptele „eroice” din al Doilea Război Mondial. Ceremonia de acordare a distincţiei este redată după toate canoanele prezidenţiale, Ion Iliescu interpretând chiar rolul preşedintelui României.

    Astăzi, la ora 14.00, Victor Rebengiuc va primi o stea pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului. Este cel de-al doilea eveniment de acest gen, după ce prima stea i-a fost acordată, pe 31 ianuarie, actorului Florin Piersic.

    Nu rataţi, în numărul de luni, un reportaj din culisele primului interviu acordat în presa scrisă, în ultimii 20 de ani, de regizorul Liviu Ciulei.

Introduceti adresa de e-mail datele dumneavoastra de contact sunt confidentiale.
Vezi ce facem pe Facebook!