EVENIMENT
Liviu Ciulei, despre: Rebengiuc, Al Pacino si „Padurea Spanzuratilor”
Creaţia lui Liviu Ciulei, „Pădurea spânzuraţilor”, pentru care, în 1965, la Festivalul internaţional de la Cannes, a fost premiat pentru regie, a schimbat, practic, destinul filmului de la noi. Prima recunoaştere internaţională a cinematografiei româneşti a coincis cu primul rol însemnat din viaţa actorului Victor Rebengiuc. Astăzi, interpretul lui Apostol Bologa împlineşte 78 de ani, adunând o perioadă de peste o jumătate de secol în slujba teatrului şi filmului. Cu această ocazie, regizorul Liviu Ciulei, cel care l-a propulsat practic în lumea filmului distribuindu-l într-un rol memorabil, a ţinut, prin intermediul ziarului „ring”, să rememoreze câteva dintre împrejurările creării uneia dintre cele mai valoroase opere din filmografia autohtonă.
Vă rugăm să ne spuneţi ce mai face în prezent omul şi artistul Liviu Ciulei?
Nu fac mai nimic. Nu mă duc la teatru deoarece nici nu aud, nici nu mai văd prea bine. Mă întâlnesc mai mult cu arhitecţi, pentru că mi-a plăcut arhitectura. Nu prea mai sunt vizitat de oameni de teatru,. Răzvan Vasilescu mă mai sună uneori. Cu Ion Caramitru mă mai întâlnesc, pentru că are treabă aici, la Teatrul Naţional.
Cum l-aţi cunoscut pe Victor Rebengiuc?
Nu mai ţin minte foarte exact. Cred că l-am cunoscut când a fost concurs la noi, la Teatrul Bulandra.
Care a fost prima piesă în care l-aţi distribuit?
Primul spectacol în care l-am distribuit a fost „Omul care aduce ploaia”, în 1957. A avut rolul Jim Curry. Au urmat apoi mai multe reprezentaţii, în piese precum „Cum vă place”, de Shakespeare, în 1961, „Copiii soarelui”, de Maxim Gorki, în acelaşi an, precum şi „Un tramvai numit dorinţă”, de Tennessee Williams, în 1965, imediat după Festivalul de la Cannes.
Un Marlon Brando autohton
Care au fost rolurile din piesele regizate de dvs. în care a excelat Victor Rebengiuc?
A fost foarte bun în „Un tramvai numit dorinţă”. A fost excelent acolo, în rolul care în film l-a făcut celebru pe Marlon Brando. A fost, de asemenea, foarte bun în „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill.
Ce v-a determinat să-l alegeţi pe Victor Rebengiuc în rolul lui Apostol Bologa, din „Pădurea spânzuraţilor?
A fost vorba de talentul lui. Am avut iniţial pe altcineva în distribuţie, care nu a mers. Am făcut vreo două săptămâni de filmare şi nu răspundea. Era băiat bun, dar prea tânăr. După aceea l-am ales pe Rebengiuc. Ţin minte că i s-a lipit nasul atunci cu o pânză foarte subţire, un fel de tifon, ca să i-l ridice un pic, deoarece era niţel coroiat.
Cât contează măiestria regizorului şi cât talentul actorilor în realizarea unui film?
Este colosal de greu de răspuns despre nuanţele care fac diferenţa în teatru sau film. Nu depinde neapărat de măiestria regizorului. De pildă, am lucrat cu Al Pacino. El voia să joace neapărat în „Jungla oraşelor” a lui Brecht. I-am spus că nu e potrivit şi el a spus că nu, vrea să joace asta. Au fost cinci spectacole cu public invitat. Nu i s-a potrivit rolul şi s-a oprit spectacolul. Un mare actor, aşadar, care nu realizează un rol.
