În perioada 18-20 februarie a avut loc, la Institutul Naţional de Statistică din Bucureşti, Conferinţa Naţională Alzheimer 2011, care a avut ca temă „Actualităţi în domeniul demenţelor”. Printre cei care au susţinut prelegeri s-a aflat şi prof. dr Helga Rohra, ea însăşi suferindă de teribila boală.

S-a născut la Sibiu şi a emigrat în anii ’70. În prezent, Helga Rohra trăieşte de câţiva ani la Munchen. Este profesor doctor cu specializare în neurologie şi a fost translator şi psiholog în domeniul bolilor psihologice. Aflată la Bucureşti pe perioada congresului, şi-a amintit de decembrie 1989, când a revenit pentru a aduce ajutoare. „Ne-am reîntors în ţară înainte de revelionul ’89. Am reuşit să ajutăm atunci foarte mulţi copilaşi de vârste diferite”, ne-a spus Helga Rohra.

Singurul ei copil, înfiat din România
Povestea acelei perioade este una dramatică şi fericită în acelaşi timp. „Unul dintre aceşti copii este băiatul meu, care în prezent are 23 de ani. Pe atunci îl chema Ion, astăzi îl cheamă Jens. L-am luat dintr-un cămin din Pantelimon. Era slăbuţ, la doi anişori nu putea să stea nici în şezut, nu vorbea şi plângea tot timpul. Pe urmă s-a dezvoltat foarte bine, iar în prezent este pe cale de a deveni jurnalist”, ne-a povestit Helga Rohra.

„Alzheimer este pandemia viitorului!”
Prof. dr Helga Rohra a primit de cinci ani un diagnostic teribil. „Alzheimer este pandemia viitorului. Un bolnav de Alzheimer trebuie să fie foarte realist, să se gândească la faptul că mai are doar câţiva ani şi să-şi trăiască viaţa cu intensitate, să se bucure, să nu se gândească la ce nu mai poate face, ci la ce mai poate face încă”, a încheiat Helga Rohra.

„În această boală, felul în care lucrezi prin metode alternative este poate chiar mai important decât tratamentul cu medicamente” , Helga Rohra