Ca să poţi face un interviu cu primarul general al Bucureştiului trebuie să ai, pe lângă perseverenţă, şi un dram de noroc. Odată ce ai urcat la etajul 14 al Primăriei Capitalei, ai impresia că te afli într-o uzină. Cum ieşi din lift, pătrunzi într-un furnicar unde o mulţime de persoane cu hârtii în mână aşteaptă să-l prindă pe primar “cinci minute”. În ciuda aglomeraţiei, la ora 14, fix, aşa cum fusese stabilită întâlnirea, sunt condus “peste rând“ şi intru în biroul primarului general. Deşi aveam programate 30 de minute, discuţia cu ziarul “ring” a durat aproximativ o oră. Timp în care am putut constata că, deşi primarul general vede zilnic Bucureştiul de la înălţimea etajului 14, este puternic ancorat în realităţile Capitalei, aşa cum sunt ele simţite de fiecare bucureştean la nivelul… solului.

Ne-am obişnuit ca, atunci când un edil nu face nimic, să ne întrebăm de ce nu face, când face, să-l luăm la rost de ce face. Cu le ţineţi piept celor care atacă orice iniţiativă?
Când ai convingerea fermă că tot ceea ce faci este un lucru bun, ai sentimentul că nimic nu poate să îţi stea în cale. Îţi dă forţă, îţi dă tăria şi consecvenţa de a finaliza lucrurile pe care le-ai început. Gândiţi-vă şi dumneavoastră că suntem o ţară recunoscută pentru faptul că începem lucrurile şi nu le sfârşim. Eu vreau să fiu primarul care finalizează lucrurile. Cetăţenii să spună: “Ăsta l-a făcut Oprescu!”. Sunt chirurg, şi în meseria mea nu poţi să laşi o operaţie neterminată. Te interesează să o termini, dar să ai şi rezultate pozitive. Din acest motiv şi din multe altele, jocurile făcute de unii sau de alţii din partidele politice sau de alte grupări, având interese meschine şi obstrucţioniste, sunt menite eşecului.

Să discutăm, de exemplu, despre cazul Bulevardului Uranus. Ştim ce mizerie se ascundea în spatele ruinelor de acolo. De ce credeţi că tocmai acum s-a trezit o parte a societăţii civile pentru a “conserva” acea zonă şi de ce nu au făcut ceva pentru acele clădiri în ultimii 20 de ani?

Zona Buzeşti-Berzei-Uranus, ştie un oraş întreg, de mai mulţi ani, devenise o zonă în degradare, insalubră şi, aşa cum aţi spus dumneavoastră, cu multă mizerie. Ştim cu toţii că una dintre problemele majore ale oraşului este traficul rutier. Acest proiect deschide o variantă care, odată finalizată, poate deveni ax principal în traversarea de la nord la sud a oraşului. Toate studiile au indicat că efectul este benfic, să nu spun de-a dreptul spectaculos. Sigur că acest lucru presupunea intervenţii asupra imobilelor din această zonă. Am căutat să fim atenţi, să facem sacrificii cât mai mici asupra monumentelor istorice. De exemplu, în ceea ce priveşte Hala Matache, aproape sigur soluţia aici este să o strămutăm şi să o conservăm. Înţeleg şi îmi doresc să păstrez ceea ce este preţios şi emblematic pentru oraş, ceea ce îi dă valoare cu adevărat. Nu sunt nebun să distrug ceea ce înnobilează oraşul şi îi creşte valoarea.

”Mie îmi este jenă de jena lor”
Şi, cu toate acestea, există contestatari…
Mi-e greu să înţeleg reacţia unor elemente care vorbesc în numele societăţii civile şi consider că interesul lor este cu totul altul. N-aş vrea să vă spun eu care. Pentru că, în mod firesc, adevărata forţă intelectuală şi morală a societăţii civile, în care includ şi elita profesională din domeniu, şi mă refer în special la arhitecţi, sociologi, este şi susţine acest proiect. Desigur, mergând deseori în această zonă, am constatat cu uimire cum adevărate clădiri de valoare istorică şi culturală sunt neglijate şi nebăgate în seamă de aceşti agitatori, dar, în schimb, ei nu se revoltă sau nu iau o atitudine corectă faţă de modul în care unele dintre clădirile din această zonă au fost integrate sau etichetate ca monumente istorice deşi n-au nicio valoare. Cred că această întrebare ar fi trebuit mai mult să le-o puneţi lor, care sunt adevăratele scopuri ale acţiunii lor? Sincer să vă spun, mie îmi e jenă de jena lor.

În funcţie de zona politică de care aparţin, există voci în fiecare tabără care vă acuză că aţi făcut blat cu ceilalţi. Aveţi blat cu toată lumea?
Sunt independent. Iar ca independent trebuie să fiu un om care ascult toate părţile, să am dialog cu toate componentele societăţii, să caut soluţii în direcţia interesului general. Eu nu fac şi nu am făcut blat cu nimeni. Sunt primar general, am responsabilitate faţă de toţi cetăţenii oraşului, indiferent de culoarea lor politică. În ultimă instanţă, foarte mulţi, dacă nu chiar majoritatea cetăţenilor acestui oraş, nu au o opţiune politică sau cei care au avut-o s-au depărtat de ea, pentru că sunt dezamăgiţi şi scârbiţi. Restul, acuzele care îmi sunt invocate, reprezintă jocuri şi declaraţii politice fără sens, neadevărate. De altfel, am credinţa că cetăţenii oraşului, în inteligenţa şi bunul lor simţ, judecă drept lucrurile şi nu se lasă derutaţi sau manipulaţi de această demagogie ieftină.

“Rămân independent”
Aţi declarat că la viitoarele alegeri pentru un nou mandat de primar general vă poate susţine cine vrea. Dar veţi accepta această susţinere tot din poziţia de independent, sau luaţi în calcul vreo afiliere politică?
În primul rând mă interesează să am susţinerea locuitorilor Bucureştiului, care să vină dinăuntrul lor, din mulţumirea lor că tot ceea ce am făcut în primul mandat este bine şi corect. Că au încredere că tot ce mi-am propus să fac pentru dezvoltarea şi modernizarea oraşului trebuie continuat şi finalizat. Dacă rezultatele muncii mele, după un mandat, sunt apreciate pozitiv, cred că şi unele partide pot să opteze pentru susţinerea mea, pentru că, la urma urmei, şi partidele sunt formate din oameni, din cetăţeni ai acestui oraş. Deci, răspunsul este clar: rămân pe poziţia de independent, iar susţinerea poate să fie a oricărui cetăţean al acestui oraş, cu sau fără apartenenţă politică.

În cazul proiectelor de infrastructură, dacă nu le veţi termina până la viitoarele alegeri, nu vă este teamă că, dacă veţi pierde alegerile, nu vor fi duse la bun sfârşit?
Nu, nu îmi este teamă. Pentru că, atunci când s-a optat pentru demararea lor, întâi s-a gândit, s-a făcut o analiză judicioasă a oportunităţii lor, în baza unei gândiri şi viziuni strategice de dezvoltare a oraşului. Este absurd ca, în faţa evidenţei utilităţii realizării lor, cineva să dorească să le oprească. Ar însemna că doreşte stoparea dezvoltării şi modernizării oraşului. În fond, toate proiectele de infrastructură, în orice oraş de pe lumea asta, sunt realizate pentru zeci de ani, în perspectiva dezvoltării oraşului respectiv. Nici nu se poate pune problema că sunt “proiectele lui Oprescu” sau ale nu ştiu cui... ci se pune problema dacă sunt necesare sau nu oraşului. Ele rămân ale oraşului.

Vom avea Centru Istoric?
Centrul Vechi al oraşului este şi poate deveni un simbol, o adevărată inimă a oraşului. Suntem în curs de finalizare a infrastructurii stradale. Urmează să abordăm aspectul exterior al clădirilor. Problematica Centrului Istoric este complexă. Trebuie să devină un adevărat centru de atracţie important al oraşului, punct turistic, punct comercial, punct de valorificare a spiritualităţii şi culturii bucureştene. Din acest motiv, avem în vedere o regenerare urbană, în vechiul spirit şi caracter arhitectural. Deja aţi putut vedea că, de un an de zile, tot ce părea deprimant şi mizerabil şi-a schimbat faţa.

“În vizita din China voi căuta orice variantă care poate accelera dezvoltarea Capitalei”
Are legătură construirea autostrăzii suspendate cu vizita dvs. în China?
Voi avea o întâlnire cu primarul Beijingului, pentru că, poate nu ştiaţi, Bucureştiul este oraş înfrăţit cu Beijingul. Este normal ca, profitând de această vizită, să pot vedea şi analiza modul în care ei s-au dezvoltat atât de rapid şi spectaculos. Şi asta presupune întâlniri cu autorităţile locale, cu oficiali politici şi, desigur, cu societăţi în principal de construcţii sau din mediul bancar. Este firesc, la responsabilitatea pe care o am ca primar general, să caut şi să am contacte cu orice variantă sau medii care pot fi aduse în Bucureşti şi care să poată imprima un ritm şi o dinamică în dezvoltarea oraşului. Şi este normal să am contacte şi cu cei care sunt – sau pot deveni – interesaţi de a intra într-un parteneriat cu Bucureştiul. Pentru realizarea, alături de alte lucrări de infrastructură sau obiective cultural-sportive, şi a autostrăzii suspendate, lucrare pe care o consider, în continuare, extrem de importantă pentru perspectivele de dezvoltare a Bucureştiului ca oraş modern.

Pentru un posibil al doilea mandat, care ar fi, în linii mari, capitolele cărora le veţi acorda o mare atenţie?
În primul rând lucrările de infrastructură trebuie finalizate. Şi aici mă refer la o suită de pasaje supraterane şi subterane, la străpungeri, supralărgiri şi deschideri de noi bulevarde. O altă zonă de prioritate este realizarea a cât mai multe parcări terane, subterane şi supraterane. Toţi ştim că e o mare problemă a Bucureştiului şi nu se poate rezolva într-o zi. Deficitul de parcări este atât de mare, încât ne trebuie mulţi ani până vom ajunge cât de cât aproape de oferta oraşelor moderne. O altă direcţie ar fi bazele de manifestare culturală şi sportivă a oraşului, şi aici mă gândesc şi am proiecte deja în curs de demarare referitoare la săli polivalente, baze sportive olimpice, săli de concerte etc. Un element important este continuarea şi construirea unor baze serioase şi performante pentru serviciile medicale oferite populaţiei. Spitale, policlinici, dispensare. Şi, nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm de reabilitarea sistemului educaţional. Bucureştiul are nevoie, în continuare, de şcoli, grădiniţe şi creşe. Vreau să aducem sistemul educaţional din Capitală la un nivel european.

“Aproape zilnic, noaptea îmi fac un bilanţ personal”
În curând intraţi în ultimul an al primului mandat de primar general. Vă puteţi reproşa ceva până acum?
Poate sunt multe lucruri pe care mi le-aş reproşa. Cert este că mi-aş fi dorit să fac mai multe pentru că problemele sunt enorm de multe. Din păcate, multe dintre aceste probleme sunt o suită de acumulări în zeci de ani, sunt boli vechi, cronicizate. Multe dintre ele puteau fi rezolvate dacă ar fi reprezentat o preocupare reală pentru conducătorii acestui oraş. Mi-aş fi dorit să fiu mai eficient, să am contacte cât mai multe şi mai deschise cu mai mulţi oameni, pentru a putea cunoaşte şi interveni în rezolvarea problemelor cetăţenilor. Aproape zilnic, seara sau noaptea mai bine-zis, îmi fac un bilanţ personal. Şi pot să vă mărturisesc că, deseori, ajung la concluzia că aş fi putut face unele lucruri altfel, într-un sens mai bun. Şi aceste frământări şi preocupări se transformă a doua zi într-o acţiune concretă.

“Voiau să-mi dea ceai cu Diazepam...”
Câte ore de lucru are ziua pentru dumnevoastră?
Medic fiind, de aproape o viaţă, mi-a intrat în sânge ca, atunci când mă implic şi mă dăruiesc unei preocupări, să o fac total. Nu pot să-mi cuantific funcţionăreşte timpul utilizat. Colaboratorii mei m-au botezat “primarul non-stop”. Vă dau un exemplu. Iarna trecută, pe timpul acţiunilor de deszăpezire, când doream ca oraşul să funcţioneze cât mai bine, convocam comandamente indiferent că era miezul nopţii sau 6 dimineaţa. Am auzit pe hol, fără să vreau, cum un grup discuta înainte de şedinţă, desigur glumind, că poate ar fi bine, în loc de cafea, să-mi dea ceai cu Diazepam, pentru a mă trimite la culcare.

Vă este dor de halatul de medic?
Nu atingeţi o rană sensibilă. Profesiunea de medic este prima şi cea mai mare iubire a mea. Este firesc să am nostalgii. Dar unul ditnre lucrurile care compensează este că, pe undeva, activitatea de primar se aseamănă cu cea de medic pentru că, în ambele, de fapt, ai şansa să ajuţi oameni şi să faci bine.

Stadionul Naţional, un nucleu de marcă al evenimentelor cultural-sportive ale Capitalei
În ceea ce priveşte Stadionul Naţional, ştim că Argentina va veni la Bucureşti. Va avea unde să joace meciul cu România?
Există o certitudine - Stadionul Naţional va fi finalizat! În sfârşit, România va avea un loc în care va putea să organizeze meciuri de fotbal într-un spaţiu la standardele cele mai ridicate, cu dotări de ultimă oră. Va fi o bucurie, o împlinire şi un motiv de mândrie pentru toţi. Şi spun asta cu atât mai mult cu cât, anul trecut, priveam la Campionatul Mondial de Fotbal şi mă gândeam cu tristeţe că noi încă nu avem aşa ceva şi în acelaşi timp creştea îndârjirea în mine să ofer şi eu acest lucru populaţiei Bucureştiului şi, de fapt, tuturor românilor. Va fi o arenă multifuncţională, acoperită, care va putea găzdui nu numai spectacole pentru iubitorii de fotbal, ci şi evenimente pentru iubitorii de muzică, pentru că vrem să organizăm aici o serie de festivaluri, concerte etc. Deci, aş putea defini stadionul ca o arenă cultural-sportivă, ca un nucleu al evenimentelor de marcă ale Bucureştiului, şi asta este o dimensiune care nu prea a fost scoasă în evidenţă.

Consilierii PDL trebuie să-şi asume responsabilitatea în faţa bucureştenilor
Astăzi este o zi importantă pentru bucureşteni. Ştim că se votează bugetul Capitalei pentru acest an. Există informaţii pe surse potrivit cărora consilierilor PDL li s-a trasat obiectivul de a tăia drastic bugetul pentru Capitală tocmai pentru a vă bloca proiectele, pentru a nu le finaliza, în perspectiva alegerilor de anul viitor. Cum vă veţi descurca?

Eu ştiu un singur lucru: din motive pe care doar ei le ştiu, vor să amputeze bugetul Capitalei. Mă tem că jocul lor pune încă o dată interesul politic înaintea interesului bucureşteanului. Locuitorii ar trebui să ştie că, în cazul în care consilierii PDL vor face acest lucru, eşecul este al acestora, atât politic, cât şi în calitate de bucureşteni. Nu contează că Oprescu nu termină cine ştie ce lucrare, că doar nu o face pentru el. Bucureştenii vor suferi, ei vor sta în continuare blocaţi în trafic, ei se vor uita în continuare la meciuri şi se vor întreba când vom avea şi noi un stadion modern, sau se vor întreba de ce Bucureştiul nu are şi el un Centru Vechi care să-i facă cinste, aşa cum există în toate capitalele europene.
Dar nu voi permite să se întâmple aşa ceva. Mă voi lupta cu toate resursele mele pentru a termina aceste proiecte ale Bucureştiului. Şi am o ambiţie, nici nu va daţi seama.
Eu ştiu de fapt care este jocul lor, iar bucureştenii trebuie să-l ştie şi ei: Guvernul are datorii la Primăria Generală şi, pentru a nu le plăti, apelează la această strategie: taie din buget cât pot de mult în cuantumul datoriilor pe care le au, şi astfel vor spune că şi-au plătit datoriile. Astfel, ei vor plăti datoriile din ceea ce vor taia din bugetul Capitalei. Dacă vor să facă acest artificiu, măcar să-şi asume în faţa locuitorilor Capitalei, pentru că vorbim despre banii contribuabililor, iar toţi bucureştenii trebuie să afle ce se întâmplă cu banii lor, să ştie de ce sunt administraţi aşa. Impotenţa lor de a-şi plăti datoriile va fi mascată prin această mutilare de buget. De suferit vor avea toţi bucureştenii, dar sper să am forţa necesară să împiedic această strategie falimentară pentru Bucureşti şi bucureşteni. Eu n-am altă soluţie decât să fiu avocatul lor şi să încerc să le apăr interesele.

“Există cel puţin trei motive pentru care primarii de sector trebuie să rămână”
Capitala - cu primari de sector sau fără?
În viziunea mea, în cazul în care va apărea o lege a Capitalei, sau chiar fără apariţia ei, consider că primarii de sector, în acest moment, trebuie să rămână. Dar, totodată, cred că o mai bună coordonare şi gestionare a resurselor financiare, economice şi umane ale oraşului trebuie să existe. Toţi avem interesul să eficientizăm Administraţia Publică. Din acest motiv, apreciez că poate soluţia cea mai bună ar fi ca primarii de sector să rămână, dar ei să devină şi membri de drept în Consiliul General.

Astfel s-ar obţine cel puţin trei lucruri:

 - respectăm dreptul de vot al oricărui cetăţean în a-şi alege direct şi nemijlocit primarul sectorului
 - primarii de sector, fiind membri ai Consiliului General, pot susţine şi apăra mult mai bine interesele locuitorilor sectorului lor până la, poate, utilizarea unui drept de veto atunci când, pe bază de argumente, demonstrează că sectorul respectiv a fost net defavorizat.
 - prezenţa primarilor de sector în Consiliul General ar permite şi coordonarea cu problemele generale ale oraşului şi implementarea acelor proiecte care sunt de interes global

De asemenea, s-ar putea realiza o echilibrare financiară, economică sau socială, la nivel global, în funcţie de necesităţi. Un oraş modern nu poate să aibă zone de dezechilibru.

De ce nu faceţi referendum?
Din start aş vrea să fiu foarte clar: îmi doresc şi preţuiesc foarte mult consultarea populaţiei, în orice problemă de interes general a comunităţii. Dar să fie o consultare adevărată, pe fond, şi nu făcută numai de dragul de a lansa teme politice. Dacă va referiţi la referendum privind Legea Capitalei, iată care sunt punctele mele de vedere:

1 - Nu se poate iniţia o lege a Capitalei fără consultarea largă a populaţiei, deci prin referendum. Orice tentativă făcută de un partid sau o grupare în a forţa nota printr-un act normativ de tip ordonanţă de guvern sau lege fără a consulta populaţia o apreciez ca fiind neavenită, dispreţuitoare faţă de cetăţeni, nedemocratică şi chiar neconstituţională. Cetăţenilor oraşului nu li se pot băga pe gât legi care să le influenţeze viaţa fără acordul lor.
2 - Un referendum trebuie pregătit, în primul şi în primul rând, prin informarea corectă şi amplă a populaţiei. Oamenii trebuie să voteze în cunoştinţă de cauză. Să fie motivaţi să participe la acest demers democratic, să-l înţeleagă şi să aleagă în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce doresc şi ceea ce cred că este bine pentru ei.
3 - Mă gândesc că am putea, în acest sens, să organizăm multiple dezbateri premergătoare, cu diverse categorii de cetăţeni, de la specialişti la adevărata societate civilă.
4 - Mi s-a reproşat că nu am introdus surse financiare în buget pentru organizarea referendumului. Nu cred că era cazul în acest moment, pentru că, în primul rand, mă interesează funcţionalitatea şi dezvoltarea oraşului şi, ca să se întâmple acest lucru, este nevoie de un buget.

Abia după această prioritate putem aborda şi problema referendumului în sensul celor spuse mai sus.