De obicei, cantonamentele echipelor româneşti înainte de ’89 erau fixate în ţările de sub umbrela Pactului de la Varşovia. Puţină lume ştie însă că, înaintea gloriosului sezon ’86, încheiat prin câştigarea Cupei Campionilor, steliştii au fost la un pas de un cantonament în îndepărtata Indonezie. Intrigile de partid le-au stat însă în cale.

În vara lui 1985, Steaua se pregătea pentru următorul sezon. Câştigase campionatul şi urma să joace în Cupa Campionilor. În acele vremuri, instituţia din spatele clubului, Ministerul Apărării Naţionale, condus atunci de generalul Constantin Olteanu, hotăra cantonamentele. Cei implicaţi profitau, în general, de relaţiile de colaborare pe care le aveau cu omologii din diverse colţuri ale lumii. Ei bine, în acel an, şefii de la MApN s-au gândit să-i pregătească într-o ţară asiatică. Aşa se face că steliştii au fost anunţaţi că vor merge pentru câteva săptămâni în îndepărtata Indonezie. „Deja ne făcusem planuri. Eram foarte bucuroşi că ieşim din partea noastră de lume, că mai vedeam şi noi altceva”, îşi aminteşte Helmuth Duckadam.

Găzduiţi pe gratis în Asia
Clubul armatei nu alesese însă Indonezia pentru că ar fi oferit condiţii extraordinare de antrenament. Bucureştiul avea relaţii diplomatice bune cu oficialităţile de la Jakarta, iar cei de aici îşi ofereau serviciile de găzduire pe gratis. “Ne-a surprins şi pe noi când am auzit că vom pleca în Indonezia. Ministrul apărării, Olteanu, aranjase totul. Ne pregătisem chiar şi autocarul cu care trebuia să plecăm spre aeroport. Era plin cu bagajele noastre când am primit un telefon şi ni s-a spus că totul s-a anulat. Nu am primit viza pentru Indonezia!”, ne-a povestit Helmuth Duckadam.

Vize respinse suspect
Motivul adevărat pentru care roş-albaştrilor le-au fost respinse vizele rămâne necunoscut. Din câte se pare însă, pe culoarele Ministerului Apărării din aceea vreme circulau însă numeroase zvonuri potrivit cărora problema ar fi fost una internă, şi nu externă. Concret, cineva din nomenclatura de atunci ar fi dejucat totul pentru a-l „înţepa” indirect pe Valentin Ceauşescu. Această variantă ne-a fost confirmată, indirect, şi de Ştefan Andrei, ministru de externe în acea vreme, care ne-a spus că relaţiile externe cu Indonezia erau foarte bune: „Noi aveam relaţii bune cu ei. Chiar şi Ceauşescu a făcut o vizită aici în 1988, când eu eram viceprim-ministru la comerţul exterior. Atunci a vizitat Pakistan, Indonezia, Australia şi Vietnam. Noi aveam relaţii bune spre foarte bune cu Indonezia. Ţinând totuşi seama de faptul că Steaua era «ocrotită» de Valentin Ceauşescu, toată lumea ştia asta, că el este copilul lui Nicolae Ceauşescu. Nu văd motivele pentru care Indonezia nu ar fi dat viză. Cred că a fost altceva la mijloc.”

9.700 de kilometri despart Bucureştiul de Jakarta, capitala Indoneziei.

Ţara vulcanilor şi a dragonilor
Indonezia este cel mai mare arhipelag din lume, având în componenţă 17.508 de insule, dintre care aproximativ 6.000 nu sunt locuite. Are o populaţie de peste 238 de milioane de locuitori şi cel mai mare număr de musulmani. Mai este renumită şi pentru numărul mare de vulcani activi, în jur de 150. În insulele Komodo trăieşte cea mai mare şopârlă, numită dragonul Komodo. Cântărind între 60 şi 90 kg şi măsurând aproximativ 2,8 metri lungime, dragonul Komodo reprezintă o adevărată relicvă preistorică, un carnivor ce nu a evoluat deloc din perioada jurasicului.

Pe 7 mai se împlinesc 25 de ani de la cea mai mare performanţă a fotbalului românesc: câştigarea Cupei Campionilor de către Steaua Bucureşti. Ziarul „ring” începe astăzi un serial despre culisele aventurii europene a roş-albaştrilor şi vă prezintă poveştile nespuse din spatele echipei de legendă: Steaua ’86.