Tot mai mulţi se întreabă de ce procurorul criminalist Marius Iacob nu a preluat cazul ”Mădălina Manole - moarte suspectă”? Reporterii ”ring” au aflat răspunsul: direct de la sursă!

A instrumentat direct sau a coordonat cele mai răsunătoare dosare de sinucideri controversate/suspecte de crimă, precum cazul procurorului Panait, al decesului oamenilor de afaceri Erbaşu şi Anghelescu. Aţi ghicit, este vorba despre procurorul Marius Iacob, devenit celebru datorită ”afacerii Elodia” (încă nerezolvată). În cazurile mai sus-menţionate şi în multe altele a intervenit prompt şi a apelat la sofisticate (şi foarte costisitoare) experimente judiciare: reconstituiri (inclusiv cu actori), detector de minciuni, expertize/analize psihiatrice post-mortem. A apelat chiar şi la persoane ce au calităţi paranormale. Cu (sau fără) mediatizare pe măsură. În arhicunoscutul caz ”Mădălina Manole - moarte suspectă”, Marius Iacob nu s-a implicat. Decât la început, când a participat personal la INML la autopsierea cadavrului artistei. În rest, implicarea şefului criminaliştilor în acest caz a fost, poate, una din... umbră.

”Una este să preiau cazul de la început şi alta este după un an”
Întrebat de ce nu a preluat cazul, procurorul Marius Iacob şi-a început răspunsul într-un registru retoric, făcând referire la un celebru erou al serialului ”La Piovra”/”Caracatiţa”: ”Ce, eu sunt Corrado Cattani? Eu nu pot să fiu Cattani al Parchetului!”. Şi a continuat: ”Una este să iau cazul de la început, cum, să zicem, a fost recent la Afumaţi (n.r. - cazul celor patru hoţi dintre care unul a fost împuşcat mortal, caz în care, în plină noapte, la recomandarea procurorului general Laura Codruţa Kovesi, procurorul Marius Iacob precum şi chestorii Vasile Viorel şi Vasile Popa au fost cu toţii prezenţi la faţa locului), să zicem, şi să-l fac cum ştiu eu şi alta este să-l preiau după un an de zile şi să văd ce mai este de făcut”.

”Dacă instanţa infirmă soluţia, atunci este altceva”
Întrebat dacă, în calitate de şef al criminaliştilor pe ţară, nu-şi face procese de conştiinţă că în acest dosar, din cauza unei posibile anchete defectuoase (incomplete sau, pur şi simplu, lipsite de pofesionalism), s-ar putea afla în libertate un criminal sau poate doi (plus eventuali complici), Marius Iacob răspunde: ”Eu, în această fază, nu am ce să fac pentru că va fi procedură de atac la instanţa de judecată. Dacă vine instanţa de judecată şi infirmă soluţia (n.r. – cele două rezoluţii/”verdicte”: cea a procurorului Tiberiu Moldovan şi cea a prim-procurorului Parchetului Capitalei, Alexandra Şinc), atunci este altceva. Părinţii Mădălinei Manole trebuie să convingă, să-şi ia un avocat adevărat şi să convingă judecătorii, dacă ei cred că au fost probleme”. Întrebat concret despre multele posibile hibe ale anchetei (lipsa amprentelor, prezenţa unor posibile urme de lovituri pe cadavru, cantitatea mare de otravă, misterioasa injecţie cu fenobarbital, neanchetarea suficientă a rudelor şi prietenilor/fanilor artistei) şi mai ales despre lipsa unei reconstituiri la faţa locului, procurorul Iacob ne-a oferit un răspuns-invitaţie pe un ton mai degrabă misterios, în sensul că... ”VOM MAI VORBI DESRE ASTA!”

Vezi aici rezolutia NUP

”Părinţii Mădălinei Manole trebuie să convingă judecătorii”, Marius Iacob, şeful criminaliştilor pe ţară

Cazuri celebre preluate de ”procurorul Elodiei”
În afară de instrumentarea/monitorizarea „cazului Elodia” (o adevărată poveste judiciară fără sfârşit) şi de coordonarea celebrelor dosare ale revoluţiei şi mineriadelor (ce zac în fişete, ce ar fi trebuit să le rezolve, în timp ce unor generali-magistraţi, care ar fi trebuit să le rezolve deja, le cresc stele pe umăr văzând cu ochii), procurorul Marius Iacob a mai avut sau mai are în lucru diverse dosare ”grele”: de la cele cu politicieni ”cu ştaif” (dosarul ”Anastase şi voturile”, dosarul ”Vadim şi executoarea”), la dosare cu interlopi: precum dosarul ”Stăpânii litoralului” (trimis deja în judecată), dosarul ”Falău – Mararu: asasinatul de la Piatra Neamţ”, dosarul ”Afumaţi - hoţ împuşcat în cap” (ultimele două aflate în lucru) şi multe altele. Să nu mai vorbim de numeroase ”dosare cu monştri” (unii ucigaşi ”în serie”). Tot atâtea provocări pentru procurorul criminalist cu cea mai spectaculoasă ascensiune din ultimii ani.

”Arma secretă” a lui Marius Iacob
Care ar putea fi totuşi secretul lui Marius Iacob, în afară de pasiunea sa pentru rezolvarea cazurilor judiciare complexe? De curând, şeful criminaliştilor pe ţară şi-a creat o adevărată superechipă. O putem numi, fără a greşi, ”echipa lui Iacob”, formată din procurori criminalişti şi poliţişti judiciarişti cu multă experienţă în lupta cu criminalii văzuţi şi nevăzuţi, tot atâţi monştri cu faţă umană”. Dacă printre poliţiştii judiciarişti îl putem menţiona, la loc de cinste, pe chestorul Vasile Viorel, şeful Direcţiei de Investigaţii Criminale din IGPR, printre procurorii din ”echipa lui Iacob” îi putem nominaliza pe Elena Gavadia, Iuliu Molcuţ, Remus Budăi şi Marian Gherman, toţi nişte adevăraţi ”aşi” în ”vânătoarea de monştri”.