Sâmbată a fost lansat volumul de poezie “Poeme de stânga”, de Grigore Şoitu, la editura Casa de pariuri literare. Autor a trei volume lirice, Şoitu mizează în noua carte pe şocarea cititorului faţă în faţă cu personaje politice la zi, o postură inedită dacă exceptăm poezia satirică sau epigrama. Vă prezentăm un miniinterviu cu autorul.

De ce poeme de stânga?
Pentru că la noi nu există dreapta, cel puţin la nivel politic. Aşa cum spunea poetul Mugur Grosu, într-o postare de pe Facebook despre cartea mea, trăim "în era roşiilor care se cred portocale". Am observat, la trei săptămâni de la apariţia “Poemelor de stânga”, că mulţi nu trec de copertă. De fapt, patinează speriaţi pe grafica lui Victor Jalbă. Cât despre titlu, ce să mai vorbim! Nu îndrăznesc să cred că un asemenea titlu este o invitaţie uşoară la lectură. Nici nu are cum să fie, într-o lume obturată de doctrine, multe dintre ele reinventate într-un mod tabloid sau scoase din recycle bin şi-nghiţite pe nemestecate. E de ajuns să rosteşti STÂNGA sau DREAPTA, HITLER sau STALIN şi eşti repede etichetat şi pus într-un raft, ca un borcan cu murături. În plus, dacă e să ne luăm după sensul din dicţionar al sintagmei “de stânga”, poeme de stânga = poeme radicale. Sunt texte cu o puternică încărcătură socială sau politică, fără ca discursul practicat să devină poezie socială sau politică. Fiecare poem din volum intră în polemică cu subiectul abordat, fie prin luarea lui în răspăr, fie prin clasarea lui forţată într-un sertar, de cele mai multe ori intim, biografic.

De ce poeme cu politicieni?
O poezie care face, la nivel formal, politică trebuie să aibă şi politicieni... Totuşi, eu consider că au nimerit într-un mod cu totul întâmplător în cartea mea: Traian Băsescu, Ion Iliescu, Marian Vanghelie sau eroii de benzi desenate, Videanu, Berceanu, Udrea.