De aproape 48 de ore, ”cutremurul WikiLeaks” a lovit şi România. După ce cablograme cu diverse discuţii ”top secret” au apărut, încă de anul trecut, în presa din Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania, a venit şi rândul României să se confrunte cu acest fenomen. De ce acum? De ce atât de multe? Este România cu adevărat interesantă pentru americani? Cui foloseşte, de fapt, lansarea lor acum?

Pentru a afla ce ascunde fenomenul ”WikiLeaks România”, reporterii „ring” au stat de vorbă cu analişti, dar şi cu importanţi jurnalişti de la noi: Ion Cristoiu, Cristian Tudor Popescu şi Cornel Nistorescu, adevăraţi guru ai presei postdecembriste, ultimul dintre ei fiind şi cel care a mers şi i-a luat interviu părintelui WikiLeaks, Julien Assange. Ce cred cei trei jurnalişti şi, mai ales, de ce Cornel Nistorescu nu a avut curajul să ia taurul de coarne, aflaţi în cele ce urmează.

Nistorescu, prea mic pentru un asemenea... elefant?
Întrebat direct de ce nu a publicat primul cablogramele după ce a fost în bârlogul lui Assange pentru a-l premia şi a-i lua un interviu, jurnalistul Cornel Nistorescu, directorul cotidianul.ro, răspunde tranşant: ”Eram prea mic pentru a lua în braţe un asemenea elefant!”. Şi nuanţează (după ce l-am întrebat de ce cablogramele au apărut via... Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie/crji.org): ”Vă daţi seama ce demenţă, ce forţe, ce aranjamente s-au produs (...) CRJI nu reprezintă nimic, reprezintă ceva cei din spatele lor!”. Mai mult nu a vrut să comenteze pe această linie.

”Este mai degrabă manipulare”
În schimb, întrebat dacă a furat cineva startul în graba de a publica în premieră dezvăluirile WikiLeaks, Cornel Nistorescu declară: ”Este chiar o scurgere chestia care s-a produs. Nu ştiu dacă trebuie spus că a furat cineva startul pentru că, după cât se vede, cineva le-a primit, şi asta înseamnă un pic altceva, mai degrabă trebuie spus că este o manipulare. Televiziunile nu au niciun acces la asta şi nici HotNews, şi nici «România liberă», şi nici alţii. (...) Modul cum le distribui şi cine le distribuie contează şi astfel se poate face o manipulare. Cele trei instituţii care anunţaseră că le vor publica nu le-au publicat. (...) Au făcut un circ din asta. Eu nu pot să comentez nişte lucruri care sunt clandestine. Ce publică unii care au primit un acord să publice este una, şi ce au furat unii sau au cumpărat, sau au făcut pe din dos este altă mâncare de peşte”.

Vor fi surprize?
Întrebat dacă vor urma şi surprize... foarte mari, Nistorescu răspunde: ”Sunt mult mai multe, sunt circa 1.200. Vor aduce foarte multe surprize, dar cea mai mare surpriză este că au făcut o selecţie privitoare la adversarii politici ai puterii, au dat drumul la chestia asta, i-au umplut de sânge şi pe urmă, ce se pune la final, în formă completă pe site, nici nu mai are importanţă. Cine o să le traducă pe toate, pentru că, nu vedeţi, kamikaze le pune pe site în engleză, pentru că nu au nici timp şi nici forţa să le traducă”, se întreabă retoric Nistorescu.

Lucrurile grave vor veni... la urmă?
Întrebat dacă aceste dezvăluiri ar putea avea un caracter de cutremur pentru clasa politică, directorul cotidianul.ro răspunde: „În unele ţări are, în altele, nu. La noi, dacă are caracterul ăsta de bârfă, nu va avea caracter de cutremur. Mi se pare că s-a dus în derizoriu foarte tare”. Concluzia lui Cornel Nistorescu: ”Nici din WikiLeaks nu suntem în stare să luăm ceva care să ne folosească. Luăm numai partea care ne dezavantajează şi ne amuză. În alte ţări, WikiLeaks a avut nişte ecouri serioase, nişte implicaţii în societate, pe când în România implicaţiile sunt comice: o bârfă generală şi un haz general, şi lucrurile pe care noi ar trebui să le discutăm şi să descoperim că sunt grave - din aceste cablograme - noi nu le băgăm în seamă. Pentru că există nişte lucruri de mare gravitate pe care noi nu le băgăm în seamă”.

Cristoiu, despre stăpâni şi... năravuri
La rândul său, Ion Cristoiu, rafinat analist, comentează: ”Apariţia acestor cablograme reprezintă un tsunami pentru clasa politică românească nu numai de azi, ci şi de ieri, şi de mâine, deoarece ne arată dorinţa, năravul politicienilor români de a merge la ambasada celei mai mari puteri a lumii, de la un anumit moment, pentru a obţine avantaje în bătălia cu adversarii politici. Politicienii români au trecut pe rând, în perioada interbelică, mai întâi pe la Ambasada Franţei, apoi pe la Ambasada Germaniei, apoi pe la Ambasada Uniunii Sovietice şi, acum, pe la Ambasada SUA. Probabil că, peste un deceniu, vor trece pe la Ambasada Chinei. Pentru mine, foarte importantă este această perindare de politicieni care cer ei întrevederi ambasadorului, unii se plâng nu numai ambasadorului, ci şi portarului de la ambasadă şi în nicio dezvăluire din altă ţară, din Franţa, din Germania, nu am întâlnit o situaţie în care liderul opoziţiei se duce pentru a-şi pârî adversarii. Aceste documente ne explică de ce nu ne-au ocupat niciodată turcii: pentru că boierimea noastră care mergea la sultan, la grăjdarul sultanului, de fapt, îi propunea că va da un mult mai mare bir decât domnitorul”.

Marea ipocrizie
Întrebat ce fel de caractere scot în evidenţă aceste dezvăluiri, jurnalistul Ion Cristoiu răspunde: ”Slugărnicia lor faţă de puternicul zilei. La fel de slugarnici au fost politicienii români şi faţă de Carol al II-lea şi faţă de Antonescu şi faţă de Stalin şi faţă de Ceauşescu. Deci capacitatea politicianului român de a-şi căuta cât mai repede un stăpân şi de a încerca să obţină avantaje din slugărirea stăpânului. În acelaşi timp arată o mare ipocrizie: la televizor vorbesc de mândria naţională şi, altfel, se duc fără să le ceară ambasadorul ca la un adevărat şef al României.”

Cine are de câştigat?
Despre cine câştigă şi cine pierde în urma acestui tsunami al dezvăluirilor, Cristoiu spune: ”Pentru opinia publică, în planul imaginii are de câştigat Traian Băsescu. El apare din aceste documente, care sunt confidenţiale, ca omul americanilor şi ceilalţi adversari politici sunt prezentaţi, într-un fel sau în altul, ca oameni care vor să rupă parteneriatul cu SUA şi care vor să încline politica externă către Moscova”.

CTP: ”Cât primesc americanii pentru aceste aşa-zise informaţii?”
Abordarea lui Cristian Tudor Popescu este şi ea cât se poate de interesantă. „Eu am o singură întrebare de pus: cât primesc americanii aceştia, salariaţi, bugetari ai ambasadei pentru aceste aşa-zise informaţii pe care le transmit la centru? Numai că ele sunt nişte vorbe de clacă, nişte alegaţii, nişte extracţii din gura târgului şi nu văd cum aşa ceva poate să facă obiectul unei salarizări. Sunt nişte stenograme lipsite de orice valoare”, ne-a spus jurnalistul.

”La fel de turnători ca Blaga, ca Lăzăroiu, ca Macovei...”
„La început au fost făcute cu şmecherie, pentru că iniţial se înţeleseseră cei de la publicaţiile care le aveau să le dea toţi în aceeaşi zi, miercuri sau joi, săptămâna asta, dar ăştia ai lui Băsescu au furat startul ca să dea ei primele titluri. Printre stenogramele astea sunt foarte multe banalităţi şi multe prostii, dar sunt şi altele interesante, precum felul în care insistă domnul Băsescu să cumpărăm noi, neapărat, avioanele alea de mâna a doua de la americani, felul în care discută dumnealui despre dosarele penale pe care le scoate şi le bagă când vrea el, când îl enervează adversarii. Oricum vor mai apărea şi altele în următoarele zile. Jurnaliştii care au fost şi au vorbit cu persoane de la Ambasada Americii sunt la fel de turnători ca Blaga, ca Lăzăroiu, ca Macovei sau Băsescu... SRI-ul nu are de ce să se sesizeze şi nici nu are timp pentru că este ocupat să ne asculte pe noi şi pe adversarii lui Băsescu”, ne-a explicat Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice.

”Aceste documente ne explică de ce nu ne-au ocupat niciodată turcii: pentru că boierimea noastră care mergea la sultan, la grăjdarul sultanului, de fapt, îi propunea că va da un mult mai mare bir decât domnitorul”, Ion Cristoiu.

WikiLeaks, despre paralizia lui Băsescu şi ascensiunea lui Georgian Pop
Destăinuirile de la „umbra” Ambasadei SUA din România continuă să uimească. Ultimele dezvăluiri ale WikiLeaks îl surprind în cadru pe fostul consilier prezidenţial Claudiu Săftoiu, care i-ar fi relatat, în luna mai a anului 2006, unui ofiţer politic al Ambasadei SUA, că medicii au fost îngrijoraţi de faptul că Traian Băsescu ar fi putut paraliza dacă operaţia de hernie nu i-ar fi reuşit. Mai mult, acelaşi site raportează că durerile şefului statului a apărut în seara de 7 mai, când acesta a fost internat la Secţie de Urgenţă a Spitalului Universitar din Bucureşti. Sursa face referire şi la o altă telegramă în care oficialii americani îşi exprimau îngrijorarea în legătură cu adoptarea de către Guvernul României a unui buget nerealist şi creşterea pensiilor şi salariilor în contextul unei crize economice. La WikiLeaks nu întârzie să apară nici laudele exprimate de americani la adresa tineretului din clasa politică. Aceştia susţineau că deputatul social-democrat Georgian Pop este ca o „stea în ascensiune în rândurile PSD, care apare frecvent la televiziunile din România ca un analist şi comentator”.

Ambasada SUA nu comentează
Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat, ieri, că nu comentează conţinutul telegramelor publicate de WikiLeaks, ci doar că acestea „vorbesc de la sine”. Totodată, într-un comunicat oficial al ambasadei se precizează că „departamentul de stat nu comentează cu privire la materiale, inclusiv documente confidenţiale, care este posibil să fi ajuns în presă. Noi nu ne putem pronunţa asupra autenticităţii niciunui document oferit presei”.

Stupoare: CRJI spune că... ”nu a transferat cablogramele”
Într-un comunicat de ieri, semnat Sorin Ozon, se menţionează: ”Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie deţine cablogramele trimise între diverse ambasade ale SUA şi Departamentul de Stat, cablograme pe care le-a obţinut de la organizaţia WikiLeaks. 1.027 de cablograme, care se referă la România, au fost obţinute în urma unui protocol între CRJI şi WikiLeaks. Cablogramele fac parte dintr-o arhivă de peste 250.000 de documente ale Departamentului de Stat pe care WikiLeaks a început să le publice la sfârşitul lui noiembrie 2010. Până în acest moment au fost publicate puţin peste 4.000 din aceste documente (vezi un motor de căutare printre documentele deja publicate http://cablesearch.org/). In urmatoarele saptamani, CRJI va publica articole legate de continutul telegramelor exclusiv prin membri sai Liviu Avram, Adrian Mogos si Catalin Prisacariu. CRJI nu a transferat cablogramele niciunei instituţii media din România. CRJI va redacta numele persoanelor a căror viaţă ar putea fi pusă în pericol, iar întreaga bază de date a cablogramelor va fi facută publică”. Şi atunci, cine a desfăcut... cutia Pandorei?

„Cablogramele WikiLeaks", CRONICILE TRANZITIEI
Un foarte interesant comentariu referitor la „fenomenul WikiLeaks” a făcut, în exclusivitate pentru „ring”, scriitorul (şi editorul/directorul Editurii Compania) Petru Romoşanu, care ne-a declarat: „Vor fi efecte majore asupra scenei politice romaneşti! Si ştiţi de ce cred asta? Chiar dacă aceste cablograme sunt clasificate pe diverse grade de valoare (secrete, confidenţiale etc), ele au, totuşi, girul guvernului american. Este pentru prima dată cand guvernul american ne acordă o atenţie atat de mare: avem, totuşi, 1200 de cablograme! Stiţi cu ce le-aş compara eu? Cu vestitele cronici ale lui Miron Costin şi Grigore Ureche – Binenumitul Grigore Ureche! Sunt CRONICILE TRANZITIEI ROMANESTI în aceste cablograme!(…) Eu aş asocia două fenomene de istorie globală: fenomnenul WEKILEAKS şi Primăvara Arabă.(…)Peste 20 sau 50 de ani, nu comnetariile de la diverse televiziuni actuale vor fi importante, ci ACESTE CABLOGRAME VOR FI DE REFERINTA!”

„Sunt CRONICILE TRANZITIEI ROMANESTI în aceste cablograme!(…)Peste 20 sau 50 de ani, nu comnetariile de la diverse televiziuni actuale vor fi importante, ci ACESTE CABLOGRAME VOR FI DE REFERINTA!”, Petru Romosan, scriitor