Centrul vechi al Bucureştilor oferă, pe lângă clădirile care păstrează parfumul de epocă, şi locuri ascunse vederii, cu istorii de lupanar. Două dintre pasajele Bucureştilor, Englez şi Macca-Villacrosse, au adăpostit, pe lângă magazinele cochete şi cafenelele faimoase în epocă, şi stabilimente în care gustul pentru distracţie şi frivolitate mergea mână-n mână cu viaţa tumultuoasă şi deocheată a Capitalei de odinioară.

Pasajele bucureştene au apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltării fără precent a oraşului, casele şi vilele ridicate una lângă alta tăind accesul la străzile adiacente. Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) era una dintre căile principale ale Bucureştilor, de-a lungul acesteia apărând clădiri care, practic, au sufocat orice legătură cu celelalte artere. Soluţia ingenioasă a pasajelor a constituit nu numai o străpungere absolut necesară către alte străzi, evitându-se astfel aglomeraţia dintre arterele comerciale, ci şi o metodă de mascare a existenţei unor localuri care ar fi trebuit să aibă la intrare celebrul felinar roşu.

Intrare către paradisul plăcerilor
Casa bijutierului austriac Joseph Resch, aflată vizavi de fostul Teatru Naţional, a fost cumpărată în 1885 de Grigore Eliade, care a transformat-o în Hotelul Englez. Pasajul Englez, care leagă Calea Victoriei de strada Academiei, a fost realizat cu această ocazie, fiind construit după moda deja existentă în Occident. Hotelul nu avea dotări la nivelul concurenţilor, astfel că, după doar câţiva ani, va fi transformat în bordel de lux. „Fetiţele” ieşeau de regulă la ferestrele dinspre pasaj, acolo unde puteau fi admirate de clienţii aflaţi în trecere. Existenţa pasajului oferea, de asemenea, şi o anumită discreţie, nenumăraţi domni cunoscuţi în epocă evitând să fie văzuţi intrând, de pe Calea Victoriei, într-un bordel. În tinereţe, scriitorul Panait Istrati a lucrat aici ca valet, iar printre clienţii de vază s-au aflat regele Carol al II-lea şi scriitorul Alexandru Paleologu.

Café-chantant la Hotelul „Stadt Pesht”
Existenţa Pasajului Macca-Villacrosse este legată fără îndoială de cea a Hotelului „Stadt Pesht”, care este practic „autorul” configuraţiei trecerii dintre Calea Victoriei şi fosta stradă Caraghiorghevici (azi Eugen Carada). Pe terenul de vizavi de casa baronului Ştefan Meitani (în locul ei a fost construită clădirea Poliţiei Capitalei), ar fi trebuit să se ridice Palatul Filarmonicii, proprietatea fiind vândută Societăţii Filarmonice. Proiectul nu s-a mai realizat, iar terenul a fost cumpărat de un antreprenor evreu-ungur, care a construit aici un hotel cu nouă camere la etaj şi cu o cafenea cu „şantan” la parter. Se spune că, aici, femeile unguroaice şi nemţoaice, adevărate frumuseţi ale timpului, erau sufletul petrecerilor care se dădeau aproape zilnic. „Stadt Pesht” a rămas în amintirea bucureştenilor nu neapărat ca un loc cu servicii hoteliere de top, ci unul unde „serviciile” erau o combinaţie de lux şi plăceri specifice unei case de toleranţă.

Legătură între Banca Națională și Calea Victoriei
Pasajul Macca-Villacrosse a fost realizat în 1891 după proiectul arhitectului Felix Xenopol. La intersecţia dintre Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Lipscani se afla Hanul Câmpineanu, care a fost cumpărat de Petros Serafim şi de fratele său, dr Ioan Serafim, de la comandirul de batalion Ioan Câmpineanu. Petros Serafim a avut cinci fiice, dintre care două, Polixenia şi Anastasia, s-au căsătorit cu arhitectul Xavier Villacrosse şi, respectiv, cu negustorul de blănuri Mihalache Macca. Serafim şi-a împărţit averea, partea dinspre strada Caraghiorghevici (Eugen Carada) revine Polixeniei, cea dinspre Calea Victoriei fiind dată ca dotă Anastasiei. Apariţia hotelului-lupanar „Stadt Pescht” a creat practic cele două laturi de-a lungul cărora s-a construit Pasajul Macca-Villacrosse. Acesta avea menirea de a face legătura între Banca Naţională şi Calea Victoriei, dar şi de a descongestiona aglomeraţia dintre fostul Pod al Mogoşoaiei şi strada Lipscani.

10 ani a fost catalanul românizat Xavier Villacrosse arhitect-şef al Bucureştilor, între 1840 şi 1850.

Surse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pasajul_Englez
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pasajul_Macca-Villacrosse
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/1029_Arhiva-rubrici/De-Atunci-si-de-Acum/Pasajul-Macca---Villacrosse.html
http://bucuresti.tourneo.ro/de-vazut/atractii-turistice/2010/03/pasajul-macca-villacrosse/
http://timp-liber.acasa.ro/unde-iesim/ce-vizitam-azi-pasajul-macca-villacrosse-4759.html