Sfătos, cumpănit la vorbă, credincios până în măduva oaselor, constant în părerea că societatea se degradează văzând cu ochii, şi de aceea foarte acid în declaraţiile care vizează motivele acestei degradări, Dorel Vişan îşi păstrează aceeaşi vioiciune a spiritului cu care ne-a obişnuit atât în marile sale roluri, cât şi în apariţiile publice. Întors de câteva zile de la Ierusalim, artistul ne-a împărtăşit câteva impresii despre importanţa Paştelui pentru creştini, precum şi despre cum se sărbătorea această zi în trecut.

Domnule Vişan, ce semnificaţie are, pentru dvs. personal, sărbătoarea Paştelui?
Pentru mine, Paştele este o sărbătoare foarte specială, mai specială poate decât Crăciunul, deşi şi Crăciunul are o importanţă extraordinară. De Paşte, în sat la mine era un prilej de primenire în viaţă şi în locul în care vecuieşte omul, dar şi de primenire în interiorul lui, al omului.

Care era atmosfera de Paşte odinioară, în locul unde v-aţi născut şi aţi crescut?
Îmi amintesc cu foarte multă plăcere de felul cum se sărbătorea Paştele, cum oamenii aveau credinţă. Toată lumea se aduna în curtea bisericii după ce se termina slujba şi acolo se aduceau cozonac şi ouă roşii. Tineretul atunci nu-şi permitea să batjocorească, să ia în derâdere sau să fie indiferent. Toţi erau pătrunşi de taina momentului şi de taină în general. Asta este marea cădere a neamului românesc, că şi-a pierdut taina.

Cum ar trebui să se comporte oamenii în Săptămâna Patimilor şi de Paşte?
Oamenii ar trebui să aibă mai multă cădură, mai multă înţelegere, să-şi mai ierte unii altora greşelile, pentru că asta înseamnă Paştele, este o sărbătoare în care oamenii se uită cu mai multă căldură şi cu mai multă înţelegere la ceilalţi, cu mai multă bunătate. După frigul iernii, după frigul îngheţului şi al zăpezii ar trebui să adune puţină căldură în suflet.

Singurul punct de sprijin într-o lume fără rost
Dacă ar fi să faceţi o comparaţie, cum era această sărbătoare în trecut şi cum este în prezent?
Înainte, de Paşte fiecare avea ceva nou, trebuia să poarte ceva nou. Acest fapt era legat şi de sensul ăsta al primăverii care reînnoieşte natura şi revitalizează plantele şi tot ce este pe pământ. Trebuia să fie o schimbare, o formă de binecuvântare pe care să o simtă fiecare. Acum nu se mai sărbătoreşte Paştele în aceeaşi atmosferă, în acelaşi sistem, pentru că lumea s-a îndepărtat, s-a modernizat şi, în general, tehnica şi modernizarea lucrurilor, pe de o parte, îl ajută pe om, dar, pe de altă parte, îl rupe de el însuşi şi îl leneveşte.

Credeţi că sistemul social în care ne aflăm acum este responsabil de aceste tare?
Din păcate, societatea asta, despre care se spune că este cea mai bună pentru că nu există alta mai bună, pe mine mă demobilizează. Nu mă pot obişnui cu ea, pentru că am trăit într-o lume pe care mulţi o hulesc dar pe care foarte mulţi o şi regretă. Era o societate organizată, o societate în care familia avea nişte rosturi. Acum, familia nu mai are niciun rost, şcoala nu mai are niciun rost, religia şi ea a devenit oarecum o mică afacere, deci omul nu mai are niciun punct de sprijin. Din această cauză, unii se întorc spre biserică, pentru că este singurul punct de sprijin.

Cei care vin după noi rămân în stricăciune
Întrevedeţi vreo soluţie pentru îndreptarea lucrurilor?
După cum merg lucrurile la noi nu văd niciun fel de lumină. Îmi pare foarte rău pentru tineri. Am fost la Timişoara, unde am făcut un spectacol după piesa lui Lucian Blaga „Meşterul Manole”. Am întâlnit nişte oameni acolo care lucrau în sectorul ăsta de la droguri. Ce ne-au putut povesti, ce corupţie din acest punct de vedere este în şcoli şi între tineri, ce drame trăiesc unele familii cu copii care apucă pe această cale, care sunt de fapt îndemnaţi pe ceastă cale, iar statul nu ia niciun fel de măsuri! Nu ia de fapt nici în celelalte lucruri, în toate hoţiile, pentru că din toate cineva trage şi un folos, unul mai mic sau unul mai mare.

Credeţi că Paştele ar trebui, chiar dacă temporar, să stopeze lucrurile astea şi măcar în zilele astea să fie un moment mai bun?
Ar trebui să fie, numai că şi în sărbătorirea Paştelui este o mare falsitate. Mă uitam şi acolo, la Timişoara, că în faţa şi în interiorul Teatrului Naţional este bâlci, se vând chiloţi şi mărgele! Probabil că eu nu înţeleg lumea asta nouă, aşa mă gândesc. De fapt înţeleg lumea, numai că mă depăşeşte. Eu am fost un om crescut în bun simţ, la ţară, unde bunul-simţ era, cum spunea Blaga, ca şi veşnicia. Nu pot să înţeleg lucrurile astea, cum se corupe lumea şi cum se corupe tinerimea.

Ce credeţi că ar fi spus Mântuitorul dacă ar fi văzut toate aceste lucruri?
Iisus le-a răsturnat mesele şi coşurile cu mizerii. Asta gândeam şi asta spuneam şi acolo, la Ierusalim, pe Via Dolorosa. Era plin de mărgele şi de mizerii, în loc să se păstreze cu sfinţenie zona aceea. S-a schimbat lumea, noi, generaţia care am trăit altfel şi care am înţeles lumea altfel, aşa ne vom stinge şi aşa vom pleca. Poate că nici noi nu i-am înţeles suficient pe cei dinaintea noastră şi am ajutat şi noi la stricăciune, dar am luat şi ce era bun de la ei. Cei care vin după noi rămân însă numai în stricăciune.

Aţi fost zilele acestea la Ierusalim. Ce impresie v-au lăsat locurile sfinte?
Aşa cum arabii merg la Mecca, aşa ar trebui şi românii să meargă, măcar o dată pe an, în locurile de sfinţenie, ca să se reculeagă şi să se reapropie de sufletul lor. Eu cunosc foarte bine Evangheliile, pentru că le-am studiat. M-a impresionat că totul era ca şi cum aş mai fi fost o dată acolo, deşi nu am mai fost niciodată. Mi se părea că ştiu locurile, pentru că, de exemplu, unul dintre cele mai frumoase care s-a păstrat foarte bine este Grădina Ghetsimani, acolo unde Iisus s-a rugat ultima dată. Mi-a făcut foarte mare plăcere să o văd şi să-mi reamintesc din lecturi despre starea pe care a avut-o Iisus.

Sunteţi de părere că, iată, la peste 2000 de ani de la venirea lui Iisus, El nu este încă înţeles aşa cum ar trebui?
Patimile lui Iisus reprezintă o poveste despre iubirea universală, despre iubirea fundamentală, care de fapt ţine lumea. Dacă ar dispărea această iubire, totul s-ar prăbuşi. Astăzi unii unii teoreticieni încearcă să-l hulească pe Iisus, să spună că nu a existat sau că a fost un om ca toţi ceilalţi. Mergând pe la locurile unde a făcut minuni se simte că este o energie specială pe care nu o găseşti în altă parte. E o zonă încărcată de energie dumnezeiască, de energie care îl face pe om să se aplece şi să se uite în sinea lui şi să-l caute pe Dumnezeu acolo, în interiorul lui. Asta m-a ajutat foarte mult.

Găsiţi-l pe Dumnezeu în interiorul vostru
Care este mesajul dvs. pentru români cu ocazia sfintelor sărbători de Paşte?
Să încerce să privească în interiorul lor, pentru că acolo îl găsesc pe Dumnezeu şi acolo se găsesc şi pe ei. Şi cu cât vor privi mai mult în interiorul lor, cu atât poate această schimbare ar fi posibilă. Să fie sărbători luminate, fericite şi să ne lumineze, deoarece aşa se spune, că luminarea este mai bună decât înţelepciunea.

„Iisus a fost bătut, dar nu bătaia a fost fundamentală, ci batjocorirea. Aici este umilinţa cea mai mare, în batjocorire, nu în bătaie.”, Dorel Vişan