Au trecut 25 de ani de la producerea celui mai grav accident din istoria energiei nucleare. Momentul Cernobîl a fost comemorat ieri de comunitatea internaţională, care încă este îngrijorată de efectele pe termen lung provocate de prezenţa peste limitele normale a elementelor radioactive în natură. Amintirea fatidicei zile de 26 aprilie 1986 vine pe fondul temerilor legate de consecinţele exploziei centralei de la Fukushima, dezastru care a fost comparat, ca gravitate, cu cel de la Cernobîl.

26 aprilie 1986 rămâne o zi neagră în istoria energiei nucleare. Reactorul numărul 4 de la centrala atomoelectrică de la Cernobîl a explodat în urma unui experiment scăpat de sub control. Programat a fi închis pentru lucrări de întreţinere, reactorul de tip RMBK-1000 (capabil să producă 1 GW putere electrică) a fost supus unor teste în urma cărora i-a crescut instabilitatea, rezultatul fiind o explozie catastrofală. Ziua de sâmbătă, 26 aprilie 1986, ora 1.23, a pus într-un mod negativ localitatea Cernobîl pe harta lumii. Scutul superior al reactorului, un „gigant” protector de 2.000 de tone, a fost pulverizat. S-a estimat că, în urma deflagraţiei, cantitatea de material radioactiv eliberată a fost de 200 de ori mai mare decât în urma bombardamentelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki.

Efectele dezastrului
În timpul deflagraţiei au murit 32 de oameni, însă amploarea pierderilor umane în timp nu a putut fi stabilită cu exactitate. Norul radioactiv s-a răspândit iniţial deasupra actualelor Ucraina, Belarus, Rusia, Cehia, Slovacia, dar şi deasupra Poloniei, Suediei, Austriei şi Germaniei, iar ulterior, din cauza schimbării direcţiei vântului, a afectat ţări din sudul Europei precum
Grecia, Bulgaria, Turcia şi România. Oraşele Cernobîl şi Pripiat, care se află la 18 km distanţă unul de celălalt, au fost evacuate. Au fost strămutaţi, de asemenea, oamenii aflaţi pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei, teritoriu care a fost declarat „zonă de excludere”. Se estimează că aproximativ 350.000 de oameni au fost evacuaţi. În momentul exploziei circa 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane copii, locuiau în zona cu cel mai mare risc de iradiere, adică nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului, precum şi spre vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus.

Ce s-a întâmplat în România?
Primele date despre dezastrul de la Cernobîl nu au ajuns în România pe cale oficială, ci prin intermediul posturilor de radio „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”, care transmiteau în permanenţă ştiri despre evoluţia lucrurilor. Iniţial a fost afectat nordul ţării, pentru ca mai apoi nivelul de radioactivitate crescut să fie constatat şi în regiunea Capitalei. Conducerea comunistă a făcut public nefastul eveniment abia pe 1 mai. Au existat recomandări ca fructele şi legumele să fie bine spălate înainte de consum şi s-au împărţit, la dispensare şi în unităţile şcolare, pastile de iod. În cel mai cunoscut spirit al vremurilor, s-au format cozi imense la unităţile medicale care distribuiau populaţiei pastilele respective. Ca efect imediat, oamenii au evitat să cumpere lapte şi legume, ţăranii fiind forţaţi de împrejurări să arunce la gunoi marfa pe care o aveau spre comercializare în pieţe.

Copiii născuţi în 1986 nu au fost grav afectaţi
Un studiu efectuat de o serie de cercetători din Oslo arată că tinerii născuţi în 1986 au un coeficient de inteligenţă cu 10 puncte mai mic decât cei născuţi în alt an, principala cauză fiind radiaţiile rezultate din urma exploziei reactorului nuclear. Totuşi, prof. dr. Florin Tudose nu crede că aceste efecte ale tragediei de la Cernobîl există cu adevărat. În plus, el susţine că nu există alte efecte de natură psihologică la tinerii născuţi în anul producerii dezastrului. „Eu am foarte mulţi pacienţi. Nu pot să spun însă că numărul celor care s-au născut în acel an şi care vin la mine este anormal de mare”, ne-a explicat psihologul.