Filmul „Loverboy” al lui Cătălin Mitulescu va fi proiectat, pe 18 mai, în cadrul Festivalului de la Cannes, la secţiunea „Un Certain Regard”. Chiar înainte de începerea festivalului, regizorul ne-a destăinuit ce l-a inspirat să facă acest film, dar şi de ce nu există la ora actuală niciun star de cinema în România.

Ce producţie străină din ultimii ani s-ar putea compara cu „Loverboy”?
Seamănă, într-un fel, cu „Talentatul domn Ripley”, unde exista un personaj care voia să fie altcineva. Aşa e şi loverboy-ul din film. E un manipulator care vrea să fie altcineva. Joacă tot timpul un rol, numai că în jocul acesta ajunge să se prindă şi el. Începe să ţină cu adevărat la una dintre fete şi atunci regulile se schimbă.

Aţi introdus în film vreun element din propria poveste de viaţă?
Da, pentru că regizorul, prin faptul că e un povestitor, e şi un manipulator, la fel ca personajul principal. Am făcut însă filmul inspirându-mă din ce văd în jur. Am cunoscut „loverboys” adevăraţi cu care am făcut ore întregi de interviuri. Nu doar ei m-au inspirat, ci şi ce se întâmplă la ora actuală în România şi ce înseamnă să iubeşti şi să fii fericit astăzi.

Se axează filmul mai mult pe sentimentele fetei decât pe ale lui?
Nu. Din trăirile şi din deciziile pe care le ia ea se naşte miza filmului. Din ceea ce face el şi din ceea ce riscă şi plăteşte el se construieşte povestea. Sunt ca în „Romeo şi Julieta”, unde sentimentele lor se compensează. Am studiat şi am dezbătut într-o mie de feluri această poveste când am făcut filmul.

Aţi mai studiat şi alte poveşti celebre de dragoste?
Da. Am vorbit despre „Natural Born Killers” şi ce simt Mickey şi Mallory unul faţă de celălalt. Dar doar pentru că am adus filmele acestea în discuţie sper ca lumea să nu se aştepte să vadă o producţie hollywoodiană. Spectatorii trebuie să înţeleagă că cinemaul românesc se naşte din poveştile pe care le trăim cu toţii.

Simţiţi o presiune având în vedere că mergeţi pentru a cincea oară la Cannes?
Mă simt relaxat. Ştiu că acolo va fi o nebunie. Tot ceea ce se întâmplă la Cannes e foarte tare şi încerc să fiu relaxat şi să folosesc ocazia asta pentru a vinde filmul. Când le spui tuturor că mergi la Cannes, îţi urează să iei un premiu. Asta e numai o parte importantă din festival. Poate mai important e că acolo întâlneşti distribuitori şi vezi puterea filmului de a se răspândi în lume, iar când e cumpărat într-un teritoriu sau mai multe, vezi puterea lui adevărată.

Ce buget a avut filmul?
În jur de un milion de euro, o sumă importantă, dar faţă de o producţie de la Hollywood - infimă.

Aţi ales să îi folosiţi pe Ada Condeescu şi George Piştereanu în film deoarece au făcut o echipă bună în „Fluier”?
I-am ales pentru că sunt talentaţi şi m-au inspirat. Am lucrat, la un moment dat, la scenariu avându-i pe ei în distribuţie. În general, cred în puterea unui actor de a îmbogăţi filmul. Cinematografia românească îşi va juca rolul de industrie cu adevărat când va avea staruri, şi nu vedete care vin şi sunt consumate într-o vară.

Există la ora actuală actori în România care s-ar apropia de statutul de star?
Cred că, într-un anumit fel, George şi Ada au plecat pe drumul acesta, dar sunt la început. Sunt şi alţi actori care sunt pe acest drum, cum ar fi Bogdan Dumitrache, Dragoş Bucur şi Andi Vasluianu. Lor însă le lipseşte o industrie puternică. Ar trebui să facă mai multe filme pe an, chiar şi 10, pentru că un actor creşte de la o producţie la alta.

„Spectatorii trebuie să înţeleagă că cinemaul românesc se naşte din poveştile pe care le trăim cu toţii” Cătălin Mitulescu

Incapabili să dublăm filmele
Referitor la proiectul deputatului Victor Socaciu de a dubla toate filmele în limba română, Cătălin Mitulescu spune că şansele de a deveni lege sunt nule. „S-a făcut prea multă vâlvă. Nu cred că are vreo şansă să treacă. E un proiect teribilist, dar care i-a adus notorietatea pe care şi-o dorea. Oricum, la ora actuală, industria nu e capabilă să dubleze filme”, susţine regizorul.