Antrenorul naționalei feminine de baschet a României a povestit, în exclusivitate pentru ”ring”, aspectele întunecate ale tinereții lui și felul în care baschetul i-a salvat viața.

“Stacey Tremayne Nolan. From Los Angeles, California.” Așa se prezintă, aproape de fiecare dată, noul selecționer al naționalei feminine de baschet a României. A ajuns aici acum trei ani, a antrenat pe BC Sepsi Sf. Gheorghe, apoi pe BC ICIM Arad, cu care a câștigat în acest sezon la pas cupa şi campionatul României, dar și un trofeu european, Liga Europei Centrale. FR Baschet i-a propus un contract pe termen scurt şi așa a ajuns să pregătească tricolorele pentru turneul de baraj al Campionatului European.

Adolescență sub șuieratul gloanțelor
Cartierul în care s-a născut și a locuit Stacey Nolan este situat în extrema estică din Southcentral LA. Fără voia lui, a ajuns să facă parte din banda numită East Coast Crips (ECC). ”Într-o bandă nu poți intra decât în două moduri: te lupți cu un membru și îl învingi sau te naști într-o familie care este deja în interior. La mine a fost a doua variantă, unchiul și vărul meu erau printre liderii ECC. Cei mai mari rivali ai noștri erau Blooders și găștile mexicane. Blooders aveau un dress-code, se îmbrăcau în roșu. Tocmai de aceea, eu și vecinii mei ne îmbrăcam numai în negru sau albastru. Dacă erai văzut îmbrăcat în roșu prin cartierul nostru, nu prea apucai să dai vreo explicație. Erai împușcat. Iar asta e valabil și astăzi”, povestește Nolan, care abia acum doi-trei ani și-a cumpărat primul tricou de culoare roșie.

Baschetul l-a ajutat să rămână în viață
Trei evenimente cutremurătoare s-au întâmplat când Stacey Nolan avea 17 ani, în 1989. Mai întâi a trăit să-și vadă prietenii cei mai buni și logodnicul mătușii sale mitraliați de o bandă rivală. Stacey a scăpat pentru că era la 500 de metri de locul crimelor. Apoi, el însuși a fost în bătaia puștilor rivale la o petrecere. A scăpat doar cu niște cicatrice superficiale. În momentul în care și unchiul său a fost împușcat grav, din balta de sânge, a rugat-o pe mama lui Stacey să-l ducă departe de cartierul blestemat. ”Ajunsesem să conștientizez că singurul viitor al meu, acolo, era moartea. Și m-am speriat. Nu voiam să mor. În ultimii doi ani de liceu, mama m-a transferat la un liceu îndepărtat, unde am fost însă multă vreme umilit de profesori, pentru că știau că vin dintr-un cartier rău famat. La 19 ani, jucam baschet pe stradă. M-a văzut un antrenor și mi-a șoptit că, dacă îl voi urma, îmi poate schimba viața. Nu l-am crezut inițial, dar a fost într-adevăr salvarea mea. Am început performanța adevărată și am putut lăsa tenebrele trecutului departe”, încheie Nolan.

BMW, mâncare mexicană și... țuică
Selecționerul nu-și ascunde plăcerile. Conduce o Mazda, dar este îndrăgostit de BMW, adoră mâncarea tex-mex și... țuica. ”E a naibii de tare, dar este o băutură foarte curată. Un păhărel de țuică înainte de culcare e medicament curat. Și nici nu te trezești cu migrene. E mai bună și decât whisky și decât oricare altă băutură”, mărturisește antrenorul.

4 cicatrice are pe genunchiul drept Stacey Nolan, de la alicele shotgunului cu care membrii unei bande rivale au încercat să-l lichideze.

”Voi pleca în această vară acasă, nu am mai fost de doi ani. Există însă șansa să nu mă mai întorc. Pot fi lichidat, dar mi-e dor de tatăl meu, care e bolnav.”, STACEY NOLAN

” Nu poți supraviețui fără o armă în acele cartiere. E viața ta sau viața rivalilor. În viața mea am făcut lucruri de care nu sunt mândru. Nu pot spune mai multe, doar că va trebui să trăiesc cu ele în conștiință pentru tot restul vieții.”, STACEY NOLAN

Vezi aici un clip în care selecţionerul României înscrie cu spatele un coş de la centrul terenului!!!