Şocant sau nu, la solicitarea ”ring”, unul dintre cei mai experimentaţi medici legişti ai României, dr. Gheorghe Alexandrescu, analizează, ipotetic, cum ar putea avea loc exhumarea poetului naţional şi ce ar mai găsi specialiştii, la Bellu, dacă s-ar realiza intenţia lui Dan Diaconescu de a-l strămuta pe Eminescu într-o raclă ...a Catedralei Neamului.

Că ar vrea telecreatorul ”Elodiei”, jurnalistul-mogul Dan Diaconescu, să-l dezgroape pe Eminescu fix pe 28 iunie (atunci când poetul ar fi fost declarat nebun) e una. Dar chiar să se şi întâmple acest lucru este ...greu de imaginat. Dincolo de şocul naţional, curiozitatea curiozităţilor nu ar mai fi cum a murit Eminescu - de sifilis sau de meningită, asasinat sau pentru că aşa i-a fost scris -, ci, mai degrabă, cum va fi găsit Eminescu când se va deschide ”mormântul celui nepereche”. Dacă este foarte greu să ni-l imaginăm mort pe Eminescu-omul, cu atât mai greu este să ni-l închipuim... scos din mormânt. În exclusivitate absolută, „ring” vă propune azi, la 122 de ani de la dispariţa geniului naţional, un exerciţiu de imaginaţie extrem: cum ar arăta Eminescu scos ...din groapă. Asistaţi, aşadar, în premieră naţională, la o şocantă lecţie de medicină-legală: pe cadavrul imaginar al lui Eminescu!

”EMINESCU? S-O FI TOPIT!”
”Nu ştiu ce am mai putea găsi acum din Eminescu!... Nu ştiu dacă, măcar, s-ar mai găsi oasele lui!... S-or fi topit!... Nu ştiu cum e solul acolo, la Bellu, unde este înhumat. Dacă a fost pus direct în pământ şi dacă pământul a avut infiltraţii, e posibil să nu mai găsim nici oasele”, ne spune dr. Gheorghe Alexandrescu, unul dintre cei mai experimentaţi legişti ai României. Dincolo de şocanta afirmaţie a drlui. Alexandrescu, trebuie să ne întrebăm hamletian: o mai fi sau nu o mai fi Eminescu în mormântul său? Chiar s-a topit Eminescu? L-a topit ...eternitatea?

DE-A EXHUMAREA: de la Eminescu la Ceauşescu via Napoleon
Îl rugăm pe dr. Alexandrescu să ne explice, pe-ndelete, ce-ar însemna, în fapt, o exhumare a lui Eminescu şi cum ar avea, practic, loc această operaţiune paraculturală şi parajudiciară cu totul şi cu totul excepţională. Dr.Alexandrescu spune: ”Una este să-l scoţi pe Eminescu şi să-l muţi într-o raclă din motive ritualice, la solicitarea familiei, cum a fost recent în cazul Ceauşescu, sau la solicitarea unei instituţii culturale, cum ar fi, bunăoară, Academia Română, şi alta este dacă se pune problema exhumării lui Eminescu din punct de vedere ...ştiinţific. Probabil că, dacă vom găsi şi vom identifica un craniu care i-ar putea aparţine, am putea găsi o spărtură, pentru că este de notorietate că a fost lovit cu o piatră în cap. Este însă greu de presupus dacă vom găsi posibile urme de otrăvire cu mercur sau cu altă substanţă. N-aţi văzut şi la Napoleon câte controverse sunt?!”

NUMELE MORŢII...
În ce priveşte o literatură de specialitate (medico-legală), dr. Alexandrescu spune că sunt mulţi care au scris despre cauzele medicale ale morţii lui Eminescu. ”Atmosfera generală, în tot ce s-a scris, este că, în final, Eminescu a suferit un traumatism cranio-cerebral după care a făcut o stare infecţioasă sau, mai degrabă, o complicaţie septică. După care, este posibil să fi făcut meningită”. Şi continuă: ”Să lăsăm deoparte dramele şi dilemele de tipul a avut sau nu a avut sifilis, a fost sau nu a fost nebun sau doar închis cu forţa la nebuni. Noi trebuie să analizăm momentul premergător decesului lui Eminescu. Toată lumea spune că un nebun i-a dat lui Eminescu în cap cu ...o piatră. Acum, dacă piatra nu era piatră, ci un colţ de bordură, vorbim deja de ...altceva”, spune legistul, făcând aluzie la posibile amănunte judiciare şi medico-legale care ar trebui să fie scrise (sau nu) în documentele vremii. Numai că, pe atunci, când veacul (al XIX-lea) stătea să apună, iar procuratura şi medicina legală erau în plin... pionierat. Abia se pregătea, la Paris, Mina Minovici să devină părintele medicinei legale. Dar asta e deja din alt film.

...”ECHIPA POST-MORTEM” a poetului: procurori, legişti, geneticieni, antropologi...
În varianta în care, oficial, se va dispune o expertiză medico-legală în scopuri ştiinţifice în cazul Eminescu (n.r. - cazul medico-legal ”Eminescu”), va fi nevoie de o echipă complexă, interdisciplinară. ”În afară de procurori, medici legişti şi specialişti în investigaţii de laborator, din echipă ar putea face parte unul sau mai mulţi antropologi, geneticieni şi mulţi alţii. Trebuie, în primul rând, făcut inventarul oaselor, în măsura în care ele vor mai fi găsite. Dacă apar discontinuităţi, fracturi, ele trebuie consemnate. Pe urmă trebuie stabilit dacă acele oase sunt sau nu de om, de bărbat sau de femeie, trebuie stabilită vârsta după dinţi sau prin alte metode şi, evident, trebuie să se stabilească dacă sunt oasele lui Eminescu sau nu. Aici însă este problema cea mai delicată pentru că ar terbui să se compare ADN-ul oaselor cu al unor urmaşi, dacă aceştia mai există sau nu. Aşadar, ca să putem trece la stabilirea cauzelor morţii, fundamental, dacă mai găsim ceva din aceste rămăşiţe pământeşti, trebuie să stabilim ştiinţific dacă ele sunt sau nu oasele lui Eminescu.”

...şi SURPRIZELE: de la ”FARAON”...
Ce surprize am putea avea, crede dr. Alexandrescu, atunci când ar avea loc exhumarea lui Eminescu? ”În cea mai bună variantă, putem avea surpriza să-l găsim pe Eminescu mumificat, precum faraonii din Egipt(...) Dar, chiar dacă s-au conservat, cât-decât, şi aceste cadavre au fost supuse unor insecte, larve, melci, mucegaiuri (...) Cel mai bine noi am găsit cadavrele în sicriele acelea perfect zincate, perfect închise, perfect vidate, în care, când le-am deschis,cadavrele erau ca proaspete.”

...la ”VOIEVOD”...
”Am avut şi cazuri, în istorie, cu voievozii noştri, când, după deschiderea sarcofagelor, când au luat aer, s-au transformat, aproape instantaneu în ...praf”.

...şi la PRAF & PULBERE
Aşadar, praf şi pulbere ar fi putut deveni Eminescu-omul? Şi atunci, la finalul acestei lecţii de medicină legală imaginară, într-o variantă aproape mitico-mistică, ne-am putea imagina cel mai fericit dintre cazuri: cel în care Eminescu, precum ”un voievod al vremurilor”, s-ar topi pur şi simplu în faţa noastră! În faţa celor care, pentru o clipă, fie ea şi virtuală, au avut senzaţia că au privilegiul rar de a-l vedea pe Eminescu dincolo de moarte. Restul e... MEMENTO MORI, cum zice cel nepereche. Sau, cum spuneau, în metru antic, cei vechi şi sfinţi şi mult dragi EMINESCULUI ...MEMENTO QUIA PULVIS ES.

122 de ani de ”mistere Eminescu”: de la moartea celui considereat poetul naţional al României până în prezent.

”Nu ştiu ce am mai putea găsi acum din Eminescu!... Nu ştiu dacă, măcar, s-ar mai putea găsi şi oasele lui?!... S-o fi topit!”, Dr. Gheorghe Alexandrescu, medic legist, şeful DEPARTAMENTULUI DE PROSECTURA MEDICO-LEGALA din INML