Avea doar 18 ani când regimul comunist i-a interzis apariţia la radio şi televiziune după ce vânduse peste un milion de albume muzicale, iar motivul e bine îngropat în dosarul întocmit de Securitate.

La 41 de ani, Loredana străluceşte din toate punctele de vedere şi recunoaşte, într-un interviu pentru „ring”, că îi este frică de ceea ce ar putea afla din hârtiile care i-au marcat destinul.

Te-ai gândit să realizezi un film artistic despre viaţa ta?
Poate un film documentar... Dacă un regizor va fi inspirat de povestea vieţii mele şi va aduna toate experienţele la un loc, pentru că sunt multe şi unele dintre ele încă nescrise... Am avut parte de o aventură incredibilă, e un „intinerariu” la care, când stau să privesc, îmi dau seama cât de mult cred în Dumnezeu şi în faptul că minuni se întâmplă! Viaţa mea a avut parte de multe revelaţii, iar când aud oamenii că nu mai cred în nimic sau pur şi simplu uită să creadă, încerc să fac ceva să le redeschid apetitul pentru a crede în minuni. Şi clipul meu 3D, „Rain Rain”, e o invitaţie pentru toţi de a privi lumea cu alţi ochi, de a ne „reseta” zilnic şi a lăsa în urmă mizeriile care ne „aburesc” viziunea.

Ţi-ar plăcea să interpretezi propriul rol în acest film autobiografic?
Da, de ce nu?! Doar că nu ştiu dacă ar fi atât de credibil, poate ar fi mai interesant să joace altcineva rolul meu, iar eu să mă ocup de regie şi scenariu.

„Eram confuză, trăiam între nişte ziduri”
Ai vrut vreodată să te muţi definitiv din România?
Da, am avut momente, ca orice artist care trăieşte într-o ţară instabilă şi în continuă schimbare. Când am fost interzisă la radio şi la televiziune (în 1988 - n.r.), încercam să găsesc o evadare, o soluţie la problema mea, care nu avea chiar nicio rezolvare şi se complica din ce în ce... Poate să cânt în altă ţară şi să mă întorc după aceea. Eram confuză, n-aveam nicio idee, trăiam practic între nişte ziduri comuniste invizibile, dar existente în minţile noastre şi la graniţele României. După ‘90, când a căzut „cortina de fier”, am crezut că vom ajunge la nivelul Occidentului într-o lună, într-un an... Cine ar fi crezut că ne va lua atâta să ne transformăm ca atitudine şi ca mod de a privi lucrurile?! Stilul de viaţă şi felul în care arăţi e rezultatul felului în care gândeşti.

De ce ai fost „interzisă” de regimul comunist?
Probabil pentru că eram un copil rebel care se îmbrăca altfel, cânta altfel, muzica mea suna imperialist. Eu am lansat primul album de muzică electronică şi primele videoclipuri în România, am venit cu nişte concepte care au speriat un pic mentalitatea aceea foarte rigidă, iar faptul că am vândut peste un milion de albume le-a dat puţin de gândit: un succes prea mare ar putea fi periculos pentru politica şi propaganda de atunci pe care eu nu le făceam. Din contră, eram opusul... fata liberă. Niciodată n-am aflat motivul oficial.

Ţi-ai căutat dosarul la CNSAS?
Nu, mi-e teamă, sincer! Prefer să rămân cu ceea ce mi s-a întâmplat şi să nu mai scormonesc trecutul. De ce să mă mai rănesc în plus?! Am suferit suficient atunci.

„Nu însemn nimic dacă nu sunt româncă”
Ai fost numită „Madonna de România” şi ai ajuns la performanţe comparabile...
E o onoare pentru mine să fiu comparată cu Madonna, dar eu sunt Loredana de România şi sunt mândră de numele meu. Am încercat întotdeauna să-mi arăt originea, să promovez obiceiurile şi muzica româneşti şi să fac din asta o parte integrantă a show-ului şi a imaginii mele. Eu nu însemn nimic dacă nu sunt româncă.

Ai avut un show TV săptămânal. De ce nu l-ai mai continuat?
Îmi lua foarte mult timp. Eram implicată în toate etapele, nu eram doar prezentatoare. Trebuia să merg pe teren, să filmez, să-mi scriu monologurile, să-mi sun invitaţii... Au fost doi ani de show şi îmi era din ce în ce mai greu. În România e o problemă cu invitaţii: se termină destul de repede (râde). Promit să revin cu lucruri interesante şi bine făcute din toamna asta şi în televiziune.

Unde te vezi peste 10 ani?
Poate cu încă o dimensiune. Dacă în urmă cu 10 ani cineva îmi spunea că voi fi în 3D la cinema, nici n-aş fi înţeles conceptul prea bine. Suntem încă prea mici să ne dăm seama ce va fi peste 10 ani.

„Uneori, visez 3D. Adesea am cântece pe care le visez noaptea şi cum mă trezesc le cânt şi le înregistrez. De multe ori, ideile pe care le-am avut în vis au rezistat foarte bine în realitate.”, Loredana