Fotbalul românesc a mai pierdut un mare jucător: Ştefan Sameş. Fostul căpitan al Stelei a acordat un interviu ziarului „ring” în aprilie 2009, nepublicat atunci integral din lipsa spaţiului editorial. Cuvintele lui sunt mai actuale ca niciodată.

Domnule Sameş, care au fost primii dvs. paşi în fotbal?
Am fost îndrumat de fraţii mei, care au jucat şi ei fotbal. Spuneau că trebuie să se facă ceva ca să ajung la vreo echipă, că meritam. De la Dobroeşti, ca să ajung la tramvaiele 13 şi 14, aveam de mers vreo trei kilometri. Mergeam şi vara, şi iarna, pe viscol, pe ploaie şi pe vânt, în alergare uşoară, numai în tenişi. Luam tramvaiul până la Stadionul “23 August”, că acolo făceam antrenament.

„Aveam supliment sendvişuri din biscuiţi cu marmeladă”
Cum aţi ajuns la Steaua?
Am dat probă la SS2, la Steaua şi la Granitul. Până la urmă, singurii care mai ofereau câte ceva şi atrăgeau copiii erau cei de la Steaua 23 August. Aveau echipament, terenuri bune, duşuri. Dimineaţa când veneam, ni se dădeau un ceai, lapte, ciocolată, chiar ne dădeau supliment, ne făceau sendvişuri din biscuiţi cu marmeladă, iar celor selectaţi ni se făceau abonamente pe transport.

Cum a fost cu debutul la Craiova?
Am jucat doi ani la Craiova, între 1971 şi 1973. Eram împrumutat de la Steaua. Am debutat în Divizia A în 1971, cu Universitatea, într-un meci cu Petrolul. Craiova a fost pentru mine o rampă de lansare. Acolo am prins echipa şi am jucat pentru prima oară în Divizia A. Am prins şi echipa naţională. Pe urmă am revenit la Steaua şi mi-am continuat aici cariera de fotbalist până în 1983.

„Nu puteau să ţină pe bancă un jucător de naţională”
Aţi fost reprimit bine la Steaua?
Când am revenit, am fost deja băgat titular. Prinsesem şi echipa naţională, şi nu puteau să mă ţină rezervă. Cum era să ţii pe bancă un jucător de echipă naţională? Am făcut cuplu de fundaşi centrali cu Agiu o perioadă, de altfel cu el am jucat şi la Rapid.

Care erau jucătorii cu care vă înţelegeaţi cel mai bine?
În cantonamente, la Steaua, m-am înţeles cel mai bine cu Vigu. La naţională stăteam în cameră cu Puiu Iordănescu şi cu Vasile Iordache. Toţi eram prieteni, chiar dacă mai aveam şi noi discuţii.

„Nu mai sunt fotbaliştii ăia de altădată”
Ce părere aveţi despre fotbalul din ziua de azi de la noi?
Nu mai sunt fotbaliştii ăia de altădată. Păi, noi, de exemplu, aveam pregătirea aia de iarnă, care era foarte bună. Se făcea la munte, aveam toate condiţiile, mâncare bună, tot ce voiai. Acum, ce să zic, cu jucătorii de azi, atât îi protejăm, îi ducem la căldură că îngheaţă, şi când se întorc înapoi să joace parcă sunt băgaţi în ghips. Nu mai sunt fotbaliştii ăia de altădată.

Uitat de Steaua, ajutat de Rădoi şi Olăroiu
Născut pe 14 octombrie 1951 în Dobroeşti, Ştefan Sameş a fost de două ori campion cu Steaua, în 1976 şi 1978. A jucat de 49 de ori în naţionala României, pentru care a înscris trei goluri. Uitat de clubul din Ghencea, marele fotbalist a fost ajutat financiar de Mirel Rădoi şi de Cosmin Olăroiu pentru efectuarea unui tratament în Austria. Fane Sameş s-a stins din viaţă ieri, dimineaţă, în urma unui cancer nazofaringian.

274 de meciuri a jucat Ştefan Sameş pentru Steaua, echipă pentru care a înscris 20 de goluri.

Citiţi aici interviul integral cu Ştefan Sameş.