Adrian Vasilescu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi economişti ai Băncii Naţionale, vorbeşte într-un interviu acordat ziarului ”ring” despre dificultăţile pe care le întâmpină finanţele mondiale, dar mai cu seamă economia României. Consilierul guvernatorului BNR spune că nu avem motive să ne alarmăm din cauza cursului valutar şi atrage atenţia cu privire la un fenomen care capătă amploare în spaţiul public: diversitatea de opinii.

Domnule Vasilescu, nici nu a ieşit bine România din recesiune, că deja pe cerul Europei se adună nori negri ameninţători. Ţări precum Grecia, Portugalia, Spania, Italia sunt la un pas să intre în incapacitate de plată. Ce face România în acest timp, ce măsuri de precauţie sunt necesare acum?
Măsurile pe care ar fi trebuit să le ia România le-a şi luat. În lume şi în Europa se întâmplă şi lucruri rele la această oră, lucruri grave pe care chiar şi fără voia noastră, suntem nevoiţi să le luăm în piept. Din 27 de ţări ale UE, foarte puţine, doar patru sau cinci, se încadrează în criteriul Uniunii Europene de deficit bugetar. România depăşeşte şi ea criteriul de 3% pentru deficit bugetar. În acelaşi timp, tot patru sau cinci ţări respectă criteriul de datorie externă raportat la PIB. Aici, România este între cele care respectă acest criteriu. Datoria statului român la această oră este de 30% din PIB. Criteriul este de 60%. Toate necazurile le fac în Europa ţările cu datorii care depăşesc acest nivel. Italia şi Grecia sunt două ţări cu datorii peste nivelul PIB-ului. Grecia are cam 140% peste nivelul PIB-ului, Italia are şi ea cam 120%. Pe de altă parte, România a ieşit din recesiune abia la 31 martie 2011. Nu ştim încă ce va fi mai departe. Aşteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile, dar cert este că şi România se află în criză. În aceste condiţii, există un efect de contagiune pe care nu îl putem evita. Nicio ţară nu poate evita efectul de contagiune. Sunt cinci ţări din zona euro, cum spun unii, de la periferia zonei euro, în care se întâmplă lucruri primejdioase.

Cât de mult este afectată România de problemele pe care le întâmpină aceste economii? Ce vom face atunci când românii care muncesc în prezent în Italia, Spania nu vor mai reuşi să trimită bani familiilor din ţară?
Această sursă de bani nu exprimă un contract pe care îl are ţara. Este o sursă pe care ne-au adus-o împrejurările. Problema este că aici nu se poate lua nicio măsură. Nu este o fatalitate că, dacă se vor încurca lucrurile în Italia, cei care vor fi loviţi vor fi românii. Poate că nu. Ce se întâmplă în Grecia, spre exemplu, are legătură directă cu noi prin băncile româneşti cu capital grecesc. Colegii mei de la BNR au analizat această realitate pe toate feţele. Ea nu prezintă un pericol pentru România. Din mai multe puncte de vedere: sunt bănci româneşti cu capital grecesc, dar româneşti, iar acestea sunt supravegheate, reglementate şi monitorizate de Banca Naţională cu foarte multă atenţie. La această oră pot să spun cu mâna pe inimă că nu există niciun fel de pericol din acest punct de vedere. Nu avem niciun motiv de panică, să ne speriem, dar avem un foarte serios motiv pentru analize lucide. Lumea este în criză şi criza nu aduce bucurii. Criza aduce lacrimi. E o criză mare. Nu este o criză ca în 1987, care s-a stins în două săptămâni. E o criză care are zorii în SUA anului 2007, iar acum suntem în 2011. Izbucnirea a fost în 15 septembrie 2008, când a fost limpede pentru toată planeta că începe criza şi o vedem cu efecte apăsătoare pentru România în 2009, 2010, 2011. Eu văd încă alţi câţiva ani de criză. Mi-e teamă la această oră nu de Italia, nu de Grecia, nu de Spania, mi-e teamă de Statele Unite. Pentru că are probleme cu datoria publică. Am văzut că Obama a schimbat macazul. Administraţia americană a schimbat macazul. De la ideile limpezi pe care le-au exprimat cu săgeţi trimise spre Europa – că voi mergeţi pe o cale greşită, că vreţi în primul rând să vă rezolvaţi bugetele şi pe urmă să vă ocupaţi de creştere economică, noi, americanii, spunem clar: de creşterea economică ne apucăm acum, iar de bugete ne vom ocupa în anii 2014, 2015. Suntem în vara lui 2011 şi, marţi seara, discursul lui Obama a fost ca pentru 2014. Practic, au schimbat macazul. Au spus: în momentul de faţă, bugetul este foarte important, deficitul, de asemenea, datoria este foarte importantă, Congresul trebuie să intervină. Dacă nu, s-ar putea ca SUA să intre într-o nouă recesiune.

De ce apar frecvent agitaţii de pe piaţa valutară, dar mai ales ce soluţii mai au la îndemână românii cu credite în franci elveţieni, care, iată, în această perioadă îşi văd ratele crescând peste noapte?
Pe piaţă nu a mai fost agitaţie, tranzacţiile s-au desfăşurat normal, chiar cu o prudenţă oarecare din partea investitorilor. Ziua de marţi (n.r. - săptămâna trecută, când s-a înregistrato cotaţie-record a raportului euro-leu) a dat o pieţei o configuraţie mai agitată, dar nu poate să se Înscrie într-o tendinţă, este numai o valoare care s-a înregistrat într-o singură zi, tot aşa şi ziua de miercuri, care a fost o zi calmă şi cu o apreciere uşoară, nici ea nu poate să se înscrie într-o tendinţă. Banca Naţională este cu ochii în patru pe piaţa valutară, monitorizarea este făcută clipă de clipă şi aşteptăm evoluţiile viitoare pentru analize şi concluzii. Ce a fost marţi, miercuri nu sunt tendinţe. Sunt fotografii. Referitor la creditele contractate în franci elveţieni, pot să spun doar că în vremea în care creditul în franci elveţieni era foarte ieftin şi băncile ofereau credite în această monedă, iar românii se repezeau, în acea vreme, BNR a atras atenţia în repetate rânduri. Adesea, BNR a spus: împrumutaţi-vă în moneda cu care sunteţi plătiţi şi feriţi-vă de francul elveţian, pe care noi nu îl putem stăpâni. Avem pe piaţa noastră valutară un singur reper: relaţia leu-euro. Am atras atenţia şi am spus că nu avem ce face dacă francul elveţian se apreciază faţă de moneda euro pe piaţa internaţională, în mod automat, matematic, se apreciază faţă de leu. Nu există soluţie. Aceia care au credite în această monedă cred că trebuie să încerce să şi le refinanţeze într-un fel.

Cum vedeţi relaţia dintre Banca Naţioanlă şi actualul guvern?
Eu o văd foarte limpede. Banca Naţională, prin lege, este chemată să colaboreze cu guvernul pe care ni-l dă ţara.

Şi cooperează bine acum?
Cooperează. Cooperează chiar bine. Bine în sensul că BNR dă un sprijin important guvernului. BNR nu face politică. Ea colaborează cu guvernul pe care îl dă ţara, nu face nici mofturi, nici obiecţii. Nu există aşa ceva în judecăţile băncii centrale.

Ce se întâmplă cu investiţiile străine? Cât de atractivă mai este România acum pentru investitorii din afara ţării?
Avem nevoie de invesţii străine ca de aer. Criza este un fapt grav care i-a determinat pe investitorii de pe toată planeta să îşi piardă apetitul pentru risc. Nu îşi mai permit investitorii să rişte atât de uşor. Toată lumea se întreabă: domnule, banii aceia, care până în 2008 se plimbau pe planetă, circulau peste tot şi erau atât de mulţi şi veneau şi pe la noi pe aici, norul venea şi trântea o ploaie de bani deasupra României, unde or fi banii ăia? Unii au dispărut, pentru că erau bani din vânt, dar alţii sunt la adăpost şi aşteaptă vremuri bune. Dacă noi vom reuşi în anii care vin să arătăm că aici este o zonă de stabilitate şi dacă reuşim să asigurăm un mediu în care pot ajunge bani pentru că nu vor fi risipiţi, atunci vom avea parte de investiţii străine. Investitorii au văzut în România un petic de cer senin prin măsura Agenţiei Fitch de a ne încadra în clasa ”puteţi investi aici”. Nu spune Fitch ”merită să investiţi aici”, ceea ce înseamnă că am reuşit să facem pluta, dar mai departe trebuie să înotăm viguros.

Domnule Vasilescu, ce anume consideraţi că este nociv pentru România zilelor noastre? Care sunt lucrurile esenţiale de care ar trebui să ţinem cont cu toţii şi de ce oamenii care au în mână destinele ţării nu par să găsescă soluţii pentru o viaţă mai bună?
Atunci când omul se îmbolnăveşte, lucrul cel mai important este să existe un diagnostic exact. Fără asta nu poate fi tratată boala. Noi, din păcate, nu avem un diagnostic exact. Sunt multe... Bugetul nostru are probleme, performanţa noastră în muncă are probleme. Sistemul de învăţământ este un domeniu extrem de sensibil. Un dicton spune că o ţară valorează în ochii lumii tot atât cât valorează învăţământul în ochii ei. Tare mi-e teamă că învăţământul nu mai valorează prea mult în ochii ţării. Şi se mai întâmplă ceva, următorul fenomen: o diversitate foarte mare de opinii nu cred că este sănătoasă. La noi, din păcate, există o foarte mare diversitate de opinii. Nu cred că la această oră în România există ceea ce se numeşte opinie publică, care să fie dominantă. Nici măcar nu sunt mai multe opinii publice, să spunem două-trei opinii publice care să fie opiniile unor grupuri mari. Nu. Aproape că apare individul şi opinia. Sigur că există şi aici efectul de contagiune, care există în economie. Se iau unii după alţii. Întotdeauna vin cu propriile păreri şi interese. Cred eu că societatea noastră civilă nu este bine conturată. Mai mult decât atât, chiar avem o deformare. Când vorbim despre societatea civilă, ne gândim la câteva ONG-uri care sunt preocupate de curăţirea vieţii politice, de un parlament curat, de nu mai ştiu ce acţiuni importante, dar nu esenţiale. Esenţial ar fi să avem o societate civilă care înseamnă preoţii din biserici, înseamnă învăţătorii şi profesorii din şcoli, presa, Academia Română şi alte instituţii importante. Deci să vedem o societate civilă care se gândeşte, dezbate, caută drumuri pentru ţară şi care dă mesaje ţării.

”Trebuie să înţelegem că am irosit mulţi ani. A fost cer senin pe planetă, au fost ani în care valuta venea de peste graniţele României în valuri. În perioada 2005-2008, România a primit în fiecare an, sub diferite forme, câte 16 miliarde de euro. Criza ne arată că banii aceia mulţi nu am ştiut să îi folosim. I-am dus în consum.”, a declarat Adrian Vasilescu.

”Mulţi oameni sunt săraci. Foarte mulţi români au greutăţi imense. Unii s-au obişnuit şi cu sărăcia, şi cu strânsul curelei. Pentru mulţi, strânsul curelei a devenit un perpetuum mobile. Eu văd uneori lucrurile atât de grave plecând tocmai de aici. Adică o mare parte din români nu văd criza şi nu simt criza pentru că ei au fost tot timpul în criză.”

”Şi criza aceasta a venit din America şi toate crizele lumii au venit din America. O criză plecată din Viena anului 1870 a lovit Wall Street pentru o zi, şi atât. Crizele plecate din America au lovit lumea cu anii. Asta este tema mea.”, a mai spus consilierul BNR.