Sunt obişnuiţi cu focul, dar nu cu moartea. Nici măcar timpul nu le poate scoate din cap pompierilor care au salvat bebeluşii din flăcări imaginile terifiante din „camera groazei” de la Maternitatea Giuleşti.
Şi-au riscat viaţa de nenumărate ori în lupta cu flăcările şi au salvat sute de oameni din ghearele morţii fără a se gândi vreo clipă la riscuri. Un singur caz însă le-a rămas viu în minte chiar şi la un an după tragedie: incendiul de la Maternitatea „Panait Sârbu” din Capitală. Cristian Vâlcu, Dan Petrişor, Marius Simionescu, Niculae Cristian şi Marian Dumitru sunt cei cinci pompieri care au refuzat să creadă că vreunul dintre bebeluşii din camera cuprinsă de flăcări va putea pieri în acea încăpere.
Pe graniţa dintre sentiment şi meserie
Prima „luptă” a pompierilor pe 16 august 2010, la Maternitatea Giuleşti, a fost dusă cu propriile lor sentimente. „Noi am fost anunţaţi că este o explozie la maternitate şi deja ne gândeam la pereţi căzuţi şi altfel de nenorociri. Chiar din momentul în care am primit apelul prin dispecerat nu ne-am gândit nicio clipă că vom întâmpina atâtea probleme acolo. Prima dată ne-am gândit că este vorba de o magazie… dar, de fapt, nu a fost o explozie. Când am ajuns în faţa maternităţii, oamenii săreau pe noi să le salvăm copiii. Dar experienţa ne spune că nu trebuie să ne afecteze nimic din ce e în jur şi să ignori alte elemente care te pot împiedica. În plus, dacă ascultam urletele disperate şi ne lăsam duşi de sentimente, cădeam psihic şi ne cuprindea frica, ceea ce este cel mai cumplit lucru”, ne-a mărturisit Cristian Vâlcu, coordonatorul echipei.
„Erau fragili şi mici… cât palma”
Odată ce au început să povestească, cei cinci pompieri şi-au amintit fiecare secundă din camera incendiată de parcă s-ar fi întâmplat ieri. „Ajunşi în interior, cele mai mari probleme le-am întâmpinat din cauza aparaturii pentru că nu ştiam să scoatem copiii din incubatoare. Era un fum foarte gros şi abia dacă ne dădeam seama de schema camerei, însă gândul că acolo erau nişte suflete ne determinau să nu ne mai gândim atât de mult la riscuri. Pot spune că nu am apucat să mă uit prea atent la copiii ăia pentru că îi scoteam şi îi dădeam mai departe să îi ducă la spital. Ştiu doar că erau fragili şi mici… cât palma. Mănuşile erau mai mari decât ei şi a trebuit să le scoatem ca să îi putem apuca. Am încercat să îi scoatem cât mai repede pentru că incubatoarele se topeau peste ei, însă erau legaţi câte doi la tuburi de oxigen şi evacuarea devenea din ce în ce mai grea. Mai mult, în camera de lângă erau femei care năşteau şi era o agitaţie de neimaginat” , ne-a povestit Niculae Cristian.
„Mai târziu am realizat riscurile la care ne-am supus”
„În prima fază este adrenalina care ne domină. Nu te mai gândeşti atunci la riscuri, ci doar că trebuie să ajungi acolo. Erau acolo tuburi de oxigen care puteau exploda în orice clipă, însă atunci le vezi şi nu ai ce face. Mai târziu am realizat riscurile la care ne-am supus… abia după ce terminăm intervenţia… în drum spre unitate. Sunt şi cazuri în care nu poţi acţiona haotic, adică nu mă arunc în foc pentru a salva pe cineva dacă nu am o cale de a ieşi de acolo cu acea persoană… nu are sens să moară doi oameni într-o acţiunie nebunească”, a afirmat Marian Dumitru.
„Mănuşile erau mai mari decât ei şi a trebuit să le scoatem ca să îi putem apuca. Am încercat să îi scoatem cât mai repede pentru că incubatoarele se topeau peste ei.”
6 bebeluşi şi-au pierdut viaţa în urma incendiului de la Maternitatea „Panait Sârbu”.
„S-a folosit foarte puţină apă şi spumă pentru că nu trebuia să deteriorăm probele pentru anchetă.”, Marius Simionescu, pompier
„În afară de minister, nu ne-a mulţumit nici un părinte sau autoritate pentru ce am făcut acolo.”,Cristian Vâlcu, pompier
