Într-un interviu acordat site-ului fcsportulstudentesc.ro, marele actor a înfierat fotbalul românesc şi protagoniştii acestuia.

Mircea Diaconu este actor, director de teatru şi senator; dar şi profesor de teatru şi scriitor. Asta nu-l împiedică să fie atent şi la sportul românesc, mai ales la fotbal. Faţă de „generaţia Dobrin”, din care se declară cu mândrie că face parte, fotbalul actual îl sperie.

Sportul, armonia dintre trup şi creier
Vă place sportul?
Dacă este mişcare, dar nu pur şi simplu, ci ordonat şi cu reguli foarte precise, e clar că nu se poate fără creier. Ceea ce înseamnă că mişcarea trupului şi mişcarea creierului sunt ecuaţia zilnică a unui om activ. Altfel, ţi se umflă doar muşchii sau... calci în toate străchinile. (...)

Aţi practicat vreun sport?
Nu unul singur. În liceu am fost selecţionat în echipa de handbal. Am participat şi la campionate regionale, dar n-am reuşit să trecem mai departe. Am făcut aproape toate disciplinele de atletism, dar şi puţin box. Îmi place orice formă sau întrecere sportivă care nu este afacere, aranjament sau demonstraţie. (...)

Fotbalul, mai mult o afacere
Dar despre fotbal ce părere aveţi?
Din păcate, fotbalul s-a îndepărtat de noţiunea de sport şi a devenit afacere. Mă deranjează spectacolul de prost gust al acestei specii nesportive care se numeşte finanţator. În mintea mea, o întrecere sportivă ar trebui să fie ca o demonstraţie de nobleţe, fairplay şi voinţă, atribute ale învingătorului de orice fel. Astea se cântăresc în ovaţii şi admiraţie. Dacă se cântăresc doar în bani, nu mai putem vorbi de sport. De aceea mă sperie starea de astăzi a fotbalului românesc.

Ce părere aveţi despre lumea fotbalului din România?
Văd o singură ieşire. Ca finanţarea să vină din partea unor structuri, asociaţii, firme mari, şi nu din partea unui singur individ care se comportă dictatorial. Ţineam cândva cu un club, cu faimă, culorile şi cu onoarea lui. Cum aş mai putea să fac acest lucru astăzi, când nu mai există decât indivizi, prea puţin instruiţi, care ştiu doar să împartă bani în stânga şi în dreapta, care, până la urmă, vând şi cumpără oameni, distrug simboluri şi falimentează onoarea? (...)

“Naţionala e în faliment”
Cel mai mare fotbalist român?
Fiecare generaţie se leagă de cei pe care i-a văzut la început. Eu sunt generaţia Dobrin. Sigur că am fost mândru de toate succesele anilor '70, perioada lui Dumitrache, Lucescu, Dumitru şi, mai târziu, cu Hagi şi Gică Popescu, când încă se mai putea vorbi despre fotbal ca sport. Astăzi însă, când abia trecem de San Marino, când tot ce contează este ce maşină conduci şi ce top-model ai la braţ, nu mai sunt mândru.

Ce credeţi despre echipa naţională?
Faliment!

Dar despre fotbalul românesc?
Trebuie reinventat.

„Despre Adrian Mutu pot spune că e... brânză bună în burduf de câine.”

61de ani va împlini, în Ajunul Crăciunului, actorul Mircea Diaconu.