Lăzăroiu: „Trebuie să învățăm să nu mai trăim din datorii”
Lăzăroiu: „Mă voi implica într-o nouă construcţie politică”
Lăzăroiu „Fiul meu trăiește la Cercul Polar”

Ministrul Lăzăroiu – 50% politică, 50% viaţă. Un interviu despre Alba-ca-Zăpada, Patagonia, bogăţia la români şi despre confortul cauzator de lâncezeală.
Întâlnirea cu ministrul muncii şi solidarităţii sociale era programată pentru miezul zilei. La ora fixată, dau să intru pe uşa ministerului. Îmi deschide chiar Sebastian Lăzăroiu. Spune scurt: „Hai, te aşteptam. Îţi propun un interviu tineresc, îl facem în maşină, trebuie să ajung la guvern“. Mă trezesc pe bancheta din spate a maşinii. Urmează un sfert de oră, din care 10 minute petrecute în faţa clădirii Executivului, în care „interviul tineresc“ propus nu respectă, din fericire, nici un şablon al formei fără fond propuse public în ultimii ani de politicieni.

Vă consideraţi un om bogat?
Sunt, cert, printre cei 40% cei mai bogați români, probabil, chiar printre cei 15% cei mai bogați români. Cu toate astea, nu mă consider bogat. N-am averi impresionante. Știu însă că sunt 85% din români mai săraci decât mine. Și asta nu îmi creează niciun confort.

Cum puteţi să spuneţi despre o familie cu 800 de lei pe membru că este bogată?
N-am spus niciodată așa ceva. Este o minciună creată de televiziuni. Am spus o realitate statistică. Cei mai bogați 40% din români au un venit de peste 800 lei pe membru de familie. E un grad de comparație, atât. Asta nu îi face bogați în sensul absolut. În Republica Moldova sau în Namibia, și limita de jos a acestor 40% din români ar fi considerați bogați. În Norvegia sau Germania, foarte săraci. Sărăcia și bogăția sunt relative. Dacă dumneavoastră aveți 4 lei, iar eu 2, se cheamă că sunteți mai bogat ca mine. Sensul ăsta e: chiar și în sărăcie, unii sunt mai bogați decât alții. Adică au un pic mai mult.

„Oamenii săraci nu au nevoie de milă, ci de solidaritate”
Și totuși, 800 lei pe membru de familie nu îţi asigură un trai decent.
Așa este. Bineînțeles că familiile cu 8 milioane pe lună sunt foarte departe de a trăi fără grija zilei de mâine, dar strict statistic, în România, din păcate, se încadrează în partea superioară a grilei de venituri. Mai ales că 60% din români sunt mai săraci decât ei. Știu că asta nu ar trebui să îi consoleze în niciun fel. Este o realitate de la care pornim și pe care trebuie să ne-o asumăm cu toții. De aici se naște sentimentul unei solidarități reale. Nu pot să îi dau ajutor social și celui cu 300 de lei, și celui cu 800 de lei. Ar însemna ca 60% din români să ia ajutoare sociale. Așa ceva este im¬posibil în orice economie sănătoasă. Cine ar trebui să plătească pentru aceste ajutoare? Noi toți le plătim din taxe și impozite. Dar trebuie să stabilim un prag de la care nu dai nici un ajutor. Ajutoarele sociale sunt peste tot în lume o excepție, nu o regulă. Sunt destinate celei mai sărace pături a populației.

Păreţi un om destul de dur și insensibil în discursul pe care îl aveţi. Nu pare că vă e milă de oamenii săraci.
Să știți că eu mă gândesc des la acești oameni care nu o duc prea bine, îi înțeleg foarte bine și îmi pare rău că viața lor de zi cu zi nu este la nivelul așteptărilor. Nu cred că de milă au nevoie aceşti oameni, ci de solidaritatea noastră, a tuturor. Trebuie să facem în așa fel încât cei mai bogați 40% din români să nu pornească de la 200 de euro pe membru de familie, ci de la 800 sau de la 1.000. Dar asta nu se poate face peste noapte. Și în nici un caz altfel decât prin performanță economică. Trebuie să învățăm să producem mai bine și să trăim fix din ceea ce producem. Nu din datorii. Pentru că aceste datorii le vor plăti copiii noștri. Între un sărac şi un copil, mi-e mai milă de copil. Fiecare copil înseamnă viitorul nostru.

„Fiul meu trăiește la Cercul Polar”
Aveţi copii?
Da, am un copil. Împrejurările au făcut să trăiască în Finlanda de nouă ani. Este probabil printre 50% cei mai bogați finlandezi. Așadar, nu trăiește într-o familie înstărită. Și, în orice caz, e educat să nu își dorească mai mult decât își poate permite familia lui.

Petreceţi destul de puţin timp cu el având în vedere distanta...
Așa e. E dureros că nu pot petrece mai mult timp. Mai ales de când ocup funcții de demnitate în stat e din ce în ce mai greu să ne găsim timp să petrecem împreună. Fiul meu mai vine în România, eu mai merg pe acolo. Dar timpul și distanța sunt greu de acoperit. Fiul meu locuiește undeva la Cercul Polar. Acolo sunt ierni grele, cu mult întuneric. Temperaturile rar cresc peste -30 de grade Celsius iarna.

Și cum vă adaptaţi când mergeţi acolo?
Greu. E dificil, vă dați seama. Dar acum cincişase ani, când eram și eu mai tânăr, intram în saună și ieșeam pe urmă dezbrăcat la -30 de grade. Finlandezii fac regulat asta. Uite că a reușit și un român.

„Trăiesc auster. Confortul duce la lâncezeală”
Sunteţi destul de discret cu viaţa personală. Sunteţi divorţat, asta se știe, aveţi un copil. Aveţi prieteni, cum vă petreceţi timpul liber?
Sunt discret, da. Nu îmi place să îmi expun viața personală în public. Nici n-ar fi cine știe ce. Mai ales de când sunt ministru sunt tot timpul pe baricade la serviciu. Găsesc puțin timp pentru prieteni. Și cu ei discut tot politică. Ajung acasă seara târziu și dorm pe un pat de cuie.

Cum adică un pat din cuie?
Un pat făcut din cuie ascuțite.

Ce înseamnă asta?
Trăiesc auster. E o austeritate pe care mi-o impun. Asta îmi ține mintea trează permanent. Stau într-un apartament la bloc. N-am mare lucru prin casă. Îmi place să am spațiu, altfel m-aș sufoca. Am strictul necesar. Nu mă omor după confort. Confortul duce la lâncezeală.

„Visez să mă întorc în Patagonia”
Totuși, ce vă place să faceţi și nu aveţi destul timp?
Îmi place să înot. Înainte să fiu ministru, făceam asta zilnic jumătate de oră. Acum nu mai am timp. Va trebui să îmi fac. Îmi place și să călătoresc. Făceam asta cândva. Îmi plac țările exotice, îndepărtate.

Ce ţări v-au plăcut cel mai mult dintre cele pe care le-aţi vizitat?
Cel mai mult mi-a plăcut Patagonia. Mulți nu știu unde este. Este la Antipozi, în capătul extrem al Americii de Sud, aproape de Antarctica. E un ținut în care visez să mă întorc. Gheață și foc, munți și prerie. Acolo sunt ghețari, dar și vulcani activi. Patagonia este un loc ce nu pare de pe aceeași planetă cu noi. Mi-a mai plăcut Mongolia. Am stat vreo două luni acolo. Cele mai multe stele pe boltă le-am văzut în Mongolia.

„Sper ca politica de la noi să se adapteze la mine…”
Ce aţi făcut în Mongolia?
N-o să credeți, am făcut sondaje de opinie. De fapt, era un training pentru un institut de sondaje de acolo. Încercam să îi învăț cum se face selecția repondenților, cum se extrage eșantionul. Mă rog, la ei e destul de diferit. În afara capitalei, mulți trăiesc în iurte. Densitatea e foarte mică, poți găsi o iurtă la 100 de km.

Și răspundeau mongolii la întrebări?
O, da! Și erau foarte informați. Am întâlnit un om care trăia într-o iurtă foarte izolată. Și era întrebarea cu încrederea în politicieni, pe care o punem și la noi. M-a surprins că îi știa pe toți. Nu mă așteptam. El urmărea politica la radio. Asculta tot timpul știrile. Mi-a spus că merge și la vot. Mergea pe motocicletă 100 de km în ziua alegerilor ca să voteze. Impresionant!

Politica la noi e mai specială. Cum v-aţi adaptat?
Nu știu dacă m-am adaptat. Sper ca politica de la noi să se adapteze la mine. Eu vin cu o anumită rigoare. Am fost cercetător. Încerc să am abordări echilibrate, dar asta nu înseamnă că nu știu să mă bat pentru convingerile mele.

„Mă voi implica într-o nouă construcţie politică ”
Sunteţi, în general, calm, dar ultima oară v-am văzut cam nervos la Comisia de muncă...
Am fost ușor provocat. Mă așteptam la asta. Dar nu pot să spun că m-am enervat. M-a deranjat lipsa de respect a unor membri față de un ministru, ca reprezentant al unei instituții. Trebuie să existe respect între instituții. Prin simpla mea prezență la comisie am dovedit că îi respect. Am venit acolo să îi informez asupra unor teme importante. Puțini știu că eu sunt cel care a solicitat acea discuție. În plus, mi s-a părut că nu funcționează regulile unui dialog civilizat. Ești întrerupt. Ți se ia cuvântul brusc. Acolo pare mai degrabă un joc de rugby fără arbitru.

După un an, toată lumea vorbește iar de Alba-ca-Zăpada. A înviat... O să vă implicaţi într-o nouă construcţie politică?
Sigur, mă voi implica. Chiar e nevoie de o nouă construcție politică. Dar nu de dragul să avem o altă formațiune. Intrăm într-o lume nouă și trebuie să intrăm cu un proiect nou de societate. De asta am spus, nu vă gândiți la Alba-ca-Zăpada ca la un partid și atât. Alba-ca-Zăpada este până la urmă o nouă ordine instituțională care să ne ajute să ieșim din impasul actual. Și nu este impasul României. Este impasul tuturor țărilor.

“Fiul meu e educat să nu își dorească mai mult decât își poate permite familia lui.”, Sebastian Lăzăroiu

“Trebuie să învăţăm să trăim din ce producem, nu din datorii ”, Sebastian Lăzăroiu

“Chiar e nevoie de o nouă construcție politică. Dar nu de dragul să avem o altă formațiune. Intrăm într-o lume nouă și trebuie să intrăm cu un proiect nou de societate ”, Sebastian Lăzăroiu

“Alba-ca-Zăpada este, până la urmă, o nouă ordine instituţională care să ne ajute să ieşim din impasul actual ”, Sebastian Lăzăroiu