Săptămână decisivă în parlament pentru rezolvarea eternei probleme a câinilor comunitari.
În condiţiile în care actuala Lege a animalelor are numeroase scăpări şi şi-a dovedit inutilitatea, mai multe amendamente propuse de PDL vor să facă un pas decisiv în ceea ce poate însemna sfârşitul coşmarului trăit de bucureşteni din cauza câinilor comunitari bolnavi şi agresivi. Unul dintre cei mai activi parlamentari PDL care au luptat pentru o lege mai bună şi mai clară în ceea ce priveşte animalele de companie şi fără stăpân este deputatul Ştefan Pirpiliu, preşedintele PDL al filialei din sectorul 5 al Capitalei.

După un an de luptă, săptămâna aceasta poate însemna câştigarea „războiului”?
Este greşit din punctul meu de vedere să ne referim la o iniţiativă legislativă ca la un război. Este vorba doar despre intrarea în normalitate şi în rândul ţărilor civilizate prin adoptarea unei Legi a animalelor funcţionale. Este adevărat că o mică parte a societăţii, şi aici mă refer la acea parte direct interesată, reprezentată prin ONG-uri sau diverşi oameni politici în căutarea unei brume de capital electoral, a încercat să facă totul să pară un război, dar nu este cazul. Eu vreau doar ca bucureştenii, printre care mă număr şi eu, să îşi poate lăsa copiii la joacă sau să-i ia la plimbare prin oraş fără teama că ar putea fi muşcaţi sau, mai rău, răniţi grav de haitele de câini comunitari care împânzesc Bucureştiul.

Aţi spus o Lege a animalelor funcţională. Dar noi avem în acest moment o lege, de ce trebuie ea modificată?
Aici ar putea foarte bine să vă răspundă orice bucureştean. Vi s-a părut că de 20 de ani s-a rezolvat problema câinilor comunitari din Capitală? S-au spus atâtea, am trecut prin episoade îngrozitoare, care au făcut înconjurul lumii şi care au aruncat o pată greu de şters pe obrazul nostru, al românilor, şi nu s-a rezolvat nimic. Şi asta pentru că legea actuală nu este bună. Nu s-a vrut a fi bună din capul locului. Şi cred că este momentul să renunţăm la ipocrizie şi să spunem lucrurilor pe nume: atât oamenii politici, cât şi societatea civilă, prin aceste ONG-uri, n-au vrut niciodată rezolvarea acestei probleme. Dacă în ceea ce priveşte ONG-urile eu cred că motivul este unul destul de clar şi are o puternică conotaţie materială, în ceea ce priveşte oamenii politici, eu cred că aceştia au dorit comoditate şi lipsa de răspundere, evident mascată public sub dragostea faţă de animale. Dar aici nu vorbim despre dragostea de animale, vorbim despre civilizaţie, despre normalitate, vorbim, dacă vreţi, despre capitalele europene pe care cu toţii le vizităm, şi atunci când le vedem ne dorim ca şi Bucureştiul să arate la fel.

“Sunt convins că majoritatea bucureştenilor doresc rezolvarea acestei probleme”
Dar, chiar şi aşa, să trecem direct la eutanasiere…
Vedeţi, asta este problema. Oamenii nu cunosc detaliile amendamentelor la lege propuse de mine şi sunt intoxicaţi de tot felul de fumigene aruncate de cei care trăiesc şi fac bani frumoşi de pe urma câinilor comunitari. Eu spun foarte clar, nu vorbim despre eutanasiere. Vorbim despre civilizaţie.

Adică?
Dacă amendamentele legislative pentru care mă lupt vor reglementa această problemă ce pare fără rezolvare de 20 de ani, lucrurile se vor petrece în felul următor: -va exista o perioadă de 30 de zile în care orice doritor/iubitor să poată adopta un animal de pe stradă. După care să îl înregistreze, să-l vaccineze, într-un cuvânt, să aibă grijă de el fără să-i mai dea drumul imediat pe stradă, aşa cum se întâmplă acum. După expirarea perioadei să se treacă la procedura capturării tuturor animalelor comunitare rămase pe străzi.
Astfel, în urma capturării de pe stradă, să se identifice animalele care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică şi aceste animale bolnave să fie eutanasiate aşa cum prevede şi acum legea. În ceea ce le priveşte pe cele sănătoase, acestea să fie sterilizate şi cazate în adăposturile municipalităţii.
Ca ultim pas, cuvântul decisiv trebuie să-l aibă municipalitatea. Fie că vorbim despre o nouă perioadă în care municipalitatea acordă un termen de adopţe fie, că vorbim despre păstrarea definitivă în adăposturi sau chiar eutanasiere, decizia trebuie să fie a comunităţilor locale prin aleşii ei sau prin organizarea unor consultări populare.

Dar această problemă nu are rezolvare de 20 de ani, de ce credeţi că aceasta ar fi soluţia?
O lege bună e primul pas. Aplicarea ei va rezolva problema. Paradoxul este că întreaga societate, toţi locuitorii Capitalei suferă în acest moment de pe urma scandalului pe care încearcă să-l întreţină o minoritate. Eu sunt convins că peste 90% din bucureşteni vor rezolvarea acestei probleme. Numai că restul, minoritatea, cea mai mare parte implicată în actualul sistem prin care se sifonează sume importante de bani de pe urma acestor animale, nu vrea rezolvarea acestei probleme. Eu chiar am iniţiat o campanie de strângere de semnături pentru susţinerea acestei legi, pentru a demonstra încă o dată că majoritatea covârşitoare a locuitorilor Capitalei vrea rezolvarea problemei şi intrarea Bucureştiului în rândul oraşelor civilizate ale Europei.

“Câinii comunitari sunt mai egali decât alte animale doar pentru că nu ne ajung nouă în farfurie.”
Bine, dar tocmai aceste ONG-uri vă acuză de lipsă de civilizaţie şi de barbarie pe tema acestei legi?
Aici este tot o perdea de fum pe care ei încearcă să o ridice. Dar nu cred că lumea mai poate fi păcălită. Haideţi să fim serioşi, a existat un moment zero în viaţa oricărei comunităţi europene în care s-a rezolvat această problemă. Haideţi să ne gândim la faptul că anual se sacrifică milioane de animale vii. Fie că vorbim despre pui, porci, vaci ş.a.m.d., nu mai strigă nimeni că-i o barbarie. Acele animale pot fi sacrificate doar pentru că ne ajung nouă în farfurie. Câinii, în schimb, doar pentru că nu-i mâncăm, au drepturi mai mari decât alte animale. E ca în “Ferma animalelor”, de George Orwell: “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât celelalte”. Eu cred că oamenii, marea lor majoritate, nu mai pot fi păcăliţi şi susţin o reglementare a acestei probleme. Haideţi să fie şi Bucureştiul o capitală europeană, aşa cum vedem afară şi aşa cum ne dorim cu toţii să fie şi la noi.

Şi tu îl poţi susţine pe Ştefan Pirpiliu
Deputatul Ştefan Pirpiliu lansează invitaţia pentru bucureştenii care doresc rezolvarea problemei câinilor comunitari de a fi prezenţi în cursul acestei săptămâni în momentul votării legii în Parlamentul României. În plus, pentru cei care doresc să semneze petiţia de susţinere a noii legi, o pot face acum şi on-line accesând site-ul petitieonline.ro

70.000 de bucureşteni ar putea fi muşcaţi de câini şi 7-14 persoane ar putea muri sfâşiate de maidanezii agresivi în viitor dacă această problemă nu este rezolvată în următorii ani.

DECALOGUL LUI PIRPILIU sau paşii care pot rezolva problema câinilor comunitari
Să existe o perioadă de 30 de zile în care orice doritor/iubitor să poată adopta un animal de pe stradă. După care să îl înregistreze, să-l vaccineze, într-un cuvânt, să aibă grijă de el fără să-i mai dea drumul imediat pe stradă, aşa cum se întâmpla acum. După expirarea perioadei să se treacă la procedura capturării tuturor animalelor comunitare rămase pe străzi.
Astfel, în urma capturării de pe stradă, să se identifice animalele care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică şi aceste animale bolnave să fie eutanasiate aşa cum prevede şi acum legea. În ceea ce le priveşte pe cele sănătoase, să fie sterilizate şi amplasate în adăposturile municipalităţii.
Ca ultim pas, cuvântul decisiv trebuie să-l aibă municipalitatea. Fie că vorbim despre o nouă perioadă în care municipalitatea acordă un termen de adopţie, fie că vorbim despre păstrarea definitivă în adăposturi sau chiar eutanasiere, decizia trebuie să fie a comunităţilor locale prin aleşii ei sau prin organizarea unor consultări populare.

De 20 de ani se cheltuiesc sume uriaşe din banii publici pentru animalele comunitare fără ca problema să fie rezolvată. În loc să umplem adăposturile cu animale extrem de bolnave, pentru hrana cărora să plătim indemnizaţie zilnică, le vom păstra doar pe cele sănătoase care vor putea fi adoptate de iubitorii de animale. În noua formulă, vom rezolva şi problema animalelor fără stăpân şi le vom asigura celor sănătoase condiţii de viaţă mai bune şi asta fără să cheltuim niciun leu în plus.

Dacă adopţi un animal, trebuie să ai grijă de el, să fii obligat prin lege să-i faci analize, să-l întreţii, să nu-l abandonezi. Dacă-l abandonezi ai, pe lângă responsabilitatea normală faţă de acel suflet, şi responsabilitatea faţă de semenii tăi, un copil poate fi muşcat grav sau chiar un om poate fi ucis de muşcăturile unui câine cum, din păcate, s-a mai întâmplat în România.

În calitate de deputat, am datoria de a-i apăra pe oamenii care au de suferit de pe urma acestor episoade tragice în care sunt implicate animale. Responsabilitatea celui care deţine sau îşi abandonează animalul nu va mai fi doar una morala, ci şi penală. Susţin ca, dacă animalul adoptat vatămă grav o persoană, acest animal să fie eutanasiat, iar persoana care l-a adoptat şi nu a avut grijă de el să răspundă contravenţional. Dacă victima moare, cel care a adoptat câinele trebuie să răspundă penal.