O discuţie cu managerul Spitalului ”Sf. Ioan” despre medicină, viaţă, amintiri, literatură şi muzică ne-a dat motive de îngrijorare. Prof. dr. Alexandru Ciocâlteu susţine că ”50% din românii adulţi au hepatită B sau C” şi consideră că, în viitor, ”sistemul sanitar va suferi schimbări care, pentru unii, vor fi şocante”.

Cum a influenţat democraţia societatea românească?
Comunismul era o dictatură a prostiei agresive, iar democraţia este o dicatatură a prostiei. Aşa consider eu. Era normal să ajungem unde am ajuns, adică pe fundul prăpastiei, pentru că nu noi am făcut revoluţia din 1989, iar un popor care se lasă manipulat nu are mare viitor.

Sistemul sanitar cum s-a schimbat?
Seringile unice au fost introduse în România în 1995. 50% din românii adulţi au hepatită B sau C. Au contractat virusul pentru că înainte de 1995 se făceau transfuzii cu sânge netestat pentru SIDA şi hepatită. Singurul lucru bun este că, în ciuda sărăciei, avem acces la mai multe medicamente decât înainte. Înainte de `89, românii se tratau doar cu ampicilină şi gentamicină.

Ce părere aveţi despre trecerea CNAS în subordinea ministerului?
Ca medic şi fost preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, consider că decizia nu este tocmai conformă cu normele UE, dar cred că CNAS trebuie să aibă conducere politică din aceeaşi zonă cu Ministerul Sănătăţii. Atunci, deciziile nu se vor mai împiedica de opoziţie. Însă nu există politici şi strategii adevărate pentru anii ce vin. În sistemul sanitar, schimbările vor fi şocante pentru unii. Cred că, încet-încet, totul va trece în privat. Mă tem că adaptarea societăţii româneşti la ce va veni se va face doar la nivelul politicii externe, iar în interior va rămâne haos.

Din anul II de facultate nu am mai fost la teatru
Studenţia dumneavoastră era diferită de cea a generaţiei de acum?
Categoric. Trăiam din bursă, fără fiţe, stăteam la cămin. Când luam bursa, o dată pe lună, ne permiteam să ieşim la masă la restaurantele Gambrinus sau Berlin. Din anul II de facultate am renunţat să mai merg la teatru. Am fost dezamăgit şi am preferat cărţile. M-am refugiat în lectură pentru că nu-mi plac cabotinii. Sunt şi un mare iubitor de muzică. În rest, preferam să ies la plimbare alături de colegii mei, să stăm de vorbă.

Refugiat politic în Germania
Aţi plecat din ţară pentru că cenzura v-a interzis de la tipar?
Pot spune că sunt un scriitor interzis de cenzura comunistă. În `83, doamna Ciobanu, şefa Editurii Albatros, mi-a interzis cartea ”Gheaţă la mal” şi mi-a spus să stau potolit dacă nu vreau să am probleme cu Securitatea. În `89 am fost refugiat politic în Germania. Am stat de pe 6 august până pe 27 decembrie, când m-am întors în ţară. Unele voci susţin că am avut legături cu Securitatea pentru că am făcut armata la Grădiştea. Este o prostie. Aproape toţi mediciniştii din generaţia mea au făcut armata acolo. Şi alte nume importante au trecut pe acolo: Mişu Negriţoiu, Adrian Năstase. Asta nu înseamnă că am fost securişti.

Ofiţer al Ordinului de Malta
S-a schimbat faţa Capitalei în ultimii ani?
Da. Mă bucur, de exemplu, că au apărut cafenelele din Centrul Vechi, dar mă dezamăgesc clienţii. Atât ca medic, cât şi ca ofiţer al Ordinului de Malta, toţi străinii pe care îi primesc în vizită îi scot la un restaurant elegant sau, cel mai adesea, îi invit acasă, să vadă şi ei că România nu înseamnă doar ţigani. În nici un caz nu îi duc să viziteze Casa Poporului. O consider o ruşine. Este o clădire de tip sovietic, nu rusesc. Noi suntem latini cu suflet slav, iar rusesc înseamnă altceva. Muzica rusească, de exemplu, mă face praf.

Aveţi ceva împotriva ţiganilor?
În nici un caz împotriva etniei. Am ceva doar împotriva unui anumit tip de comportament. Ascult Dona Siminică, Maria Lătăreţu. Ţiganii au şi valori. În plus, cred că turnuleţele de la Strehaia pot deveni obiectiv turistic, la fel ca Sagrada Familia a spaniolilor. Cred că România seamănă destul de mult cu Franţa, dar nu ştim să facem turism. Delta, de exemplu, are un potenţial extraordinar.

”Cum l-au proiectat comuniştii, Bucureştiul nu are o amprentă românească. Este un Bărăgan plin de construcţii care vor să semene, pe alocuri, cu magistralele pariziene sau zone din Coreea de Nord.”, Prof. dr. Alexandru Ciocâlteu

”Ciocâlteu are rezonanţă oltenească. Piesa de metal care desparte boii se numeşte la fel. Eu am încercat, de-a lungul vieţii, dar nu am reuşit să despart prea mulţi boi.”, Prof. dr. Alexandru Ciocâlteu

5 persoane cu numele de Ciocâlteu sunt menţionate în Cartea de aur a rezistenţei româneşti împotriva comunismului.

Locuiţi la bloc?
Da. Este mai simplu de trăit deşi, în opinia mea, blocurile sunt ”cimitirele de deasupra”. Am locuit şapte ani la curte şi m-am săturat de manele. În societatea noastră, oamenii nu înţeleg că trebuie să fii cineva, nu doar să pari. De aceea întâlnim multe persoane care locuiesc într-o garsonieră şi au în faţa blocului ultimul model de automobil.