Chiar dacă la bază este inginer electronist, Toni Grecu e mereu plin de umor şi pus pe şotii. Genul de om care te poate binedispune oricând. E normal astfel ca el să fie „şeful” Serviciului Român de Comedie, poate cel mai apreciat „ONG” din România.

Ce aduce nou acest sezon al ”Serviciului Român de Comedie”?
Noutăţi sunt destule, şi în privinţa distribuţiei, şi a conţinutului. Este vorba despre venirea în trupa „SRC” a Monicăi Anghel şi a colegilor Mihai Bobonete şi Cătălin Neamţu, bine cunoscuţi în lumea stand-upului şi a show-urilor de improvizaţie.

Cum aţi reluat colaborarea cu Monica Anghel? Din iniţiativa cui a pornit?
Cred că a fost o revenire naturală a relaţiei profesionale cu Monica. Ea părăsise sfera divertismentului de televiziune de vreun an şi am considerat că ar fi benefic pentru toţi să reîncepem colaborarea.

Domnule Toni Grecu, cum se împacă meseria de inginer electronist cu cea de creator de comedie? Este necesară şi în umor o „tehnică” adecvată?
Meseria de electronist nu am practicat-o din plăcere, ci de nevoie, doar un pic, după facultate. Nu are ce să se împace cu ceva, fiindcă, în afară de emisiunile de divertisment la televiziune, nu fac altceva. (...) Păcat că nu s-a inventat facultatea de comedie, că aş fi urmat-o cu mare drag. Acum, se pare că tot sistemul educaţional este de comedie, nu vedeţi ce bacalaureat de râs a fost anul ăsta?

În anii ’80 circulau pe piaţa neagră casete cu înregistrări ale spectacolelor umoristice pe care le ţineau grupuri precum Divertis sau Vacanţa Mare. Cât a contat „hazul de necaz” pe care românii îl făceau în acea perioadă?
Pe asta s-a bazat divertismentul o bună bucată de timp. Dacă altceva nu aveai voie să faci, măcar spuneai bancuri pe seama regimului, dar şi alea cu perdea, că altfel riscai să le spui bancuri gardienilor. Dacă nu ar fi avut umor de-a lungul istoriei zbuciumate pe care au avut-o, cred că românii ar fi fost acum ruşi sau turci.

„Toma Caragiu este cel mai important actor comic român”
„Şopârla” pornită de la celebrul scheci al lui Toma Caragiu a făcut carieră în scenetele grupului Divertis? Cum reuşeaţi să le strecuraţi?
Au fost multe situaţii de genul ăsta. Şopârlismul a fost oxigenul intelectualilor timp de 45 de ani. Toma Caragiu este, pentru mine, cel mai important actor comic român dintotdeauna şi din multe scheciuri de-ale sale s-au tras glumele de mai târziu. Şi de urmărit, am fost urmărit, ştiu asta, dar nu am avut de suferit concret. E prea puţin spaţiu acum ca să vă povestesc modul în care se cenzura umorul atunci, înainte de 1989. Jocul cu cenzura era umor în sine, fiindcă, de multe ori, cenzorii nu se prindeau de glume şi, în loc să aplatizeze accentele critice, mai mult le îngroşau. Comunismul a fost o epocă a marilor tembeli puşi să îndoctrineze oamenii. Mult m-am mai distrat pe seama acestor indivizi, dar şi mult m-am mai enervat.

Aţi avut vreodată probleme cu miliţia sau cu securitatea după spectacole?
Erau şi oameni ai sistemului care gustau glumele cu trimitere politică, evident. Oameni din Asociaţia Studenţilor care organizau festivalurile sau spectacolele studenţeşti, persoane care au ajutat foarte mult mişcarea artistică studenţească şi care, nu de puţine ori, şi-au pus în joc poziţia sau serviciul pentru ca acele spectacole să aibă loc. În lumea artistică studenţească se manifesta o oarecare relaxare în privinţa exprimării, nu era atât de grav restricţionat totul ca în presă sau la TV. Una dintre acele persoane era însuşi Nicu Ceauşescu. Nu l-am cunoscut, nu a fost niciodată la un spectacol de-al nostru, dar ştiu că avea casete cu spectacolele studenţeşti de umor, pe care le viziona în cercul lui. Despre represalii nu am ce spune, nu am păţit nimic niciodată. Am tras însă nişte spaime grozave şi am trecut de vreo două ori pe lângă situaţii critice cu securitatea statului. O dată la Costineşti şi o dată la Bacău, unde am fost inginer la poştă. Acolo era s-o încurc rău de tot. Am aflat despre asta după revoluţie, mult după revoluţie.

România - ţară mică, dive ioc
Credeţi că umorul inteligent, de bună factură, va învinge în „bătălia” pe care o dă cu producţiile vulgare, lipsite de bun-simţ?
E o întrebare foarte greşită. Umorul vulgar nu va fi învins niciodată de umorul rafinat, aşa cum mitocănia nu va fi învinsă niciodată de bun-simţ. Cele două forme de umor vor coexista mereu. Una fără alta n-ar putea exista. E contradicţia care le face să meargă înainte. Fără glumele proaste nu am şti care sunt glumele bune. Omul judecă şi râde prin comparaţie.

Spuneţi-mi cel mai bun banc pe care l-aţi auzit în ultimul timp.
Ştiţi ce-i România? Ţara în care portofelele coboară cu o staţie mai devreme.

Există dive în România? Numiţi-mi două.
În România nu există dive, există doar persoane mediatizate excesiv şi incorect sub titulatura de divă. Ţară mică, dive ioc.

De ce vă e frică?
De cutremur şi de proşti puşi în funcţii de conducere.

Show-businessul a dispărut din România
Aţi spus într-un interviu că spectacolele cu comedianţi au dispărut de pe scenele româneşti de vreo 10 ani. De ce credeţi că s-a ajuns aici?
Aceasta este evoluţia pieţei de divertisment din România. Show-businessul a dispărut. Spectacolele susţinute de artişti de comedie cu bilete la casă, în săli mari, au dispărut. Un rol extrem de important îl are aici televiziunea. Câtă vreme vedem pe gratis comedie ieftină la televizor în fiecare seară, de ce să mai mergi la un spectacol, să plăteşti bilet. Este o gândire păguboasă pentru toţi, dar asta-i realitatea.

"Despre bunul-simţ se vorbeşte mult şi se vede puţin", Toni Grecu

Râsul ţine de foame doar dacă foamea este a altora.