Ce destin! Nu avea încă 17 ani când înscria primul gol în Liga I. Habar n-avea că marca împotriva echipei de care avea să-şi lege definitiv cariera. Ionel Dănciulescu a ajuns la borna 200 în 18 ani numai pe prima scenă fotbalistică.

Ai zice, atunci când citeşti cifrele din cariera lui Ionel Dănciulescu, că vorbeşti despre un Pipo Inzaghi ori un Raul Gonzales, două legende ale fotbalului italian şi spaniol. Ori poate despre un Alex Del Piero, omul care a marcat ultimele două decenii ale marelui Juventus. Ei bine, nu. ,,Danciu-gol” ar vrea să fie asemuit cu Ilie Dumitrescu sau George Weah, extraordinarul atacant liberian al Milanului din anii ’90. Ei sunt fotbaliştii pe care i-a iubit în adolescenţa şi tinereţea sa. ,,E adevărat, n-am nicio treabă ca stil cu George Weah. Era un atacant incredibil. Poate ca stil m-aş asemăna cu Ilie Dumitrescu, de el mi-a plăcut la nebunie. Eu sunt un fotbalist de atac, dar nu unul pursânge, de tip Inzaghi sau Raul. Îmi place să joc pentru echipă, sunt altruist, muncesc pe teren şi pot spune că am muncit foarte mult pentru a atinge performanţa asta. Sunt mândru de ce am realizat, dar o spun încă o dată: Cămătaru şi Dudu Georgescu sunt mari de tot pe lângă mine”, povesteşte, cu modestia-i cunoscută, cel căruia colegii îi spun “Corbul”.

Dinamo, viaţa mea!
De-a lungul carierei, Dănciulescu a trecut şi prin momente frumoase, dar şi prin multe momente triste. Şi-a legat numele definitiv de Dinamo. Destinul a făcut ca primul său gol să fie marcat chiar împotriva ,,câinilor”. ,,Normal că îmi aduc aminte. Eram la Electroputere. Am marcat pentru 1-1, era zăpadă mare. Prunea era în poartă. I-am dat-o cu capul!” - rememorează ,,Danciu-gol”, la 18 ani distanţă, evenimentele petrecute în prima zi de decembrie a lui 1993. Recunoaşte, aşa cum îi stă bine unui golgheter, că, dacă n-ar fi jucat la echipe mari, poate n-ar fi ajuns vreodată la 200 de goluri. ,,Am marcat şi pentru Steaua, şi pentru Dinamo. Asta poate spune ceva despre mine. Cred că am şi eu ceva valoare, dar nu-mi place să vorbesc despre mine. Altfel n-aş fi jucat la aceste două echipe. Dinamo este echipa mea de suflet şi am să joc aici până nu voi mai putea”.

,,Bornele” lui Dănciulescu
Golul 1: 1 decembrie 1993, Electroputere - Dinamo 2-2. La 17 ani fără cinci zile. A intrat în minutul 56 şi a egalat la doi după 13 minute. Mai jucase un singur meci în Liga I, 16 minute, în Electroputere-U Craiova 2-2.

Golul 50: 17 octombrie 1998, Ceahlăul - Steaua 0-3. Avea 21 de ani. A marcat toate cele trei goluri. Golul 50 a fost ultimul, marcat în prelungiri.

Golul 100: 7 mai 2003, Sportul - Dinamo 5-6. Avea 26 de ani. Era în conflict cu suporterii dinamovişti, fiind înjurat tot meciul. A marcat trei goluri, golul 100 fiind ultimul, la scorul de 1-3.

Golul 150: 25 aprilie 2007, Farul - Dinamo 1-1. Avea 30 de ani. A deschis scorul în prelungirile primei reprize.

Golul 200: 17 octombrie 2011, la 5-0 cu Ceahlăul. Danciu are 34 de ani şi 10 luni.