Într-un interviu acordat ieri pentru „ring”, deputatul PDL Raluca Turcan vorbeşte despre şansele electorale ale PDL la alegerile de la anul, remanierea guvernamentală şi eficienţa Guvernului Boc, despre care spune că pare obosit şi că ar trebui remaniat pentru că este marcat de povara măsurilor de austeritate. Raluca Turcan consideră că preşedintele Băsescu va intra în istorie prin măsurile de reformare a statului, în timp ce PDL speră să rămână la guvernare. Cât despre pictorialul Elenei Udrea, consideră că o înfăţişează pe aceasta ”frumoasă, puternică şi fără prejudecăţi”.

Doamna Turcan, potrivit celui mai recent sondaj de opinie, USL rămâne în continuare cotată la peste 50 de procente în opţiunile populaţiei, în timp ce PDL adună doar 17,6%. Cum îşi poate îmbunătăţi PDL percepţia în rândul alegătorilor?
Pentru mine, datele punctuale ale unui sondaj nu sunt foarte relevante. În analiza sondajelor, cel mai relevant de urmărit este trendul. Dacă ne uităm atent la acest ultim sondaj, constatăm că USL este pe un trend descrescător, iar PDL pe unul crescător, lucru ce arată că România, sper eu, este pregătită să treacă un test: cel prin care oamenii să înţeleagă că măsurile de austeritate luate de guvernarea Boc, chiar dacă au fost dureroase, au fost necesare. Dacă noi vom reuşi să trecem acest test şi vom ajunge ca românii să decidă că este bine să mergem pe calea responsabilităţii, şi nu pe una a populismului, atunci PDL are o şansă electroală mare. Important este ca noi să îi convingem pe oameni, pe de o parte, că măsurile luate de guvern au fost necesare, lucru întărit şi de ceea ce se întâmplă în plan internaţional, iar, pe de altă parte, că responsabilitatea PDL trebuie să continue. Nu ne permitem să existe o schimbare de guvern prin care, după ce ar veni la putere un alt partid, să fie irosit tot ce s-a construit în aceşti ani cu foarte mari sacrificii.

La ce să se aştepte salariaţii bugetari şi pensionarii în urma bugetului pe 2012?
Orice discuţie de majorare trebuie făcută cu cifele în faţă. Trebuie să ţinem însă cont că puterea de cumpărare a pensionarilor s-a diminuat cu mai mult de 10% din cauza creşterii TVA şi, concomitent, a inflaţiei. La fel şi bugetarii, pe lângă cei 25%, au pierdut la puterea de cumpărare şi din cauza inflaţiei. Chiar dacă nu trebuie să fim populişti şi să scăpăm frâiele, trebuie să avem grijă să nu fim mai incorecţi cu anumite categorii sociale.

În acest context, al măsurilor impopulare, care estimaţi că va fi procentul PDL la alegerile viitoare?
Aş spune că este prematur să mă pronunţ în legătură cu procentele. În primul rând, trebuie să vedem ce partide vor fi validate la alegerile viitoare. Odată cu validarea unor partide, urmează testul asumării responsabilităţii de guvernare. Eu văd scena politică de după alegerile de anul viitor în felul următor: o construcţie politică în jurul PDL, cu partide validate electoral, iar în opoziţie, USL, acolo unde merită.

Mişcarea Populară, validată pentru alegerile viitoare?
Un partid validat la alegerile viitoare ar putea fi şi cel al domnului Dan Diaconescu?
Poate fi o mişcare populară. Se mai pot întâmpla multe până anul viitor. Chiar dacă timpul este scurt, scena politică este în schimbare. De exemplu, dacă domnul Diaconescu va lua, într-adevăr, 10%, înseamnă că 10% din populaţia României are încredere în el. Mai departe: dacă el va decide să meargă pe calea promisiunilor populiste, ar trebui să nu acceadă la guvernare. În cazul în care va prefera un plan cu responsabilitate, seriozitate, cu o strategie solidă pentru ţară, atunci ar fi posibil să intre la guvernare. Dar aceasta este oricum o discuţie postelectorală.

Scăderea în sondaje a PDL-ului este cauzată doar de măsurile impopulare sau şi de un management neperformant al conducerii partidului?
Există cel puţin două motive din cauza cărora PDL a scăzut în sondaje: măsurile de austeritate, dar şi unele ezitări şi incoerenţe în decizia politică.

La ce vă referiţi mai exact?
Spre exemplu, m-aş opri la lipsa de fermitate în momentul în care unii membri PDL au fost suspectaţi de corupţie. Nu trebuie să aştepţi să fii împroşcat cu noroi de dimineaţa până seara, ci poţi să acţionezi ferm cu suspendarea sau chiar excluderea. Aceleaşi consecinţe a generat şi situaţia din parlament când nu s-a reuşit obţinerea unui vot pentru grăbirea procedurilor parlamentare la trimiterea în judecată a doamnei Ridzi sau Păsat. Atunci a existat o bâlbâială la nivelul partidului, dar şi a coaliţiei. Astfel de ezitări costă. Un alt exemplu ar fi lansarea unor teme în dezbaterea publică şi nefinalizarea lor. PDL a lansat în dezbatere teme vitale pentru reformarea statului: regionalizarea, descentralizarea, modificarea legislaţiei electorale, modificarea Constituţiei. Ei bine, nici una dintre aceste teme, până în momentul de faţă, nu este finalizată. Dacă nu vom reuşi în cel mai scurt timp să închidem măcar câteva capitole, ele se vor transforma într-un mare handicap de imagine. Este foarte valoros să fii hotărât şi reformist, dar mai important e să fii deştept şi să te opreşti atunci când nu poţi să închizi temele aduse în dezbatrere. Dezbaterea în van fără finalitate denotă neputinţă.

„Preşedintele împinge spre reformă, iar PDL-ul încă ezită”
Care este astăzi relaţia dintre PDL şi domnul preşedinte Traian Băsescu? Mai ţin cont oamenii din partid de sfaturile preşedintelui sau dânsul nu mai transmite indicaţii către partid?
Relaţiile dintre preşedintele Traian Băsescu şi PDL nu sunt ca în luna de miere, nu sunt la maximumul istoric din 2008-2009, când parteneriatul dintre preşedinte şi PDL funcţiona foarte bine. În mod evident, preşedintele îşi doreşte şi reforma economică, şi reforma statului, impune anumite teme în dezbatere, PDL le preia, însă iată că nu le duce la bun sfârşit. Activitatea de guvernare a acaparat foarte mult din agenda politică a PDL şi eforturile responsabile şi curajoase ale Guvernului Boc ar putea fi umbrite de lipsa agendei politice. De aceea, aş caracteriza acum relaţia Traian Băsescu - PDL astfel: preşedintele împinge spre reformă, iar PDL-ul încă ezită. Este posibil ca în PDL să existe oboseală şi, de asemenea, este probabil ca agenda propusă de preşedinte să pară prea ambiţioasă, mai ales acum, cu două luni înainte de intrarea în anul electoral. Traian Băsescu, prin reformă, doreşte să rămână în istorie, iar PDL - să rămână la putere.

Vedeţi probabilă realizarea unei remanieri guvernamentale până la sfârşitul acestui an? Credeţi că înlocuirea unor miniştri ar îmbunătăţi activitatea Executivului?
Acum este un moment foarte bun să ne întrebăm dacă pentru alegerile de anul viitor nu poate fi găsită o formulă guvernamentală mai bună pentru a finaliza reformele şi pentru aduce partidul în bătălia electorală. De asemenea, cred că acest răspuns în primul rând trebuie să îl ofere premierul după ce îşi evaluează foarte clar activitatea miniştrilor. În funcţie de această evaluare, tot el este cel care trebuie să dea răspunsul. Dacă echipa este perfectă, ura şi la gară, mergem aşa în alegeri. Dacă echipa poate fi îmbunătăţită, să facă remanierea. Subiectul remanierii trebuie închis foarte rapid. Adică până la sfârşitul anului. După decembrie 2011 ar fi total imatur să mai vorbim despre remaniere. Acest lucru trebuie făcut din două motive: se creează o stare de incertitudine privind consistenţa actului de guvernare şi, în plus, multe, multe ministre, suspectate de a avea un şef remaniat, nu mai lucrează la fel de eficient.

Doamna Udrea scria pe blog deunăzi că şi-ar dori foarte mult să vadă că, şi în România, unul dintre partidele mari e suficient de deschis să propună o femeie curajoasă şi pricepută la cea mai importantă funcţie în stat. În PDL există o astfel de femeie?
Aş putea să fac o glumă şi să spun că, în sfârşit, mă susţine şi pe mine cineva foarte puternic? Lăsând gluma la o parte, este o mişcare politică curajoasă a Elenei Udrea de a aduce în dezbaterea opiniei publice o temă tabu: o femeie la conducerea ţării sau în fruntea guvernului pare un subiect interzis. Această abordare este cauzată şi de mentalitatea noastră profund misogină şi paternalistă. Eu îmi amintesc că atunci când domnul Stolojan s-a retras temporar de la conducerea PNL a oscilat foarte mult între a o lăsa pe Mona Muscă la conducerea partidului sau pe Călin Popescu Tăriceanu. Am făcut atunci un sondaj din care rezulta că 70% din femei nu votează o femeie, deci asta confirmă oarecum inerţia care există la nivelul societăţii în privinţa acceptării acestei provocări. Mie însă mi se pare o provocare bine-venită.
„Eu, personal, nu m-am gândit să îi ofer un cadou domnului preşedinte”

Vineri este ziua de naştere a domnului preşedinte. Împlineşte 60 de ani. Îi pregătiţi împreună cu soţul dumneavoastră un cadou?
Din câte ştiu, soţul meu îi pregăteşte un cadou împreună cu echipa consilierilor de la Cotroceni. Eu, personal, nu m-am gândit să îi ofer un cadou domnului preşedinte. Dacă însă ne vom strânge mai mulţi colegi parlamentari, atunci, cu siguranţă, îi vom oferi şi o amintire. Pe de altă parte, la cei 60 de ani pe care îi împlineşte domnul preşedinte, îl văd un om realizat, care şi-ar dori, în acest al doilea mandat, să-şi vadă realizate toate proiectele importante.

„Nu mi-aş dori ca Eric să mă cunoască de la televizor şi să nu aibă parte de mine acasă”
Apropo de soţul dumneavoastră, cum face faţă programului de la Cotroceni? Are momente în care se simte copleşit de griji, responsabilităţi?
Şi eu mă întreb de multe ori cum rezistăm noi, ca şi cuplu, pentru că avem un program foarte încărcat. Munca soţului meu cu domnul preşedinte este solicitantă. Momentele de stres şi le ascunde foarte bine, nu este genul de om care se exteriorizează. Dar asta cred că ţine şi de rigorile locului de muncă, să nu vină să îşi descarce sufletul la soţie.

Între activitatea dvs. din parlament şi cea a soţului dvs. de la Cotroceni, cât timp vă mai rămâne pentru viaţa de familie, pentru copilul dumneavoastră?
Duminica, în general, o petrecem în trei. Fiul nostru, Eric, ne-a schimbat viaţa foarte mult. Mie, ca mamă, mi-a schimbat priorităţile. Dacă înainte aveam cariera pe primul loc, acum, Eric este cel mai important. Încerc de fiecare dată să ajung acasă cât pot de repede, uneori refuz apariţiile televizate pentru că nu mi-aş dori ca Eric să mă cunoască de la televizor şi să nu aibă parte de mine acasă.

„Sebastian Lăzăroiu a fost înlocuit din guvern într-o manieră brutală şi, sinceră să fiu, nu aş dori să mai asist la astfel de decizii politice.”

„Problema în PSD este că domnul Geoană încearcă să rămână lider al partidului, iar domnului Ponta îi este foarte greu să accepte aceste ambiţii ale domnului Geoană. Cred că Victor Ponta şi-ar dori în PSD o dictatură asemănătoare celei de pe vremea lui Adrian Năstase, când nimeni nu mişca în front, toată lumea executa ordinele.”

„Crin Antonescu se înţelege atât de bine cu Ponta încât ar trebui să treacă la PSD. Problema este că s-ar putea să procedeze cu ei la fel cum a făcut cu toţi partenerii pe care i-a avut pe parcurs, adică «să-i lichideze»”.

Mie îmi place cum este Elena Udrea în realitate.
Ce părere aveţi despre pictorialul doamnei Elena Udrea din revista „Tabu”? Ce credeţi că a încercat să transmită publicului?
Interviul mi s-a părut interesant, iar fotografiile înfăţişează o Elena Udrea pe care o cunoaştem: frumoasă, puternică şi fără prejudecăţi. Mi-aş dori ca mulţi dintre cei care vorbesc despre acest pictorial să citească şi interviul. Să nu se oprească doar la fotografii, care sunt foarte frumoase, ci să reflecteze mai mult asupra mesajului. Acest pictorial se înscrie, practic, în seria acţiunilor doamnei Udrea de a se profila pe scena politică ca o femeie frumoasă şi puternică.

Care ipostază din pictorial credeţi că a avantajat-o cel mai mult pe doamna Udrea? Jackie Kennedy, Cleopatra, Eva Peron, Margaret Thatcher sau Madonna?
Mie îmi place cum este Elena Udrea în realitate.

Sunteţi o femeie frumoasă, elegantă, extrem de atentă la imaginea pe care o transmiteţi publicului. Aţi poza şi dumneavoastră într-un pictorial similar?
Am avut şi eu câteva pictoriale, şedinţe foto sau evenimente mondene. Cred cu tărie că un om politic, atunci când intră în asemenea provocări, trebuie să aibă grijă ca mesajul pe care îl transmite să nu fie în totală disonanţă cu imaginea pe care o are ca politician. Am pozat în ipostaze care mă caracterizau, aşa cum sunt eu ca femeie în politică. Nu cred, de asemenea, că mesajul transmis de imaginile doamnei Udrea sunt în contradicţie cu ceea ce transmite ea ca femeie-politician. Cred că pictorialul ei caracterizează omul politic Elena Udrea: puternic, cu idei provocotoare.

„O femeie la conducerea ţării sau în fruntea guvernului pare un subiect interzis. Această abordare este cauzată şi de mentalitatea noastră profund misogină şi paternalistă.”