,,Şacalul”, din nou, în boxă... la Paris! Însă, după cum declară, în exclusivitate pentru ”ring”, conf. univ. dr. Dan Voinea, fost şef al procurorilor militari, se pare că vestitul terorist încarcerat ar fi comis mai multe atentate în Franţa cu armament şi muniţie din... România.
Începând de ieri, vestitul terorist Carlos, 62 de ani, pe numele său real Ilich Ramirez Sanchez, supranumit "Şacalul", va compărea în faţa unei Curţi cu juri speciale din Paris pentru patru atentate soldate cu 11 morţi şi aproape 150 de răniţi, comise în Franţa în urmă cu 30 de ani. Noile capete de acuzare au legătură, se pare, şi cu informaţii provenind din România, unde, de asemenea, se află pe rolul Parchetului General un dosar de mii de pagini privind colaborarea temutului terorist cu ...Securitatea lui Ceauşescu.
,,Francezii au stabilit legătura între Securitatea română şi Carlos”
,,Dosarul lui Carlos din Franţa se bazează pe ancheta făcută de judecătorul de instrucţie Jean-Louis Bruguière, care a venit la Bucureşti (n.r. - în 1997). Magistratul francez a stat de vorbă cu mai mulţi foşti demnitari şi generali de securitate de la noi, precum Postelnicu, Iulian Vlad sau Pleşiţă. Totodată, Bruguière a ridicat de aici mai multe documente pentru că, în Franţa, au avut loc mai multe atentate. Francezii au stabilit legătura între Securitatea română şi Carlos, prin logistica pusă acestuia la dispoziţie de la Bucureşti, pentru că se pare că o parte din armamentul folosit acolo, şi muniţia, şi explozibilul proveneau din România”, spune conf. univ. dr. Dan Voinea, singurul magistrat militar care s-a ocupat timp de mai mulţi ani de dosarul ”Carlos «Şacalul» - filiera românească a terorismului”.
,,Carlos se folosea de logistică din România”
Generalul (în rezervă) Dan Voinea îşi aminteşte (vezi mai multe pe ziarulring.ro) cum a lucrat în acest dosar de terorism transfrontalier. ”La noi era atunci (n.r. - după alegerile din 1996) o anchetă împotriva generalului Pleşiţă, care-l ajutase pe Carlos cu logistică, cu armament, cu muniţie, cu paşapoarte şi permise false. (...) Carlos şi grupul lui SEPARAT se foloseau de logistică din România, plănuiau atentatele într-o casă conspirativă din Ungaria şi dădeau loviturile teroriste în alte ţări precum Germania, Elveţia sau Franţa”, spune generalul Voinea, care crede că ”teroristul de serviciu” Carlos „Şacalul” poate fi trimis în judecată şi în România (nr- pentru colaborare cu Securitatea în vederea comiterii unor omoruri, distrugeri şi acte grave împotriva umanităţii, pedepsite ca atare pe codul penal din anii 80). Şi chiar poate fi cerută extrădarea lui Carlos, chiar dacă fără prea mare succes (întrucât mai sunt şi alte ţări care...stau la rând: spre a-l încarcera pe celebrul terorist).
Filiera judiciară a afacerii „Carlos Şacalul”: cum a ajuns dosarul de terorism de la generalul Voinea la... civilul Iacob
Pe baza probelor culese de generalul Voinea, din documentele Securităţii, mai ales după comisiile rogatorii solicitate de magistraţii din Germania (nr- magistratul Melis), Elveţia (nr- magistratul Stadler, trimis special al Carlei del Ponte) şi Franţa (nr- judecătorul de instrucţie Jean-Louis Bruguière), în Dosarul nr. 187/P/1997, s-a stabilit că unele atentate ar fi fost comise de către ”Gruparea SEPARAT”, condusă de Ramirez Sanchez zis ,, Carlos Şacalul ” , la comanda şi cu sprijinul nemijlocit al şefului Centrului de Informaţii Externe(CIE), generalul Nicolae Pleşiţă, decedat relativ recent, după ce îşi recunoscuse faptele şi fusese pus sub acuzare, dar înainte să fie trimis în judecată. Asta se întâmpla însă pe când generalul Voinea era şeful Secţiei Parchetelor Militare. Acum, de fapt, despre dosarul ”Carlos Şacalul - filiera românească a terorismului” nu se poate spune decât că ”zace” prăfuit, prin cine ştie ce sertar al procurorilor ”civili” de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. ”Pleşiţă a recunoscut colaborarea lui cu Carlos, eu făcusem chiar rechizitoriu, dar nu au fost de acord cu el pentru că acolo mai apăreau Postelnicu şi alţi civili, şi dosarul a fost trimis (nr- declinat) la Marius Iacob, la Secţia de Urmărire Penală şi criminalistică”.
,,Filiera maghiară” şi ,,ecuaţia” terorismului patentat de Carlos
,,În Ungaria, Carlos şi grupul său SEPARAT aveau o casă conspirativă unde îşi puneau la cale atentatele ce urma să le comită în diverse locuri din Europa. Când el nu stătea în casă, Securitatea maghiară îi fotocopia planurile viitoarelor atacuri. Astfel s-a aflat de atentatele lui Carlos şi ungurii au pus la dispoziţia magistraţilor din diverse ţări planurile teroriste fotocopiate de ei în casa conspirativă de lângă Budapesta”, mai dezvăluie generalul Voinea. Fostul magistrat militar, punând în ecuaţie ”filiera maghiară”a lui Carlos, afirmă: ”Practic, Carlos lua logistica de la Bucureşti, făcea planurile atacurilor la Budapesta, şi comitea atacurile teroriste în diverse ţări din Europa”.
,,Luau armament de la noi, dar tot de la noi învăţau şi cum să-l folosească”
Câţi ofiţeri români au colaborat cu Carlos? Generalul Voinea spune: ”În afară de colonelul Sergiu Nica (nr- oficial „mort, în anii 90), au mai fost implicaţi şi alţi ofiţeri de securitate (nr- mai ales provenind din USLA şi/sau din celebra UM 0544). Pentru atentatul de la Europa Liberă au plecat de la Bucureşti trei ofiţeri pentru a-i da lui Carlos un milion de dolari. S-au întâlnit într-un hotel din Praga. Şi, în documentele din dosar (nr- dosarul 187/P/1997) cei trei ofiţeri povestesc cu lux de amănunte cum i-au dat banii lui Carlos, cum i-au numărat şi cum au tratat cu el. În afară de aceştia (nr- şi, evident, de generalul Pleşiţă, ”il capo di tutti capi”, în Securitatea externă, după plecarea lui Pacepa), mai erau şi ofiţerii care-l luau pe Carlos de la aeroport şi-l duceau la casa conspirativă(nr- de lângă Otopeni, cum treci podul spre Ploieşti). Carlos venea în România fie singur, fie însoţit de prietena sa, Magdalena Kopp şi/sau de mâna sa dreaptă, Weinrich. Acesta din urmă chiar a declarat procurorilor germani că, în România, el a învăţat să tragă cu aruncătorul de grenade (nr-celebrul AG). Ei luau armament de la noi, dar tot de la noi învăţau şi cum să-l folosească.Tot de aici, de la Bucureşti (nr- via Securitate & Interne, conduse de Vlad şi Postelnicu), Carlos şi oamenii lui au primit paşapoarte şi permise de conducere false. Toate aceste informaţii se află la dosar”.
TERORISTUL, Ceauşescu şi viitorul premiant NOBEL pentru...PACE
Ce legături concrete a avut, de fapt, Carlos cu România? Generalul Voinea spune că, în primul rând, ”legăturile teroristului cu România erau de ordin politic” întrucât ”Carlos era unul dintre admiratorii, adepţii şi colaboratorii Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei”, iar „Arafat (nr – şeful Organizaţiei de Eliberare a palestinei, co-deţinătorul premiului Nobel pentru Pace, în 1994) îl recomandase pe Carlos lui Ceauşescu”. Iar Ceauşescu a încercat să-l folosească pe Carlos, contra cost, în ”lupta” cu disidenţii români de peste hotare (nr- în special cei de la ”Europa Liberă”). Ceauşescu, Arafat şi Carlos! Unul ”executat” la Târgovişte, altul premiat în Norvegia, şi altul închis....la paris! Doi au vrut premiul Nobel pentru pace, dar numai unul l-a luat, însă nu a apucat să se bucure prea mult de el. Singurul rămas în viaţă riscă să rămână până la sfârşitul zilelor...după gratii! Ce triadă ciudată şi chiar paradoxală a istoriei recente!
„Dacă era închis la noi, poate îl făceam pe Carlos să vorbească, în Franţa nu m-am dus pentru că ştiam că refuză să vorbească.” Dan Voinea


Comenteaza aici:
scris de TITUS la ora 11:21 in data 13.11.2011
Dati-mi o adresa de mail si va trmit intregul capitol. Al.B. Borsanu
scris de TITUS la ora 10:43 in data 13.11.2011
De ce nu am arestat teroristul secolului ? ................................... Este titlul unui capitol din romanul " STRIGAT DUPA GRATII" al fostului ofiter de informatii Al.B. Borsanu, aparut sub editura Fundatiei IOAN SLAVICI - 2011,dovada certa ca teroristul Carlos a luat contact cu romanii. ................................... Cateva randuri din carte :" Rememorez acte personale, eventuale fapte comise şi nu găsesc nici una acuzatoare. Dimpotrivă ! Imi amintesc de acţiunea “Șacalul” denumirea peiorativă a teroristului Carlos ! Eu am fost actorul nr.1 în derularea scenariului. Cine nu ar fi dorit să pună mâna pe Carlos ? Să-l aresteze ? Care antiterorist din Europa sau din alte zone, să zicem, din ţările OPEC, nu ar fi dorit să-l prindă pe cel mai căutat terorist internaţional din lume ? Uite, spre surprin-derea dv., eu puteam să-l arestez. Personal am stat de vorba cu el aproape patru ore, cu intermitenţă. Era “la mâna mea” dar nu şi la decizia mea. ............................................ Eu am avut certitudinea că stau de vorbă cu Ilich Ramirez Sanchez zis Carlos în punctul de frontieră Nădlac, la graniţa cu prietena noastră Ungaria, de unde venea. Eu îl aveam în faţă pe cel mai periculos terorist din lume, omul cel mai căutat de pe planetă. In fiecare an când primeam albumul cu suspecţii de terorism urmăriţi în întreaga lume, trimisă de Interpol, care avea baza de date în Cartoteca generală din Wiessbaden - Bundesrepublick Deutschland, primul nume şi portret, pe prima pagină era a lui Carlos. Ii memorasem portretul static, semnalmente anatomice şi relativ pe cele dinamice, semnalmentele funcţionale, adică caracteristicile diferitelor mişcări, ale unei persoane ..............................Prezentându-i paşaportul constată că e nou, eliberat de Consulatul libanez din Budapesta, fără nici o ieşire. Ii mai solicită documentele autoturismului, asigurarea medicală, permisul de conducere, cartea verde, şi spre surprinderea lui Mihai toate erau noi şi legalmente perfecte. Aşa ceva nu se poate la un arab ? – îşi spune vameşul. Ia paşaportul merge la birou la grăniceri şi îi spune căpitanului Ardelean : “anunţă Inspectoratul că în vama e teroristul Carlos !” Ardeleanu, un tip inteligent nu-şi asumă riscul, sună la Inspectorat comunică şefilor, care îmi ordonă să mă deplasez la Nădlac şi iată-mă în holul vămii pregătit să mă confrunt cu Ilich Ramirez Sanchez, zis Carlos, zis Sacalul, teroristul căutat de poliţiile antiteroriste ale lumii, mai puţin de una, a “pretinilor” ce pretind că descind din neamul lui Attila. Eram însoţit de doi colegi translatori, unul de franceză şi celălalt de engleză, urmând ca germana să o sprechesc eu, dacă va fi cazul. Era 21 mai 1981.