Poetul Petru Romoşan (în centrul fotografiei) a câştigat joia trecută definitiv şi irevocabil procesul cu CNSAS, fapt care ar putea constitui un adevărat ”precedent judiciar” pentru mulţi intelectuali care se consideră victime ale reglării de conturi între fosta Securitate şi moştenitorii ei: mai vechi sau... mai noi.

,,Am câştigat procesul împotriva CNSAS, definitiv şi irevocabil! Pe 8 decembrie s-a produs chestia asta, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (...) Nu ştiam că voi câştiga. Nu credeam că voi câştiga procesul. Cred că sunt primul intelectual care câştigă procesul cu CNSAS”, ne-a declarat la sfârşitul săptămânii trecute Petru Romoşan, cu vădită emoţie în glas. Am fi putut da încă de atunci ştirea, dar am aşteptat să avem şi punctul de vedere al CNSAS. Din păcate, doamna Ancuţa Median, purtător de cuvânt al CNSAS, nu ne-a declarat decât că, până la motivarea sentinţei, nu are NIMIC DE DECLARAT. Respectăm acest punct de vedere şi aşteptăm şi noi motivarea sentinţei, întrucât ”dosarul Romoşan” ar putea constitui un adevărat precedent pentru numeroase procese pierdute de CNSAS în instanţă. Dincolo de acest dosar ce poate deveni ”caz-şcoală” (din multe privinţe), dramele cele mai mari sunt, poate, pentru cei care nu au mai apucat să se apere în instanţă. Şi de aici întrebarea cine le va face dreptate celor morţi: lui Cezar Ivănescu, lui Ştefan Augustin Doinaş (şi soţiei sale, Irinel Liciu, care s-a sinucis imediat după moartea soţului), lui Dan Amedeo Lăzărescu şi multor altora, toţi posibile victime nu ale ”poliţiei politice”, cât ale... CNSAS!?

,,Exactamente ce făcea Securitatea înainte”
Petru Romoşan descrie ”arsenalul” folosit în lupta împotriva sa: ”arme” şi ”metode” demne de fosta Securitate. ”Pledoaria lor e absolutamente tâmpă. Adevărul e că nu au nimic în legătură cu mine. Nu au decât ANGAJAMENTUL obţinut în 29 septembrie (n.r. - 1988), când nevastă-mea (n.r. - Adina Keneres) pleca în 30 septembrie la Paris. Şantaj pentru ca soţia mea să primească paşaportul! În rest, nu au nimic. (...) În schimb, ei au fantazat în toate direcţiile, au folosit împotriva mea toate hârtiile în care eu eram victimă, făcând exactamente ce făcea Securitatea înainte. Strictamente pe acelaşi model. (...) Mă voi consulta cu avocatul meu (n.r. - Sergiu Andon), în vederea unor eventuale procese în care voi cere daune morale”.

Nişte ,,asasinate” morale: cazurile ,,Cezar Ivănescu”, ,,Şt. A. Doinaş” & ,,Irinel Liciu”
După lupta grea pe care a dus-o în instanţă (deocamdată doar cu CNSAS), Petru Romoşan, care se consideră victimă a unei ”poliţii politice” de tip nou, face trimitere şi la alte cazuri sfârşite de-a dreptul dramatic. Romoşan dezvăluie: ”După cum vă spuneam, nu credeam că voi câştiga procesul cu CNSAS (...). Nu vă mai spun că unul precum Cezar Ivănescu a şi murit din cauza asta. El a fost pur şi simplu «a-sa-si-nat» (n.r. - cu sau fără ghilimele de rigoare) de domnii M. şi D.! (...) A fost tras în piept de domnul M. care i-a spus: «Bă, Cezărică, nu mai face greva foamei, că rezolvăm!». Şi, nota bene, Cezar Ivănescu nu a fost colaborator al Securităţii! (...) Iar unul dintre cazurile cele mai îngrozitoare este sinuciderea lui Irinel Liciu, soţia lui Ştefan Augustin Doinaş, de care este «vinovat» domnul D. care, de altfel, este un «criminal» clasificat.”

Portrete: de ,,victime” şi de... ,,călăi”
Petru Romoşan face, de altfel, potretul ”victimelor” noii ”poliţii politice” şi portretul ”călăilor”. Şi spune: ”Ăia care au fost nenorociţi, care au fost asasinaţi moral aici în România sunt în general români, urmaşi de ţărani autentici şi neimplicaţi în haite. În schimb, cei care terorizează, torţionarii, sunt urmaşi de NKVD-işti, COMINTERN-işti şi minoritari”. 

Cazul ,,Romoşan”, istoria recentă a unei... ,,bombe cu ceas”
De unde a început, de fapt, cazul ,,Romoşan” este aproape o meta-poveste. O poveste într-o poveste într-o poveste. În 2006,  în emisiunea ,,România la raport”, de la Mix FM, realizată atunci de Andreea Pora, istoricul Marius Oprea, consilier personal pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu, a declarat că “dosarul lui Petru Romoşan de la Securitate este infiorător”. Marius Oprea a susţinut că este important să aflăm ,,cine sunt justiţiarii din momentul de faţă” şi a spus: ,,Văd că toată lumea este interesată de dosarul lui Pleşu, dar nu de dosarul acuzatorului lui Pleşu, care este mult mai gros”. Întrebat de Andreea Pora cine este acuzatorul lui Andrei Pleşu, istoricul Oprea a spus ,,Romoşan şi alţii”. Asta era în 2006. Piatra fusese aruncată. Şi se rostogolea, se rostogolea, se rostogolea. În 2009, echipa de şoc ”destructurată” de Cornel Nistorescu de la „Cotidianul” vechi pregătea un ,,cântec de lebădă” otrăvit, un adevărat ,,cal troian”: ,,Dosarul Romoşan”. La vremea respectivă, Cornel Nistorescu a fost acuzat chiar de cenzură pentru faptul că i-ar fi cerut jurnalistei care a aruncat pe piaţă acestă ,,bombă cu ceas” să (se) documenteze mai bine. Şi, evident, să aştepte VERDICTUL. Nu VERDICTUL CNSAS (pe surse), ci VERDICTUL Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. VERDICT care, iată, a venit. Dar îi este favorabil celui acuzat. Celui pus la zid. Şi, pentru o vreme, la... INDEX. Şi care, acum, ar putea crea un precedent din care CNSAS s-ar putea să iasă foarte... ŞIFONAT.  Iar noi, contribuabilii, ar trebui să le cerem domnilor (şi doamnelor) din CNSAS… BANII ÎNAPOI: Mai ales dacă Romoşan şi alţii ca el CER... DAUNE MORALE.

,,Nu ştiu câţi ar fi rezistat în locul lui”
Primul care a sărit în apărarea lui Romoşan a fost poetul Liviu Ioan Stoiciu care, pe blogul său, spune: ,,S-a dus o campanie îngrozitoare împotriva «turnătorului» Petru Romoşan prin presa aflată la dispoziţia puterii actuale, calomnii neprobate prin nimic (în frunte cu „Evenimentul zilei”, care efectiv l-a diabolizat pe Petru Romoşan; dintre scriitori, îndeosebi nefericiţii oportunişti fără operă Ioan T. Morar şi Vladimir Tismăneanu, cântători personali ai lui N. Ceauşescu, apoi ai lui Traian Băsescu, l-au făcut albie de porci). Nu ştiu câţi ar fi rezistat în locul lui.”

,,Trăim cu toţii într-o societate criptomediatică”
Contactat telefonic ieri, poetul Petru Romoşan a avut amabilitatea să ne ofere o declaraţie în exclusivitate. ,,S-au dus mult prea departe acuzele împotriva mea. Am o sacoşă încărcată de ziare şi netul e plin. (...) Am fost calomniat de neomaimuţele post-comuniste! Asta e tovarăşul T, de la Washington, ştie dumnealui cine, o neomaimuţă post-comunistă! Şi le-a mers pentru că trăim cu toţii într-o societate criptomediatică în care câţiva realizatori de talk-show-uri destabilizează într-o seară pe şefii partidelor de opoziţie care promit solemn că vor părăsi parlamentul. A doua zi însă se răzgândesc şi mai trag un talk-show în care îşi explică răzgândeala şi cer imperios implicarea societăţii civile. Care societate civilă?”, se întreabă retoric Petru Romoşan, mai degrabă mâhnit/scârbit (de tot ce i s-a întâmplat), decât bucuros de acestă victorie amară.

Cât depre ,,ofiţerii acoperiţi” din presă...
Dorind să se înţeleagă bine faptul că este victima unei poliţii politice de tip nou, Romoşan spune: ,,Cred că majoritatea celor care m-au calomniat pe acest subiect al imaginarei mele colaborări cu Securitatea au fost şi, mai corect, sunt încă şi astăzi colaboratori ai Securităţii şi ai altor oficine care practică poliţia politică. Dar ăsta e un alt subiect. Despre răpânditrea ofiţerilor şi agenţilor acoperiţi în presă merită o discuţie separată!”

,,O victorie inclusiv împotriva unei campanii de presă”
La rândul său, avocatul (deputat) Sergiu Andon, care l-a apărat pe Petru Romoşan în toate fazele procesului şi care a mai înregistrat alte 4-5 victorii la Înalta Curte, tot pe dosare CNSAS (dar nu de anvergura şi rezonanţa mediatică a cazului Romoşan) spune: „Semnificativ este că a fost înregistrată o victorie inclusiv împotriva unei campanii de presă, dar prin presă eu înţeleg un ziar cu o ziaristă despre care toată lumea ştie că este ofiţer acoperit al SRI. Am menţionat acest lucru spunând inclusiv în instanţă că jurnalista respectivă se comportă ca un ofiţer acoperit al SRI nu numai în cazul Romoşan, ci şi în alte dosare, aceasta mergând până acolo încât să anunţe verdicte care nu fuseseră pronunţate. (...)”

,,Planul Securităţii”, folosit împotriva lui Romoşan înainte şi după ’89!?
Avocatul Andon face referire la un diabolic PLAN de MĂSURI de DISCREDITARE folosit împotriva lui Romoşan şi înainte, dar, atenţie, şi după 1989. ”În ce priveşte procesul domnului Romoşan, am să vă spun cum a început pledoaria mea finală şi trageţi dvs. concluziile. Ce s-ar fi întâmplat cu Petru Romoşan dacă nu ar fi avut loc răsturnarea din 1989? Ar fi fost un biet emigrant hăituit, urmărit de stigmatul că este colaborator al Securităţii, stigmat pe care îl ticluise conducerea superioară a Securităţii sub forma unui plan de măsuri foarte detaliat, semnat de cele mai înalte grade şi funcţii din DSS, în vara anului 1988. Planul nu a mai putut fi aplicat până la sfârşit, un plan care antrena numeroase forţe ale Securităţii interne şi externe şi numeroase metode: de la folosirea unor informatori direcţionaţi până la producerea unor înscrisuri false, scrisori trimise de la Viena şi Budapesta la Paris, şi de la Paris la Viena şi Budapesta, şi aşa mai departe. Ce se întâmplă dacă au avut loc evenimentele din 1989?  Păi, se întâmplă acelaşi lucru, de data asta prin intermediul unei alte instituţii - CNSAS, instituţie care duce la îndeplinire PLANUL conducerii DSS, plan care exista la dosar, şi continua defăimarea lui Petru Romoşan prezentându-l ca şi colaborator în virtutea acelui PLAN de DISCREDITARE, gata funcţional. De ce se întâmplă asta? Pentru că şi în trecut, şi acum, practica e aceeaşi: vânătoarea de vrăjitoare. Se întâmplă pentru că şi în trecut, şi acum anumite instituţii ale statului manifestă dispreţ total faţă de drepturile şi libertăţile omului. În trecut, dispreţul era la adresa libertăţii de exprimare şi a democraţiei, în prezent, dispreţul este la adresa dreptului fundamental la onoare şi la imagine”.

JUSTIŢIA, ca o OBLIGAŢIE ,,de partid şi de stat”?
Cel mai grav dintre lucrurile pe care le spune avocatul Andon este însă altul. Şi anume că, din experienţa domniei sale, care a monitorizat câteva sute de procese ale CNSAS, un singur complet de la Înalta Curte pare a fi unul ”suspect”/”succeptibil” de... ”politizare„. Şi nu numai. „Este vorba de Completul 3, din care fac parte judecătorii Albu, Râciu şi Ilie (n.r. - conform av. Andon, unul dintre aceşti trei judecători ar fi fost prefect PDL), complet cu oameni şantajabili şi cu obligaţii de partid, complet care rade tot, care nu are niciun pic de personalitate. Probabil că acei judecători sunt şantajabili, altfel nu se explică statistic această constantă orientare”. Dacă tot ce spune avocatul Andon ar fi adevărat, ar fi nu numai extrem de grav, ci ar înseamna că avem o PROBLEMĂ (mare cât casa) LA VÂRFUL JUSTIŢIE. O PROBLEMĂ ”DE PARTID ŞI DE STAT”?!...

,,Au fantazat în toate direcţiile, au folosit împotriva mea toate hârtiile în care eu eram victimă, făcând exactamente ce făcea Securitatea înainte. Strictamente pe acelaşi model” - Petru Romoşan

,,Cred că majoritatea celor care m-au calomniat pe acest subiect au fost şi, mai corect, sunt încă şi astăzi colaboratori ai Securităţii. Dar răspândirea ofiţerilor şi agenţilor acoperiţi în presă merită o discuţie separată!”  - Petru Romoşan

,,Am fost calomniat de neomaimuţele post- comuniste!” - Petru Romoşan