Handbalistele noastre au terminat în genunchi Mondialul din Brazilia. Un ruşinos loc 13 şi speranţe de doi bani de a mai prinde Olimpiada de la Londra. Fostul selecţioner Gheorghe Tadici a făcut, pentru „ring”, o radiografie a evoluţiei fetelor noastre din America de Sud.

Cum aţi caracteriza meciul cu Croaţia?
Este singurul de la acest Mondial în care fetele au muncit şi s-au dăruit. Însă cu o floare nu se face primăvară. Nu ai voie să pierzi când conduci cu două goluri în ultimele trei minute. Eu, în sinea mea, credeam că nu se va repeta istoria cu Japonia, am crezut că au învăţat din acel meci. Însă m-am înşelat. Când un lucru începe prost se termină şi mai prost. Aşa se poate caracteriza evoluţia României la acest Mondial.

Ce le-a lipsit fetelor?
Dăruirea, dorinţa aceea de victorie. Nu am văzut mobilizare, spirit de echipă. Nu putem da vina pe ghinion când nu eşti în stare să marchezi un gol în ultimele cinci minute. Eu ştiu că se lucrează înaintea meciurilor pentru momentele de final pentru a le putea gestiona.

E normal ca echipa României să nu fi avut ca obiectiv o medalie?
Când ai obiective mici, şi rezultatele sunt pe măsură. Eu am terminat cu naţionala pe locul patru la Olimpiada de la Beijing şi toţi mi-au spus că este un rezultat slab. Atunci, acest loc 13 cum poate fi caracterizat?

Voina a cerut prea târziu ultimul time-out
Revenind la meci, ce le-aţi fi spus fetelor la ultimul time-out?
În primul rând, eu nu aş fi cerut time-out la 27-28, l-aş fi luat la 27-26, când eram în avantaj şi nu intrasem în panică. Eu întotdeauna am pus presiune pe fete când am fost la lot, căci altfel nu se face performanţă. Trebuia să se decidă atunci cine va arunca la poartă, una dintre fete trebuia să îşi asume responsabilitatea. Dar, din punctul meu de vedere, era prea târziu.

Au nevoie handbalistele de un psiholog la echipă?
Din câte ştiu, psihologul lui Lecuşeanu a fost dus la lot. Poate nu este bun pentru psihologia de grup, ci doar la nivel individual, căci la acest capitol din nou nu am stat bine. Dar eu cred că este vorba de mental, acolo este punctul vulnerabil al echipei.

Cu Cristina Neagu în echipă, România arăta altfel?
Domnule, se ştia cu un an înainte că Neagu nu va juca. Deci Mondialul trebuia pregătit fără ea, a fost timp berechet pentru a pregăti tactica pentru Brazilia fără Cristina. Şi celelalte mari echipe au avut jucătoare indisponibile şi totuşi şi-au respectat blazonul. Dar şi eu la Olimpiadă am avut atâtea jucătoare care erau bune la aceea vreme, însă nu m-am putut baza pe ele. Şi totuşi am obţinut acel rezultat slab, locul patru. Aşa că să nu dăm vina pe acest lucru.

O medalie olimpică, cel mai mare regret
Care este regretul dumneavoastră cel mai mare ca antrenor al echipei naţionale?
Că nu am luat o medalie la Olimpiadă, şi ştiu foarte bine de ce s-a întâmplat acest lucru.

Sttaful tehnic ar trebui să îşi dea demisia după acest eşec?
Eu sunt convins că nu se va întâmpla acest lucru. Se va amâna analizarea Mondialului până în ianuarie-februarie pentru ca lumea să uite de această ruşine. Eu probabil aş fi fost demis în secunda doi.