Zilele acestea se împlinesc 22 de ani de când, după zeci de ani de comunism, România a ieşit... în stradă: la Iaşi (pe 14 decembrie 1989), la Timişoara ( pe 15-17 decembrie 1989), la Bucureşti (pe 21 decembrie 1989) şi, pe 22 decembrie 1989, în toată ţara (la Cluj, la Sibiu, la Craiova, la Brasov, la Constanta si chiar ...la Slobozia), oamenii au ieşit cu flori în faţa tancurilor. Cel mai dramatic gest a fost cel al timişorenilor, iar fotografia primită de la ”Luptătorul pentru victoria revoluţiei” Ion Istvan (vezi diploma lui de revoluţionar pe www.ziarulring.ro) spune multe desșpre acei bravi eroi care au avut curajul să-și puna viata in pericol, in acele zile de foc, cand Ceausestii (DICTATORUL si ODIOASA lui SOȚIE) erau inca...la BUTOANE. Ion Istvan a avut ghinionul, relativ recent, in 2006, sa fie subiectul unei crase dezinformari prin care aparea, la Bruxelles, intr-un RAPORT de TARA, ca fiind ARESTAT (alături de alți 16 colegi vamesi din ”lotul Otopeni”, desi acest lucru nu i se intamplase niciodata, nici lui, nici colegilor, ei fiind doar retinuti intr-un controversat dosar de coruptie in vami). Acum revolutionarul Istvan se lupta sa demonstreze ca a fost VICTIMA UNEI CUMPLITE MINCIUNI. Veti vedea in zilele urmatoare, in ”ring”, ca si multi alti revolutionari, in frunte cu cel mai reprezentativ dintre ei, cu simbolul revolutiei din 89, au fost, intr-un fel sau altul, VICTIMELE UNEI/UNOR mari...MINCIUNI. Pentru ce, la 22 de ani de la Revolutie, Ion Istvan si poate multi alti revolutionari sunt/par a fi HĂITUIȚI de cei care acum se află ..LA BUTOANE? Este acest arc -de 22 de ani -peste vreme și peste vremuri, de fapt, un ARC peste MINCIUNI? Pentru ce sunt românii, la 22 de ani de la Revoluție, încă... revoltaţi? Degeaba?!...