„Noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii!”,aşa cântau, în anii `80, în speranţa că li se va întâmpla ceva „de bine“, tinerele vlăstare ale regimului Ceauşescu. Imediat după anul 2000, lui Gavroche, copilul-simbol al revoluţiei, a cărui fotografie, lângă tricolorul găurit, în 1989, a făcut înconjurul lumii, chiar i s-a întâmplat, se pare, ceva, dar nu „de bine”: a fost... arestat!

Îşi devorează revoluţia română, ca şi cea franceză, eroii? Dacă ne luăm după ce vedem că li se întâmplă multora dintre revoluţionari, care şi acum, la 22 de ani de la evenimente, sunt în stradă şi strigă ”Jos guvernul!”, poate că... DA. Dacă, însă, ne luăm după ce spune generalul Voinea, categoric NU: ”L-a noi n-a fost să fie ca în Franţa, acum 200 de ani, la noi nu revoluţionarii s-au devorat între ei, ci manifestanţii au fost învinşi de FALŞII REVOLUŢIONARI!”.

,,L-a pus să care nişte mobilă. Era furată. Şi omul s-a dus la puşcărie”
„Pe Gavroche l-au băgat în puşcărie, domnule ziarist!” ”Cum aşa?” ”L-au băgat în puşcărie. L-a băgat domnul Bebe Ivanovici. L-a pus să care nişte mobilă. Era mobilă furată şi omul s-a dus la puşcărie. Şi s-a dus dracu` imaginea lui Gavroche. Imaginea lui Gavroche suntem noi toţi. Noi toţi ai României. Suntem toţi nişte Gavroche!” Este un fragment dintr-o discuţie pe care reporterul „ring” a avut-o cu Cristi Lefter, unul dintre numeroşii lideri ai revoluţionarilor. Revoluţionari care au ajuns să fie mai dezbinaţi ca oricând şi/sau ”ciuca bătăilor” tuturor guvernelor postdecembriste. Revoluţionari, însă, fără de care ţara aceasta - bună sau rea - nu ar fi avut acum nişte oameni liberi... să strige: „Jos guvernul!”.

De ce nu-şi spune Gavroche adevărata poveste?
Povestea lui Florin Vieru circulă în zeci de feluri pe internet şi, de fiecare dată, în zilele revoluţiei, imaginea lui reapare. Ba chiar şi el, când este în ţară şi este liber (adică are timp), vorbeşte. Pentru că, evident, reporterii îl caută să afle ce mai face omul-simbol al revoluţiei, omul pe care francezii au vrut să-l ia la ei în ţară, omul pe care, la un moment dat, chiar Hillary Clinton a ţinut să-l cunoască, atunci când a venit în România. Probabil că povestea cu furtul s-a terminat cumva, iar Florin-Gavroche a scăpat de puşcărie. Acum,m cu siguranţă, e... liber. Anul acesta, ca şi în alţi ani, Florin Vieru, alias Gavroche, a apărut la un post de televiziune, cu titlu de superexclusivitate. Ba, chiar, se laudă unii, ar fi ţinut să nu vorbească decât cu postul respectiv. Spunând aproape acelaşi lucru ca în fiecare an!?... Că nu i-a fost bine, că nu a fost ajutat!... Dar fără să dezvăluie o mare taină a lui: faptul că Gavroche, simbolul României, a fost arestat, imediat după anul 2000, pentru... furt. Şi, se pare, ar fi făcut şi ceva puşcărie pentru asta. Am încercat, zilele acestea, în toate chipurile, să dăm de Florin Vieru. Nu am reuşit. Dacă are ceva de spus, paginile ”ring” îi stau la dispoziţie pentru povestea lui. O poveste demnă de... un film: de Oscar!

Bebe Ivavovici: „A făcut nişte rele şi eu l-am scăpat“
Adevărul la prima mâna/prima sursă, evident, nu poate fi decât un adevăr...trunchiat. Mai ales că, din diverse surse ba se spune că Gavroche ar fi furat ”un televizor şi o barcă pneumatică” şi ar fi ”ajuns la Jilava”, ba că ar fi furat ”nişte mobilă”, ba una, ba alta...În aşteptarea punctului de vedere al lui Florin Vieru, evident, l-am căutat pe Bebe Ivanovici care, ieri, a avut amabilitatea să ne spună ce-şi mai aduce aminte din ciudata poveste a lui Gavroche. „Îmi amintesc de Gavroche, cum să nu-mi amintesc!(...) Cristi Lefter?! Vorbeşte gura fără el.(...) Băiatul ăsta, Gavroche, cum îi spune toată lumea, a făcut nişte rele şi eu l-am scăpat. Nu-mi mai amintesc exact. Cred că a spart un apartament. Şi a furat împreună cu mai mulţi. Am auzit că a avut probleme cu Circa 2 de Poliţie, că are de plătit vreo 465 de milioane, cum era pe vremea aceea. Era prin 2002-2003. Eu eram preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Şi pentru că mie îmi păsa, pentru că acest băiat era un simbol al revoluţiei, l-am ajutat. I-am plătit daunele şi chiria, că rămăsese în urmă. îmi aduc aminte că stătea prin Pantelimon. I-am dat banii, l-am scos, l-am educat, dar, după toate astea, el a uitat de mine. Atunci îmi spunea: «Tată, tată, ce ai făcut pentru mine!» şi pe urmă l-am văzut pe la nişte emisiuni pe la televizor şi n-a suflat un cuvânt despre Bebe Ivanovici şi despre cum l-am ajutat. Am fost revoltat acum, la ultima emisiune, când l-am văzut. Văd că dă lecţii împreună cu toţi care au fugit din ţară şi acum vin să povestească despre revoluţie.”

,,Niciunul din copiii ăştia ai revoluţiei nu au fost promovaţi”
Unul dintre oamenii care ştiu foarte multe despre revoluţie este, fără îndoială, generalul magistrat (r) Dan Voinea, acum conf. dr. la Universitatea ”Titu Maiorescu” (Catedra ”Victimologie”). Generalul Voinea nu numai că a fost în primele rânduri ale Revoluţiei, fiind chiar procurorul acuzator în celebrul proces de al Târgovişte (al Ceauşeştilor), dar este şi omul care s-a ocupat şi a făcut cele mai multe investigaţii în dosarele revoluției, trimiţând în instanţă mai mulţi generali şi ofiţeri superiori vinovaţi că au dat ordin să se tragă. De aceea am vrut să aflăm şi părerea generalului Dan Voinea despre cazul ”Gavroche - un simbol ajuns la puşcărie”. Generalul Voinea spune: ”Toţi tinerii aceştia au căzut sub puterea unui adversar politic care a făcut şi face în continuare victime. Nu numai de copilul acesta, de Gavroche este vorba, nu numai de domnul Ion Itu (nr – fost jurnalist la Tinerama şi lider al Asociaţiei 21 decembrie 1989, care, pe vremea regimului Constantinescu, a fost arestat de o procuroare zeloasă, după ce i s-a înscenat, în complicitate cu un alt revoluţionar, ajuns prin MAE, un aşa-zis furt de calculator)! Toţi care au avut curajul atunci să înfrunte dispozitivele militare şi aparatul de represiune, strigând Libertate şi Democraţie, au sfârşit tragic. Niciunul din copiii ăştia ai revoluţiei, care au făcut cu adevărat revoluţia, sau rudele lor, sau prietenii lor, nu au fost promovaţi în structurile de putere postdecembriste. Din contra, au fost urmăriţi sau implicaţi voit în tot felul de evenimente pentru a putea fi compromişi”.

,,Ei nu şi-au găsit dreptatea în justiţia din România”
Generalul Voinea a mai ţinut să adauge: ”Nu este întâmplător ce i s-a întâmplat lui Gavroche. Asta demonstrează că de perseverenţi au fost în răzbunarea lor cei din administraţia comunistă care au ţinut şi mai ţin în continuare mâna pe trăgaci. Ei au ca ţintă în primul rând pe aceşti opozannţi care au vrut şi vor să tragă ţara spre un stat democratic. Nu vedeţi că toţi cei care au vrut şi vor în continuare aceste libertăţi au ajuns cu toţii la Strasbourg (nr - la CEDO) şi abia acolo obţin, dacă obţin, drepturile lor. Ei, la Strasbourg, exact pentru aceste probleme se judecă, pentru că, după 22 de ani, Niciunul din copiii ăştia ai revoluţiei, care au făcut cu adevărat revoluţia, sau rudele lor, sau prietenii lor, nu au fost promovaţi”.

Despre... ,,PUTERE MALEFICĂ împotriva unor oameni fără de putere: îMPOTRIVA UNOR INOCENŢI”!
Întrebat dacă, într-un fel sau altul, crede că Revoluţia Română şi-a devorat fiii, generalul Voinea concluzionează: ,,L-a noi, n-a fost să fie ca în Franţa, acum 200 de ani, la noi nu revoluţionarii s-au devorat între ei, ci manifestanţii au fost învinşi de FALŞII REVOLUŢIONARI! Acei falşi revoluţionari care i-au învins pe manifestanţi au venit direct din programul de reprimare gândit de cei din administraţia comunistă (...) Practic, ei, cei care au fost în stradă, nu au luat puterea. Ei nu au fost promovaţi. Ei au fost înlăturaţi, reprimaţi, urmăriţi, arestaţi, condamnaţi.(...)Toţi aceşti manifestanţi care atunci au fost în stradă şi care acum îşi strigă în continuare drepturile, au rămas MARII NEFERICIŢI ai societăţii postdfecembriste. Puterea a mizat pe plictiseală, pe uitare. Există un fel de politică, de PUTERE MALEFICĂ împotriva unor oameni fără de putere, ÎMPOTRIVA UNOR INOCENŢI”


„Nu este întâmplător ce s-a petrecut cu Gavroche. (...) Toţi care au înfruntat atunci dispozitivele de tragere, strigând «Libertate», nu numai Gavroche, nu numai Ioan Itu, au sfârşit tragic. (...) Asta demonstrează cât de puternici au fost în răzbunarea lor cei din administraţia comunistă care au ţinut şi mai ţin şi acum mâna pe trăgaci.” Gral. mag. (r) Dan Voinea

,,Nici unul dintre copiii ăştia ai revoluţiei, care au făcut revoluţia, sau prietenii lor nu au fost promovaţi. Din contră, au fost urmăriţi sau implicaţi voit în tot felul de evenimente pentru a putea fi compromişi.” Gral. mag. (r) Dan Voinea