Preşedintele FR Handbal este optimist după victoria cu Belarusul şi speră într-un rezultat bun şi în retur, care să ducă naţionala masculină la Campionatul Mondial, pentru a treia oară consecutiv.

De la finala feminină a Ligii Campionilor din 2010, dintre Oltchim şi Viborg, bătrâna Sală Polivalentă din Bucureşti nu a mai fost atât de plină la un meci de handbal ca miercuri seară, când România şi Belarus au jucat prima întâlnire a „dublei” care va decide calificarea la Mondialul de anul viitor. După o primă repriză ezitantă, elevii lui Vasile Stângă au jucat excelent în partea a doua, reuşind să se impună cu 25-22. Returul are loc duminică, de la ora 13.30, la Minsk. Printre cei 5.500 de români care au „vibrat” alături de naţională s-a numărat şi „bossul” handbalului autohton, Cristian Gaţu.

Domnule preşedinte, mulţumit de victorie? E o diferenţă suficientă?
Dacă ţinem cont de jocul slab prestat în prima repriză şi de lupta pentru calificare, nu pot fi decât fericit că am reuşit victoria. În ce priveşte diferenţa, ea îmi dă totuşi de gândit, pentru că duminică va fi extrem de greu.

Avem experienţa barajului cu Rusia, când am pierdut acasă la patru goluri, dar ne-am impus pe terenul lor cu cinci.
Acesta este aspectul cu care încerc şi eu să mă încurajez, să fiu optimist. Însă nu trebuie ca dintr-o excepţie să facem o regulă. Dacă ne referim la Rusia, e ştiut că naţionala lor evoluează mai slab pe teren propriu. Şi asta s-a confirmat şi în acel meci cu noi, din campania precedentă. În ce priveşte Belarusul, e exact invers. Vedeţi exemplul întâlnirii cu Luxemburg. La Minsk i-au zdrobit, iar în Luxemburg erau să piardă. Deci nu e simplu deloc. Fără îndoială că o victorie la o diferenţă mai mare ar fi fost mai liniştitoare.

3.000 de spectatori au rămas pe dinafară
O eventuală calificare ar mai şterge din supărarea pricinuită de naţionala feminină la Campionatul Mondial?
Nu ştiu dacă ar şterge definitiv supărările provocate de-a lungul timpului chiar de către ei, băieţii! Nu pot uita meciul cu Luxemburg, o echipă de amatori, când, în prima repriză, am fost penibili. A fost pentru prima dată în cariera mea de preşedinte al federaţiei când am intrat la pauză în vestiarul lor şi i-am muştruluit zdravăn. Am intrat şi miercuri seară, însă pentru a-i felicita şi a-i încuraja în perspectiva meciului retur.

V-a mirat numărul mare de spectatori?
Sincer, da. Băieţii au insistat că vor să joace în faţa unor tribune pline şi de aceea am renunţat la a pune în vânzare bilete. Am lăsat accesul liber, am promovat acţiunea prin presă şi prin oraş, dar, şi aşa, sincer, nu mă aşteptam să fie atâţia oameni. 5.500 în tribune, dar, poate nu se ştie, au mai fost 3.000 afară, care nu au mai încăput. Pe mine, unul, numărul atât de mare de români din tribune, recunosc, m-a emoţionat mai mult decât victoria în sine. Asta demonstrează că românii iubesc handbalul şi asta ar trebui să-i responsabilizeze enorm pe jucătorii naţionalei, să-i motiveze în plus pentru viitor.

Şania mai are de muncit
Ieri a revenit la echipă Alin Şania. Cum vi s-a părut?
Departe de valoarea lui. Absenţa îndelungată şi-a pus amprenta asupra evoluţiei, una destul de ezitantă. Şi el, şi Stângă, trebuie să mai lucreze pentru revenirea la forma care l-a consacrat. Eu mereu am zis că Alin e un jucător talentat, de reală perspectivă, dar trebuie să demonstreze deja mai mult, îndată are 30 de ani. Sper ca în Belarus să fie decisiv pentru România, aşa cum a fost în 2010, în returul cu Rusia.

2 titluri de campion mondial are Cristian Gaţu, ca jucător, cu naţionala României, în 1970 şi 1974.