Unul dintre cele mai importante pasaje pietonale subterane din Capitală, „Pasajul pietonal Lipscani – Pasajul Latin”, a fost refăcut în totalitate şi, duminică, va fi redat traficului.

Proiectul a fost demarat la propunerea asociaţiei culturale Arcatech şi a presupus transformarea în totalitate a pasajului. Un element inedit constă în faptul că pe unul dintre pereţi s-au aplicat fresce ce ilustrează momente istorice din perioada formării poporului român. Pasajul, care are un sistem de iluminare artistică, va încânta privirile şi va pune în valoare noua faţă a acestui nou obiectiv turistic al Capitalei.

Construit în anii '70
Istoria locului situat între Biserica „Sf. Gheorghe Nou“ şi capătul dinspre bulevardul Brătianu al străzii Lipscani se pierde undeva prin secolul al XV-lea. Cunoscut multă vreme sub denumirea Piaţa Sf. Gheorghe şi aflat la confluenţa celor două axe ale oraşului, fapt pentru care este ştiut drept Kilometrul Zero al Capitalei, acest loc a devenit popular şi datorită pasajului pietonal construit aici în anii ’70. Pasajul Latin sau Lipscani, cum mai este cunoscut, a fost supus recent unor lucrări ample de recondiţionare şi urmează să fie redat publicului duminica aceasta. Săpăturile arheologice efectuate în perioada sfârşitului anilor ’60 şi începutului anilor ’70, când în porţiunea dintre Universitate şi Piaţa Unirii erau în curs de desfăşurare mai multe lucrări de construcţii (atunci au apărut, rând pe rând, Hotelul Intercontinental, Teatrul Naţional, Pasajul Universităţii, Magazinul Cocor şi Magazinul Unirea), au scos la iveală vestigii extrem de preţioase în zona Pieţii Sf. Gheorghe. „Muzeul Municipiului Bucureşti a supravegheat lucrările de la Pasajul Sf. Gheorghe din acea perioadă. Au fost descoperite mai multe locuinţe în zonă datând din sec XV-XVI”, ne-a relatat arheologul Gheorghe Mănucu-Adameşteanu.

Două cimitire descoperite în zona pasajului
Pe lângă locuinţe au mai fost descoperite şi două lăcaşe de cult, în jurul cărora, conform obiceiului vremii, au existat cimitire. „Acest cartier, această enorie - pentru că la început erau enorii, până în sec. al XVI-lea - avea şi o biserică, în jurul căreia erau morminte. Deci s-au descoperit mai multe locuinţe şi s-au găsit şi morminte într-un cimitir. De fapt, aici în zonă au fost două cimitire: unul chiar lângă pasaj, în care s-au găsit morminte cu ritual de secol XV, iar al doilea la altă biserică, vizavi la Sf. Gheorghe, unde au fost găsite monede de la jumătatea sec. al XV-lea. A fost numită Sf. Gheorghe Nou deoarece Brâncoveanu a refăcut biserica într-una nouă şi frumoasă, care există şi în ziua de azi. Prima biserică a fost cu fundaţie de bolovani de râu, la jumătatea sec. XV. Au fost descoperite acolo morminte datate la 1451, după monedele găsite”, a continuat dl Mănucu-Adameşteanu.

Vestigii rămase de la meşterii fierari
Descoperirile arheologice din această zonă au relevat importanţa ei şi prin prisma ocupaţiei oamenilor care au locuit aici. „În jurul lăcaşului s-au găsit locuinţe ale meşterilor fierari în special. De fapt, i se spunea, până prin sec. al XVII-lea, mahalaua unde se «hrânge fierul», adică unde se îndoaie fierul. S-au găsit cuptoare de prelucrare a metalului în curtea Spitalului Colţea şi chiar la Biserica „Sf. Gheorghe“. Revenind la zona pasajului, aici s-au găsit urmele podului de lemn, pentru că strada Lipscani mergea până aproape de bulevard. Toată zona a fost distrusă de Sinan Paşa, în 1595, când s-a restras şi când a incendiat Bucureştiul”, ne-a spus dl Adameşteanu.

Locuinţe incendiate, datate după monede... maghiare
Au fost efectuate săpături în zona Lipscani şi recent, în 2008, prilej cu care au fost găsite, din nou, dovezi care plasează începuturile existenţei acestei zone în secolele XV şi XVI. „În săpăturile pe care le-am făcut în 2008 pe Lipscani 90A am găsit din nou locuinţe incendiate pe care le-am putut data cu monede maghiare. Şi atunci am putut preciza că acest fel de distrugere, care a fost surprins şi aici, datează de la sfârşitul sec. al XVI-lea, din timpul lui Sinan Paşa, care a distrus de fapt şi Biserica Doamnei. După aceea, oraşul s-a extins. De la 1558 avem şi numele străzii, Uliţa Mare, care după aceea s-a numit Lipscani în sec. al XVIII-lea, deoarece mărfurile erau aduse de la Leipzig, adică Lipsca, şi a căpătat numele de Lipscani”, a încheiat dl Adameşteanu.

Lupoaica, revenită acum doi ani la locul iniţial
Un simbol al locului, care a şi dat, vremelnic, numele pieţei, este monumentul Lupoaicei Capitoline. Acesta ne-a fost dăruit în 1906 de Primăria Romei, cu ocazia Expoziţiei Naţionale care a avut loc în Parcul Carol I cu ocazia împlinirii a patru decenii de domnie a regelui Carol I. Primul amplasament a fost Palatul Artelor din cadrul Expoziţiei Naţionale, acolo unde a putut fi admirată de vizitatori până în 1908, când a fost mutată pentru prima dată în Piaţa Sf. Gheorghe din centrul Capitalei. Aici, în locul redenumit Piaţa Roma, Lupoaica a stat până în 1931, când a fost mutată în Dealul Patriarhiei. Monumentul s-a întors la locul ei iniţial în 2010, atunci când primarul general Sorin Oprescu, în urma unei discuţii cu ambasadorul Italiei, a decis revenirea Lupoaicei în fosta Piaţă Sf. Gheorghe.

„De fapt, aici este nucleul vechi al oraşului, aici şi vizavi, la Sf. Gheorghe. Este cartierul meşteşugăresc care deservea Curtea Domnească.” - Gheorghe Mănucu-Adameşteanu