Când am ajuns în Piaţa Universităţii, mii de oameni strigau „Jos Băsescu”. Când am plecat, străzile erau acoperite de fum şi flăcări, iar protestatarii fugeau unde vedeau cu ochii. Reporterii „ring” vă spun cum au trăit duminică şase ore în mijlocul protestatarilor din Capitală.

Ce vezi la televizor nu are nicio legătură cu ceea ce simţi în mijlocul mulţimii. Aseară, pe la ora 18.00, aproape 3.000 de oameni aveau mai multă forţă decât cei 40.000 de sindicalişti care au venit în vară din toată ţara şi au jucat pe ritmurile „Dansului Pinguinului”.

Probleme diferite, aceeaşi dorinţă
Oamenii..., fiecare cu problema lui. Un grup din apropierea intrării la metrou de pe partea cu Teatrul Naţional cerea să se renunţe la taxa auto. Lângă ei, un cuplu desenase pe o hârtie o inimă şi atât el, cât şi ea o ţineau fiecare cu câte o mână ca pe o pancartă. Pe măsură ce avansam în miezul mulţimii, problemele oamenilor se acutizau. Pensionari strigau că nu mai au bani de mâncare, un bărbat în toată firea îi explica unui jandarm că nu are şosete în picioare. Altul îl înjura şi îi reproşa tot ce ar fi vrut probabil să îi spună preşedintelui Băsescu.

„Ce îţi spune, mă, în cască? Să trăieşti bine?”
În mulţimea care se încălzise de la atâta strigat erau şi protestatari care găsiseră loc şi pentru glume. Şi de cine să râzi dacă nu de forţele de ordine care păzeau bulevardul? Un tânăr i-a strigat unui jandarm care vorbea prin staţie cu superiorul său. „Ce îţi spune, mă, în cască? Să trăieşti bine?”. O tânără, aceluiaşi jandarm: „Să ştii că noi te iubim. Şi pentru tine strigăm aici, să ştii”.

Cu ultraşii la vedere
La marginea grupului de manifestanţi, pe spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional, oricine putea vedea un grup de 80-100 de tineri care purtau cagule sau hanorace cu guler ce le acoperea aproape complet faţa. Bineînţeles că jandarmii infiltraţi printre manifestanţi nu i-au observat pentru că probabil nu aveau şi ecusoanele de „Ultras“ prinse în piept.

Şi a început nebunia
La 19.30, grupul de ultraşi a părăsit spaţiul pe care îl ocupau iniţial şi au făcut un lanţ după al treilea rând de protestatari de la gardurile păzite de jandarmi. Câteva zeci au început să smulgă pavajul, să îl aibă pregătit. La un semnal, unul dintre ultraşii infiltrați în mulţime a dat startul ostilităţilor aruncând în mijlocul bulevardului o fumigenă colorată. La nici un minut a urmat o sticlă incendiară şi apoi câteva sute de pietre. Simultan cu „bombardamentul”, ultraşii din faţă au început să împingă gardurile. Pe partea cealaltă a bulevardului, oamenii (de data asta nu ultraşi) au simţit că e momentul să ocupe şi carosabilul. Ce a urmat? S-a lăsat cu răniţi de ambele părţi, cu distrugeri şi incendieri de bunuri şi persoane.

„Răzvrătiţii“ din Pasajul Universităţii
Toţi bucureştenii ştiu că în Pasajul Universităţii sunt câteva cafenele. Scena dintr-o astfel de cafenea este însă reprezentativă pentru toţi cei care se limitează la a protesta pe Facebook. Aproximativ 30 de oameni de toate vârstele, în picioare sau aşezaţi la mese, se uitau la un televizor cu diagonala de un metru şi ceva la ceea ce se întâmpla fix deasupra lor, în piaţă. Comentariile sunt de prisos.

„Lasă, mă, să îţi dea cu gaz că aşa te incită mai tare.” - Un pensionar către amicul lui