A fost, până la un moment dat, o apariţie plină de tonus în emisiuni de televiziune. Acum s-a „retras” pe scena Teatrului Naţional, unde joacă în mai multe piese roluri dintre cele mai diverse. Departe de schimbările profesionale din viaţa sa, în viaţa reală, actorul Ovidiu Cuncea a rămas la fel de jovial, de deschis la dialog şi de bonviveur aşa cum îl cunoaştem dintotdeauna.

Ovidiu, spune-mi, te rog, ce părere ai despre protestele din aceste zile?
Este incredibil ce se întâmplă, este emoţionant! Îmi place că Piaţa Univerităţii a revenit în sufletul oamenilor şi nu-mi vine să cred că s-a întâmplat atât de târziu. Totuşi, s-au luat 25% din salarii... Ştiţi ce lipsea? Lipsea un salvator, un erou.

De ce crezi asta?
Păi, românii au nevoie de eroi, iar pe Raed Arafat aşa l-au văzut! Gândeşte-te cum s-au câştigat alegerile în anumite situaţii. Oprescu a venit ca un salvator şi a zis: ies din PSD, m-am săturat, candidez! A câştigat! Băsescu a venit tot pe aceeaşi chestie: vă salvez de PSD, de comunişti, şi toţi au crezut în el. Acum am impresia că Traian Băsescu este Ceauşescu.

„Băsescu nu mai are nicio legătură cu poporul român!”
Ce te-a făcut să ajungi la o concluzie atât de radicală?
Păi, Băsescu a fost un om foarte simpatic şi foarte simpatizat. Era omul care venea, vorbea cu ziariştii, bea cu ei, nu ştiu ce, cutare. Deci, el acum nu mai are nici o legătură cu poporul român. Nimic, nici o legătură! E zero, rupt total! Este atât de rupt de poporul român încât e mai mult decât era Ceauşescu. Sunt total împotriva stilului ăstuia de dictatură a lui Băsescu!

Ţi se pare că are tendinţe spre autoritarism?
Da, uriaşe! El ştie tot, el e cel mai bun doctor etc., parcă revedem în chestia asta ce s-a întâmplat în trecut. Asta pentru că am pornit de acolo. Eu, sincer, o să mă gândesc ce voi susţine de acum din punct de vedere politic... De exemplu, eu cred că ne trebuie un om care nu a făcut parte din sistem, niciodată. Care nu a fost nici comunist, nici securist, care n-a fost nimic. Un om care vine din afara sistemului.

„Trebuie să fac mii de şmecherii ca să pot trăi”
Pe de altă parte, ce părere ai despre clasa politică din ziua de azi?
Am să-ţi dau un exemplu: Eu, dacă stau aici şi discut cu tine, eu având 2.000 de euro salariu, tu având 2.000 de euro salariu, discuţia noastră nu are un transfer de adevăruri. Are, de fapt, un transfer de adevăruri, dar la un nivel cerebral. Aşa e şi cu politicienii: discuţiile lor rămân la nivel de care este problema, cum o rezolvăm?

Aşadar, crezi că discuţiile astea nu duc la o rezolvare concretă a situaţiei?
Uite, eu mă aprind, nu pot să stau pe loc când ştiu că am după 20 de ani de muncă la Teatrul Naţional 1.400 de lei salariu. Nu pot, pentru că nu-mi ajung banii ăia şi trebuie să fac mii de şmecherii ca să pot să mai trăiesc. Or, politicianul spune că o să luăm asta, să facem o lege nouă etc., dar el ştie că-şi ia banul şi pleacă acasă. Când te vezi în barcă, nu-ţi pasă. Nu le pasă, asta mi se pare.

Care crezi că ar putea fi, în cazul acesta, soluţia problemei?
Întotdeauna cred că ar trebui să fie un al treilea: lumea de pe stradă. Şi luat cineva prin tragere la sorţi: ia mă să vedem, luăm unul de la Braşov! Ia spune, dom’le, ce spui? Să vezi că ăla spune altceva şi întreabă altceva, mult mai direct şi mult mai fain, pentru că are simţul realităţii: pe pâinea aia dau trei lei etc. Deci omul spune adevărul. Atunci, normal că te uiţi la omul ăla. Ca şi noi, actorii, nu ai cum să nu joci în contextul situaţiei în care trăieşti.

„Crin Antonescu mi-a propus să intru în politică”
Ai fost tentat vreodată să intri în politică?
Mi s-a propus să intru în politică şi să candidez, dar am zis că mă mai gândesc. De exemplu, mi-a propus Crin Antonescu, cu care sunt într-o relaţie foarte apropiată, pe urmă Dan Diaconescu mi-a mai spus, chiar şi din PSD şamd. Sunt atât de tentat la ora asta să o fac dintr-un singur motiv: vreau să aflu, oare ajung să mă prostituez când ajung acolo, sau rămân un om cu creierul în cap? Pentru că mie mi se pare că absolut toată lumea a ajuns să nu mai ştie de unde a plecat, să nu mai ştie cine e.

„Văd acum la televiziune «camerele ascunse» cum sunt făcături”
Spune-mi, pe de altă parte, de ce nu te mai vedem pe sticlă, cum se spune?
Am îmbătrânit! Nu se vede, dar am îmbătrânit. Am 45 de ani şi nu-mi mai găsesc, oarecum, locul. Ce vreau eu să fac pe televiziune nu prea mai caută oamenii. Mi-ar plăcea să mai fac emisiuni cu copii şi nu interesează pe nimeni, pur şi simplu! Şi apoi, nu-mi găsesc locul. Ştii că, la un moment dat, mi s-a cerut în televiziune să fac şi eu, acum vreo câţiva ani, chestii dintr-astea de cancan, să mă întâlnesc cu nu ştiu ce piţipoancă, să mă pup cu ea etc. şi apoi să apar în nu ştiu ce ziar. Nu mă caracterizează, nu pot! Crede-mă, eu văd acum, pe televiziune, „camerele ascunse” cum sunt făcături. Deci, chipurile, eu mă prefac că mă păcăleşte cu camera ascunsă! Văd toate fake-urile astea, care sunt declarate fake-uri, dar oamenii nu văd chestiile asta, nu le ştiu.

„Sigur că spectatorii trebuie să mă placă, dar spectatorul trebuie să vină el unde vreau eu să-l duc, nu eu să mă las dus de spectator.”, Ovidiu Cuncea

„În 1990 am stat, cred, 50 de zile în Piaţa Universităţii. Am şi acum hârtiile alea pe care scria «Golan».” Ovidiu Cuncea