O înfricoşătoare expoziţie îşi va deschide porţile în Capitală! Muzeul Municipiului Bucureşti va găzdui zeci de instrumente de tortură folosite din Evul Mediu până în secolul al XVII-lea în Europa.

Bucureştenii pot admira, de mâine, cele mai înspăimântătoare instrumente de tortură care vor fi expuse, până în vară, la Palatul Şuţu. Unele dintre cele mai cunoscute sunt “fecioara de fier”, “leagănul lui Iuda”, scaunul de interogatoriu, însă nu lipsesc nici roata de zdrobit oase, măştile ruşinii sau tradiţionala masă de tortură. Impresionanta colecţie vine tocmai din Polonia. „Toate piesele sunt originale. Aparţin unui colecţionar din Polonia, Piotr Bucwkowski, iar fiecare instrument are povestea sa”, ne-a explicat Constanţa Colea, şefa Serviciului de Relaţii Publice al Muzeului Municipiului Bucureşti.

„Fecioara de fier”, preferata contesei Bathory
„Fecioara de fier” era instrumentul de tortură preferat al contesei Erszebet Bathory. Este vorba despre o cuşcă de metal de forma unei femei, ce avea în interior ace şi cuie de fier care, odată închisă uşa, străpungeau corpul victimei. Contesa Erszebet Bathory ademenea tinere virgine în interiorul „Fecioarei de fier”, unde erau zdrobite de vii. Legenda spune că, după aceea, contesa se scălda în sângele fecioarelor pentru a-şi menţine frumuseţea şi tinereţea, ba chiar îl bea.

„Leagănul lui Iuda”: durerea creştea la fiecare mişcare
Un alt instrument de tortură folosit cu precădere în perioada medievală era „leagănul lui Iuda”. Victima, legată de mâini şi de picioare, era aşezată pe un scaun piramidal al cărui vârf, extrem de ascuţit, îi străpungea corpul. Condamnatul rezista de la câteva ore la câteva zile, însă la fiecare mişcare suferea tot mai mult. Victima era goală, iar în unele cazuri, de picioare i se atârnau diverse greutăţi.

Când poate fi vizitată
Expoziţia va fi deschisă până pe 10 iunie. „Poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea costă 15 lei pentru adulţi, 7 lei pentru veterani de război, elevi şi studenţi şi 3 lei pentru grupuri organizate”, ne-a precizat Constanţa Colea.

Cele mai groaznice cinci metode de execuţie
Dacă sunteţi pasionaţi sau măcar interesaţi de istoria „neagră” a judecării, torturării şi a execuţiilor, „ring” vă prezintă cele mai infernale metode de punere în practică a pedepsei capitale.

Taurul de bronz – Cunoscut şi sub numele de „Taurul Sicilian”, instrumentul era compus dintr-o statuie din bronz în formă de taur, goală în interior şi prevăzută cu o uşiţă. Victimele erau forţate să intre înăuntru, apoi se aprindea un foc sub întregul ansamblu, transformându-l într-un adevărat cuptor.

Trasul în ţeapă – Una dintre metodele de execuţie cele mai cunoscute din perioada medievală. Era folosită în special de Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti (n.r. - de aici şi numele). O ţepuşă din lemn era introdusă în anusul victimei în timp ce aceastea stătea întinsă la orizontală. Apoi ţepuşa era ridicată vertical şi, din cauza forţei gravitaţionale, condamnatul suferea o moarte lentă şi dureroasă.

Ruperea în două - existau două metode de a rupe o persoană în doua. Romanii foloseau doi aluni tineri, culcaţi la pământ cu forţa, ale căror capete erau legate de picioarele victimei. Când copacii erau eliberaţi, forţa de torsiune a trunchiurilor rupeau condamnatul în două. O altă variantă a aceleiaşi metode presupune folosirea a doi cai ce alergau în direcţii diferite (la fel, fiecare picior era legat de un alt animal).

Şobolanul înfometat - Una dintre cele mai diabolice metode de execuţie vine din Asia. Condamnatul era legat de o masă, iar pe abdomenul său era aşezat un şobolan într-o cuşcă la care i se scotea partea de jos. Şobolanul era înfometat şi, în ultimă instanţă, pentru a supravieţui, animalul începea să roadă abdomenul victimei până reuşea să se elibereze.

Scripetele de maţe - Această metodă era folosită în special în cazul soldaţilor care dezertau sau comiteau acte de indisciplină severă. Se considera că execuţia în acest mod aducea atingere şi demnităţii celui căruia i se aplica. Victima era legată, se făcea o incizie prin care capătul intestinului gros era scos afară şi legat de un scripete. Apoi se trăgea încet până când tot intestinul gros era scos din condamnat şi acesta murea în urma hemoragiei. O execuţie de acest gen dura, în medie, trei ore.