ZI DECISIVĂ pentru libertatea ”procurorului vrăjitoarelor”, Max Bălăşescu, arestat miercuri, în miez de noapte, de Curtea de Apel Bucureşti. Trei judecători de la Curtea Supremă vor hotărî azi, la recursul împotriva măsurii de arestare, dacă procurorul va fi cercetat ÎN LIBERTATE. Sau… NU.

Teoretic, completul special de trei judecători care judecă azi recursul lui Max Bălăşescu (şi al complicilor acestuia) ar putea să dea una dintre cele două soluţii posibile. Mai precis, Curtea Supremă poate să respingă recursul inculpaţilor şi, în acest caz, ei rămân după gratii cel puţin până la împlinirea celor 29 de zile de mandat sau până când, eventual, o altă instanţă se va pronunţa pe o altă solicitare de punere în libertate (sub control judiciar, de pildă). O a doua variantă ar fi ca judecătorii Înaltei Curţi să admită recursurile şi în această variantă să-i pună în libertate: cu sau fără măsura de nepărăsire a localităţii. Dar... DE ÎNDATĂ.

S-a gândit procurorul arestat să-i întindă o cursă mituitorului?...
Până când se va hotărî dacă procurorul Bălăşescu şi complicii săi vor fi judecaţi sau nu în libertate, ”instituţia flagrantului” va continua să  ridice mari semne de întrebare, atâta vreme cât ”mita” (n.r. – 80.000 euro şi 90.000 de lei) nu a ajuns la procurorul ARESTAT PENTRU MITĂ. ”Este clar că DNA s-a grăbit foarte tare. Ei s-au precipitat pentru faptul că nu au aşteptat ca banii să ajungă unde ar fi trebuit să ajungă. Probabil că nu aveau siguranţa că banii vor ajunge la procuror. (...) Pentru că DNA garantase pentru banii aduşi de denunţător. Dar este o certitudine că banii nu au ajuns la procuror (n.r. - la cel acuzat şi arestat pentru mită). Poate că procurorul s-a gândit să le întindă el o cursă denunţătorului şi să spună: «Iată, DNA, numitul Sebastian Dobrescu - sau cum îl cheamă pe denunţător - vrea să-mi dea şpagă!». Aşadar, trebuie văzut dacă procurorul Bălăşescu nu dorea să facă acest lucru. Chiar şi cu privire la aşa-zisa aceptare a banilor, poate că procurorul a acceptat propunerea gândindu-se că îl va înfunda pe mituitor cu ajutorul DNA dacă nu a reuşit să-l aresteze în dosar. E o supoziţie, nu”, se întreabă, retoric, dar criticând ”flagrantul”, avocatul Bogdan Bărbuceanu, care l-a apărat pe procuror la judecarea propunerii de arestare.

…şi a căzut în plasa întinsă de DNA?  
Este, într-adevăr, o interesantă ipoteză de lucru emisă de avocatul Bărbuceanu, mai ales dacă ţinem cont de faptul că în documentele DNA şi ale instanţei se arată negru pe alb că procurorul Bălăşescu ştia că este monitorizat de DNA. ”S-a reţinut că Ene Cristian Marian i-a transmis denunţătorului D.S. că trebuia să se realizeze întâlnirea dintre ei. Sub acest aspect, Ene Cristian Marian a motivat că Bălăşescu Maximilian Ion ştie că ar fi monitorizat de Direcţia Naţională Anticorupţie şi că realizarea în siguranţă a unei întâlniri între el şi denunţătorul D.S. trebuia să aibă loc în maximum 30 minute”, se spune, la un moment dat, în sentinţa de arestare. Mai mult, iată ce spune sentinţa despre ULTIMUL CUVÂNT al procurorului-arestat: ”Inculpatul BĂLĂŞESCU MAXIMILIAN ION, personal, având ultimul cuvânt, arată că nu a dorit să dea nicio declaraţie, întrucât, imediat ce a terminat cu audierile din cazul său, a fost sunat şi întrebat „dacă este reţinut?”, de către presă. Crede că ceea ce i s-a întâmplat este doar o răzbunare a denunţătorului Dobrescu, întrucât în urma percheziţiei domiciliare efectuate la acesta s-au găsit nişte aparaturi pe care le deţinea nelegal şi a solicitat efectuarea unei expertize”. Şi, atunci, de ce ar fi luat mită procurorul Bălăşescu atâta vreme cât se ştia monitorizat de DNA şi de... SERVICIILE SECRETE?  
 

Procurorul suspendat nu mai este funcționar public. Mai poate comite o nouă faptă de corupție?
Până să aflăm ”enigmele mitei” din cazul ”Rețeaua vrăjitoarelor”, enigmele pe care trebuie să le elucideze instanța, să dăm cuvântul... apărării. Avocatul Bărbuceanu, care azi îi va apăra în recurs pe cel puțin doi dintre inculpații din ”lotul  Max Bălășescu”, spune că a criticat și va critica mereu tendința instanțelor de a justifica exemplul dat opiniei publice prin arestarea preventivă. „Există tendința instanțelor, chiar și la Înalta Curte, de a respinge recursurile împotriva măsurii arestării preventive pe motivul că această măsură este un exemplu dat societății că justiția funcționează. Nimic mai fals. Să presupunem că ar exista infracțiunea. Dar simplul fapt că există nu impune măsura arestului preventiv. Trebuie să respecți articolul 148 din Codul de Procedură Penală și să faci dovada că ar putea exista un pericol social concret, că există indicii că s-ar mai putea săvârși acestă faptă; or, în cazul procurorului Bălășescu, atâta vreme cât este suspendat, deci nu mai este funcționar public, nu se mai mai poate vorbi de posibila săvârșire a unei noi fapte de corupție”, arată av. Bogdan Bărbuceanu.

”În niciun tratat nu veți găsi exemplaritatea  ca o funcție a măsurii preventive”
”Eu nu văd pe ce s-ar putea motiva starea de arest (n.r. - la procurorul arestar Bălășescu și la presupușii săi complici). Pentru că nu este suficientă prezumția de vinovăție. Chiar dacă ar exista probe concrete că au săvârșit faptele, măsura arestării preventive nu poate să înlocuiască pedeapsa. Și aici este marea greșeală pe care o fac instanțele care motivează necesitatea impunerii unei astfel de măsuri vizavi de exemplul pe care justiția trebuie să-l dea societății.  În sensul că acționează imediat, că este... promptă! Or, aici este marea confuzie. EXEMPLARITATEA este o funcție a pedepsei (n.r. - în urma unei hotărâri definitive și irevocabile), nicidecum a măsurii preventive. În niciun tratat de procedură penală nu veți găsi exemplaritatea  ca o funcție a măsurii preventive. Exemplaritatea, în materie penală, pentru societate, nu există decât în... pedeapsa finală. Or, mergând pe ideea că opinia publică trebuie să vadă că justiția funcționează și că, în acest sens, îl legi pe om ca... măsură preventivă, este, în opinia mea, o greșeală gravă pentru care România a și fost sancționată la CEDO”, mai arată avocatul Bărbuceanu.  

La noi se judecă pe premoniție, nu pe procedură?
Avocatul Bărbuceanu compară unele practici ale intanțelor cu... PREMONIȚIILE VRĂJITOARELOR. Și spune: ”Măsura arestării preventive se ia atunci când tu, Parchet, când tu, organ de urmărire penală, faci dovada că ai indicii că inculpatul a săvârșit acte premergătoare unei noi infracțiuni sau că va lua legătura cu martorii și tot așa. Doar mergând pe prezumpție, ca vrăjitoarele, că noi credem că avem viziuni sau premoniții că inculpatul ar mai săvârși noi infracțiuni sau ar influența martorii și trebuie să rămână arestat, este o aberație. Asta ar însemna că la noi nu se mai judecă pe procedură, ci pe... premoniție. Mi se pare o greșeală de neiertat să justifici arestarea preventivă ca să dai exemple pentru societate. S-a creat obiceiul ăsta prost și aberant în instanțe. Hai să discutăm cazuri concrete. Gigi Becali, cât a stat în arest... preventiv?! Și, pe urmă, a fost achitat. Mai poți vorbi în acest caz de exemplaritate?! Păi, atunci, dacă nu ținem cont de prevederile art. 141 CPP, luăm un om de pe stradă, la întâmplare, care n-a făcut nicio faptă, dar pentru că noi avem o premoniție și credem că va săvârși o infracțiune, îl arestăm! Și asta numai pentru ca justiția să dea exemplu că funcționează! Păi, nu e absurd?!”. Ba... ”E ABSURD, dar UMFLAȚI-L!” ar zice deopotrivă Caragiale și Kafka. Și totuși e greu de crezut că în România ar putea funcționa o ”industrie a arestării preventive” de dragul unei bune imagini a justiției. Pentru că... AR FI ABSURD!

 „S-a reţinut că Ene Cristian Marian i-a transmis denunţătorului D.S. că trebuia să se realizeze întâlnirea dintre ei. Sub acest aspect, Ene Cristian Marian a motivat că Bălăşescu Maximilian Ion ştie că ar fi monitorizat de către DNA.”  - Fragment din Sentinţa de arestare

” Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului  Art. 148. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cand exista una din circumstantele agravante;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.
In cazurile prevazute la lit. c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an” - Codul de Procedură Penală.


”Doar mergând pe prezumție, ca vrăjitoarele, că noi credem că avem viziuni sau premoniții că inculpatul ar mai săvârși noi infracțiuni sau ar influența martorii și trebuie să rămână arestat, este o aberație. Asta ar însemna că la noi nu se mai judecă pe procedură, ci pe... premoniție.”, Av. Bogdan Bărbuceanu

”Mergând pe ideea că opinia publică trebuie să vadă că justiția funcționează și că, în acest sens, îl legi pe om ca... măsură preventivă, este, în opinia mea, o greșeală gravă pentru care România a și fost sancționată la CEDO.”, Av. Bogdan Bărbuceanu

”Gigi Becali, cât a stat în arest... preventiv?! Și, pe urmă, a fost achitat. Mai poți vorbi în acest caz de exemplaritate?! Păi, atunci, dacă nu ținem cont de prevederile art. 141 CPP, luăm un om de pe stradă, la întâmplare, care n-a făcut nicio faptă, dar pentru că noi avem o premoniție și credem că va săvârși o infracțiune, îl arestăm! Și asta numai pentru ca justiția să dea exemplu că funcționează! Păi, nu e absurd?”,  Av. Bogdan Bărbuceanu

Vezi aici motivarea hotararii de arestare preventiva a procurorului Balasescu